ICCJ. Decizia nr. 4782/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 54 din 21 martie 2006 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul B.L.P., la pedeapsa principală de 25 ani închisoare și cea complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) raportat la art. 176 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menținut starea de arest preventiv, deducându-se durata executată de la 5 septembrie 2005, la zi.
A fost admisă cererea formulată de partea civilă D.E., iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.500 RON despăgubiri civile.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat un topor - corp delict.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul B.L.P. a fost crescut de victima I.M., unchiul său, de la vârsta de 3 ani, întrucât acesta din urmă nu era căsătorit, nu avea copii, iar situația financiară a mamei inculpatului era grea.
La un moment dat, inculpatul a refuzat să mai urmeze cursurile școlare, preferând să-și petreacă timpul liber într-un anturaj ce i-a influențat în sens negativ conduita, în sensul că a început să sustragă bani de la unchiul său și să-i cheltuiască nejustificat.
în ziua de 30 august 2005, la domiciliul inculpatului s-a deplasat martorul L.M., cunoștința acestuia, rugându-l, atât pe el, cât și pe victima I.M., să-i permită să spele un covor în curtea lor și să-l lase la uscat pe gardul împrejmuitor.
Pe timpul nopții, martorul s-a deplasat la locuința victimei pentru a-și lua covorul, fiindu-i teamă să nu fie sustras, împrejurare în care prezența lui în imobilul victimei a fost sesizată de organele de poliție, ce inițial nu au acceptat explicațiile date de martor.
Pentru a se convinge, organele de poliție au trezit din somn pe inculpat și pe victimă, aceștia confirmând explicațiile martorului.
După plecarea polițiștilor, inculpatul și victima s-au îndreptat spre ușa principală de acces a locuinței, moment în care inculpatul în afara oricărei stări de provocare, a luat un topor sprijinit de zidul casei, aplicând unchiului său o primă lovitură în zona capului și peste corp.
Imediat victima a căzut pe aleea principală, loc unde, inculpatul a continuat să aplice lovituri repetate cu toporul în cap și peste corp, așa încât urmare celor 20 de lovituri receptate, victima a decedat.
întrucât în urma loviturilor aplicate s-a produs o dilacerare a craniului, inculpatul cu toporul i-a depărtat oasele craniului, răsucind acest obiect în creierul victimei pe care l-a scos parțial, introducând degetele de la mâna dreaptă în craniu.
Ulterior, inculpatul a dezbrăcat victima de haine, a tăiat cu un topor proteza de la piciorul acestuia, a legat un celofan pe capul victimei și apoi l-a introdus în sac cu 8 cărămizi, corpul băgându-l în cele din urmă într-un cazan de fabricat țuică.
Spre dimineață, acest caza a fost umplut cu apă și legat cu o folie la gură.
După 3 zile de la săvârșirea infracțiunii descrise, inculpatul a vândut din gospodăria victimei o șaretă, un cal și un măgar, banii cheltuindu-i în interes propriu.
în seara de 4 septembrie 2005, inculpatul a făcut o vizită martorului V.N. din orașul Drăgănești-Olt, relatându-i despre crima săvârșită asupra unchiului său, așa încât acesta a anunțat imediat organele de poliție, ce urmare deplasării la domiciliul inculpatului au descoperit cadavrul victimei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 338/ A.2 din 26 octombrie 2005, moartea victimei în vârstă de 44 ani, a fost violentă, s-a datorat dilacerării meningo-cerebrale consecință a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă de boltă și bază de craniu, leziunile traumatice, producându-se prin loviri repetate cu un corp despicător, posibil toporașul corp delict și cădere.
Același act medico-legal concluzionează asupra legăturii de cauzalitate directă și necondiționată dintre leziuni și moartea victimei.
Inculpatul fiind expertizat psihiatric s-a constatat că prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat, în raport cu fapta pentru care este cercetat.
în raport de cele expuse, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, constând în aceea că a aplicat un număr de 20 de lovituri cu toporul în cap și peste corpul victimei, unchiul său, producându-i decesul.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, starea de sănătate a acestuia.
împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat apel, cerând prin concluzii scrise ca în favoarea sa să fie reținute circumstanțe atenuante personale, ce justifică reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de text.
Prin decizia penală nr. 205 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6665/54/2006 (număr în format vechi 803/P/2006), a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.L.P. împotriva sentinței penale nr. 54 din 21 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 6735/2005.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus arestul executat de la 21 martie 2006 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 110 lei cheltuieli judiciare statului, iar suma de 100 lei a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către B.A. Craiova.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat este o faptă de un pericol social deosebit de grav, demonstrat de circumstanțele în care s-a consumat ce conturează cruzimea cu care inculpatul a acționat.
Buna conduită avut anterior, cum și starea sănătății în sensul că suferă de o tulburare de personalitate, de tip instabil, sunt criterii avute în vedere de instanța de fond atunci când a stabilit cuantumul pedepsei principale.
Cum sub aspectul încadrării juridice și al dimensionării pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, soluția este legală și temeinică și pe cale de consecință, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, văzând și dispozițiile art. 381 C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul B.L.P., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că întemeiază recursul declarat de inculpat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în cauza și, în principal, restituirea cauzei la parchet pentru efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală psihiatrică, pentru a se stabili dacă inculpatul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei, apreciind că acest lucru se impune față de comportamentul avut ulterior comiterii faptei de către acesta.
în subsidiar, apărătorul recurentului inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicată inculpatului, considerând că în cauză a fost dispusă o pedeapsă prea severă față de circumstanțele sale personale.
Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat B.L.P. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 8 și 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios a stabilit vinovăția inculpatului B.L.P. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului B.L.P., care în noaptea de 30 august 2005, i-a aplicat unchiului său I.M. un număr de peste 20 de lovituri cu toporul în cap și peste corp, care au produs leziuni ce au condus la moartea violentă a victimei datorată dilacerării meningo-cerebrale, consecință unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă de boltă și bază de craniu, existând legătură de cauzalitate directă între leziunile traumatice, urmare producerii prin loviri repetate cu un corp despicător și cădere și decesul victimei, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) raportat la art. 176 lit. a) C. pen.
Astfel, prin coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, cu raportul de constatare medico-legală (autopsie) avizat de către Comisia de Control și Avizare, cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, cu declarațiile părții civile D.E., cu declarațiile inculpatului B.L.P., în care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, descriind în amănunt modalitatea de comitere, precum și circumstanțele ulterioare faptei, cu declarațiile martorilor O.A.S., B.M., V.M.C., V.N., în care au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut, relatările făcute de inculpat privind ucidere unchiului său, aspecte de la cercetarea de la fața locului, alte înscrisuri a fost dovedită vinovăția inculpatului B.L.P. în săvârșirea infracțiunii de care a fost învinuit.
înalta Curte consideră că în mod corect s-a stabilit că din modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, respectiv prin lovirea repetată, cu toporul, obiect vulnerant, despicător, aplicându-i victimei, unchiul inculpatului, cu cruzime și sadism 20 de lovituri în cap și peste corp, cauzându-i leziuni de o gravitate maximă, culminând cu dilacerarea craniului, depărtându-i oasele acestuia, răsucind toporul în creierul victimei, scoțând cu mâna o parte din creier pentru a-l examina, dezbrăcarea victimei, tăierea protezei de la piciorul acesteia, punerea capului victimei într-un celofan și luarea unui sac în care a pus 8 cărămizi, legând sacul de trupul victimei, introducându-l într-un cazan de fabricat țuică cu capul în jos și cu picioarele în sus, în același cazan, introducând și sacul cu tărâțe amestecat cu sângele ce provenea de la victimă, după care a deplasat cazanul în beciul locuinței și în dimineața următoare l-a umplut cu apă, l-a legat cu o folie și cu cablu la suprafață, acesta a acționat cu intenție directă, având reprezentarea rezultatului letal al faptei și urmărind producerea acestuia, având discernământul păstrat la momentul comiterii infracțiunii.
înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărătorului recurentului inculpat, în sensul restituirii cauzei la parchet, conform art. 333 C. proc. pen., prin efectuarea unui supliment de expertiză psihiatrică acestuia pentru a se stabili dacă inculpatul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei, apreciind că acest lucru se impune față de comportamentul avut ulterior comiterii faptei de către acesta, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 333 C. proc. pen., iar administrarea unui asemenea supliment este neconcludentă și inutilă cauzei.
Astfel, în conținutul dispozițiilor art. 333 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în mod concret condițiile în care se poate restitui cauza la parchet, respectiv fazele procesuale în care se constată incompletă urmărirea penală, obiectul completării urmăririi penală, operativitatea completării urmăririi penale, în sensul că "în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere."
De asemenea, legiuitorul a reglementat expres și obligativitatea expertizei, în condițiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen., astfel: "Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului."
Or, așa cum rezultă din examinarea cauzei, în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 4 octombrie 2005 a fost dispusă, de către procuror în dosarul nr. 633/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de către o comisie de medici specialiști psihiatrii din cadrul I.M.L. Mina Minovici București care să răspundă la următoarele întrebări:
a) Dacă inculpatul B.L.P. la data comiterii faptei a prezentat o boală psihică și natura acesteia ?;
b) Dacă boala psihică de care suferă inculpatul este de natură de a-i afecta discernământul ?.
La dosarul de urmărire a fost depus raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului cu nr. A1/10977 din 14 noiembrie 2005 întocmit de I.M.L. Mina Minovici, cu respectarea dispozițiilor legale, atât sub aspectul componenței comisiei medicilor care au efectuat expertiza, cât și a conținutului acestuia, respectiv pe baza constatării antecedentelor heredocolaterale nesemnificative, examenului psihic al inculpatului, examenelor paraclinice, examenului psihologic, concluzionându-se că "Numitul B.L.P. prezintă dg.: tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat."
Așa cum se poate observa, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, în apel nu a fost contestat raportul de expertiză psihiatrică, nu au fost depuse alte acte medicale care să ateste afecțiuni sau internări anterioare sau ulterioare care să nu fi făcut obiectul expertizării inculpatului, așa încât, înalta Curte consideră că solicitarea apărării este neîntemeiată, în condițiile în care proba este neconcludentă și inutilă, atât pe calea restituirii cauzei la parchet, deoarece în cauză urmărirea penală este completă, nefiind îndeplinită nici condiția referitoare la operativitatea administrării ei, cât și pe calea trimiterii, fie la instanța de apel, fie la instanța de fond, nefăcând obiectul până la acest momentul a vreunei cereri la fond sau în calea ordinară de atac a apelului, care să poate atragă examinarea prin prisma altui caz de casare decât cel invocat, respectiv art. 3859pct. 10 C. proc. pen., referitor la nepronunțarea instanțelor asupra vreunei cereri formulate sau motiv de apel.
De altfel, în cauză instanțele în baza materialului probator administrat, cât și prin prezența inculpatului la instanța de fond și apel nu au avut îndoieli asupra stării asupra stării psihice a inculpatului, care să le îndreptățească de a dispune suplimentarea probei deja administrate.
Totodată, nici înalta Curte în baza aceluiași material probator administrat, cât și prin constatarea directă a persoanei inculpatului prezentă, în recurs, nu are îndoieli cu privire la starea psihică a acestuia care să impună reformarea sub acest motiv a hotărârii pronunțate, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 8 C. proc. pen.
De asemenea, înalta Curte consideră că sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social în concret deosebit de ridicat, agravat prin circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, inculpatul dând dovadă de ferocitate, sadism prin modalitatea de comitere, obiectul folosit, metodele folosite în uciderea victimei, aducând atingere unei valori sociale fundamentale cum este viața omului, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este tânăr, nu are antecedente penală, a recunoscu săvârșirea faptei.
Pedeapsa închisorii aplicată acestuia, în cuantumul maxim prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, de exemplaritate și cel educativ, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Astfel, nici cea de-a doua critică a apărătorului recurentului inculpat privind reducerea pedepsei nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cuantumul acesteia reflectând atât gravitatea faptei, cât și personalitatea inculpatului, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
în raport cu cele menționate, înalta Curte consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.
înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.P. împotriva deciziei penale nr. 205 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 5 septembrie 2005 la 16 august 2006.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4794/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4786/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
