ICCJ. Decizia nr. 4803/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 65/9/2006 la Tribunalul Mureș condamnatul S.S. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 30 noiembrie 2004 a Tribunalului Mureș și în a cărei executare se află.
în motivarea cererii condamnatul a arătat că imobilul situat în comuna Rușii-Munți, sat Sebeș, unde a locuit anterior încarcerării, este abandonat și că, datorită acestui fapt există pericolul degradării, dar și a dispariției bunurilor care se află în acesta. Situația învederată, a susținut condamnatul, impune prezența sa în vederea luării măsurilor ce se impun.
în cauză, pentru verificarea susținerilor condamnatului, a fost efectuată o anchetă socială care a stabilit că în comuna Rușii-Munți, sat Sebeș, condamnatul nu deține nici o locuință, iar locuința la care a făcut referire aparține fratelui său S.T. S-a mai făcut precizarea că după moartea tatălui său, condamnatul a deținut o cameră în imobilul despre care face vorbire, dar pe care a distrus-o, folosind lemnele rezultate pentru foc.
Tribunalul Mureș, prin sentința penală nr. 117 din 24 mai 2006, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.S., pe care l-a obligat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se vira din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei hotărâri prima instanța a arătat că din constatările anchetei sociale efectuată în cauză și din relațiile comunicate de Postul de Poliție al comuna Rușii-Munți, rezultă că petentul, anterior condamnării, a locuit în satul Sebeș, comuna Rușii-Munți, județul Mureș, în casa părintească, imobil compus dintr-o cameră acoperișul fiind degradat și că acesta nu figurează în evidențele Primăriei ca având vreun bun în proprietate, iar imobilul la care face referire aparține fratelui său S.T., situație față de care nu se poate aprecia că există o împrejurare deosebită, datorită căreia executarea în continuare a pedepsei închisorii să aibă consecințe grave asupra condamnatului ori asupra bunurilor sale.
S-a concluzionat că nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.S. urmează a fi respinsă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul S.S. pe care a criticat-o pentru netemeinicie în sensul că, în raport de situația sa familială, se impune admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin sentința penală nr. 91/ A din 30 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul S.S. pe care l-a obligat la plata sumei de 70 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că în mod justificat prima instanță a reținut că motivul invocat de condamnat, starea de degradare a imobilului, în care a locuit înainte de a fi arestat, nu constituie o împrejurare care ar putea avea consecințe grave de natura celor arătate în art. 453 lit. c) C. proc. pen., fără a se omite faptul că anterior privării de libertate acesta a distrus o cameră în care locuia, iar locuința la care se face referire aparține fratelui său.
împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel a declarat recurs condamnatul S.S., pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita apreciere a situației invocată, și anume starea de degradare avansată în care se afla imobilul în care a locuit anterior arestării și ca urmare necesitatea prezentei sale în acel loc pentru a lua măsurile necesare de reparare și conservare, care nu se poate face decât prin întreruperea executării pedepsei.
Recursul declarat de condamnatul S.S. este nefondat.
Din analiza actelor de la dosar rezultă că întreruperea executării pedepsei s-a solicitat pentru motivul că imobilul în care a locuit condamnatul anterior încarcerării se află într-o avansată stare de degradare, fapt ce impune prezența sa pentru luarea măsurilor necesare de reparare și conservare.
Raportat la motivul invocat se constată că în urma anchetei sociale efectuată în cauză s-a stabilit că în localitatea indicată, condamnatul nu deține nici un fel de bun, iar locuința la care face referire aparține fratelui său, precum și faptul că una din camerele în care acesta a locuit a fost distrusă de către acesta.
Față de aceasta situație de fapt, în mod corect instanțele de fond și apel au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.S., apreciind de justețe faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că în cauză nu se constată existența unei împrejurări speciale, care ar plutea avea consecințe grave asupra condamnatului sau familiei sale.
Prin urmare hotărârile pronunțate în cauză nu au putut fi supuse nici unei critici de nelegalitate ori netemeinicie, s-a constatat că recursul declarat de condamnatul S.S. a fost nefondat și respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4844/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4794/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
