ICCJ. Decizia nr. 42/2006. Penal
| Comentarii |
|
La data de 22 noiembrie 2004, petiționara S.E.V., în baza art. 2781C. proc. pen., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pentru faptul că sentința pronunțată în dosarul civil nr. 7766/2004 al Curții de Apel Ploiești de judecătorii L.T. și D.E., este vădit abuzivă și nelegală, întrucât aceștia au judecat cauza în calea de atac a recursului, prin omisiunea citării părților, iar hotărârea primei instanțe a fost investită cu formulă executorie anterior soluționării căilor ordinare de atac, procedându-se la executarea silită, cu toate că litigiul nu era stins.
Pentru aceste considerente a solicitat începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor L.T. și D.E., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu a grefierului N.C. și arhivarului S.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), neglijență în serviciu (art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)), fals intelectual în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) și fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)).
Prin ordonanța din 16 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 827/P/2004, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus:
- neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților L.T. și D.E., judecători la Curtea de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), și de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora infracțiuni;
- disjungerea cauzei privind pe grefiera N.C. și arhivarul S.N. și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 288 și 289 C. pen.
Prin rezoluția în discuție s-a reținut, în fapt, că petiționara S.E.V. și frații săi P.V.L. și G.M. au moștenit, în cote egale, între altele, un imobil situat în Târgoviște, format din teren și construcție.
întrucât între aceste persoane au intervenit neînțelegeri cu privire la imobil, S.E.V. s-a adresat instanței de judecată pentru ieșirea din indiviziune, prin atribuirea în favoarea a bunului indiviz.
Cauza a fost soluționată de Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 1549 din 8 mai 2003, care a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, în sensul că imobilul în litigiu a fost atribuit, în natură, reclamantei S.E.V., cu obligarea acesteia la plata unei sulte către ceilalți moștenitori.
împotriva acestei hotărâri, S.E.V. a declarat apel, susținând că valoarea stabilită prin expertiza tehnică este nejustificat de mare, apel care a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 7766/2004.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 2648 din 19 octombrie 2004, în complet format din judecătorii L.T. și D.E. și grefier de ședință N.C., la primul termen de judecată, deși procedura de citare nu era legal îndeplinită, au soluționat cauza prin anularea apelului ca netimbrat.
Ulterior, S.E.V. a declarat recurs împotriva acestei hotărâri care a fost admis și constatându-se că, într-adevăr cauza a fost judecată cu lipsa de procedură, a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Până la data soluționării prezentei plângeri, cauza nu a fost soluționată.
în urma verificării actelor și lucrărilor de la dosar, organul de urmărire penală a conchis că, din ansamblul verificărilor efectuate nu a rezultat că magistrații care au format completul de apel ar fi acționat cu știință (forma de vinovăție cerută de textul încriminator) în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu în lipsa unor dovezi indubitabile în acest sens, motiv pentru care nu se poate reține în sarcina acestora comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele constitutive ale acestei infracțiuni. S-a mai făcut precizarea că situația în discuție s-ar fi putut produce și ca urmare a faptului că judecătorii ce au format completul de judecată din apel nu au verificat personal referatul grefierului de ședință, considerând susținerile acestuia ca fiind reale, această din urmă împrejurare neputând fi caracterizată drept o faptă cu caracter penal, ci o încălcare, din culpă, a atribuțiilor de serviciu care ar putea atrage după sine o sancțiune cu caracter administrativ.
Cu privire la executorul judecătoresc D.M. s-a arătat că în cauză nu sunt dovezi din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni cu ocazia derulării procedurii de executate, iar ca urmare a sesizării părții vătămate, sunt efectuate cercetări la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
Referitor la activitatea grefierului de ședință N.C. și a arhivarului S.N., urmează a se dispune disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
împotriva acestei ordonanțe, petiționara S.E.V. a formulat plângere care a fost adresată procurorului ierarhic superior celui care a soluționat plângerea.
Prin rezoluția din 25 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 11959/276/2005, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționara S.E.V., cu motivarea că ordonanța atacată este legală și temeinică, în cauză neexistând dovezi în ce privește pe cei doi magistrați judecători că au săvârșit fapte cu caracter penal, iar cu privire la celelalte persoane, grefiera N.C. și arhivarul S.N. în mod corect s-a disjuns cauza, întrucât competent a desfășura acte de urmărire penală este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cum corect s-a reținut și că în ce privește executorul judecătoresc D.M., acesta este cercetat pentru faptele reclamate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
împotriva rezoluției pronunțată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat plângere petiționara S.E.V. pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând desființarea ei cât și a ordonanței prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ce privește pe judecătorii L.T. și D.E. și trimiterea acestora în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 C. pen.
întrucât în legătură cu aceste acte ale procurorului, mai precis împotriva rezoluției, petiționara a mai formulat ulterior o plângere ce a format obiectul dosarului nr. 5386/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție; în ședința din 24 ianuarie 2006, constatându-se că există un caz de litispendență, s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul de față, respectiv nr. 4960/2005.
Plângerea formulată de petiționara S.E.V. împotriva actelor procurorului este nefondată.
Analizând actele și lucrările de la dosar, cum și argumentele aduse de organul de urmărire penală în sprijinul soluțiilor pronunțate, precum și dovezile existente la dosar, se constată că, într-adevăr, în cauză nu se poate susține că magistrații judecători L.T. și D.E. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de abuz în contra intereselor persoanei și de neglijență în serviciu pentru faptul că, în cauză nu s-a dovedit pe de o parte, intenția de a săvârși o astfel de faptă (art. 246), iar pe de altă parte, omisiunea acestora de a verifica modul de îndeplinire a procedurii de citare nu poate fi asimilată cu neglijența în serviciu, în sensul prevederilor art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), ci o eventuală abatere disciplinară de la îndeplinirea unei activități profesionale.
Pentru considerentele mai sus-arătate, s-a avut în vedere și faptul că în mod temeinic s-a disjuns cauza pentru grefiera N.C. și arhivarul S.N. și constatarea că pentru executorul judecătoresc D.M. există un dosar separat de cercetare penală, s-a constatat că plângerea formulată de petiționara S.E.V. a fost nefondată și respinsă ca atare și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 46/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4/2006. Penal → |
|---|
