ICCJ. Decizia nr. 4794/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 523 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8014/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.Șt.F., la 6 ani închisoare, pentru tâlhărie.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de aresta inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă de la 21 februarie 2006 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 16 februarie 2006, în jurul orelor 19,30, partea vătămată C.L. și martora C.V. s-au întâlnit cu inculpatul pe aceeași stradă, acesta încercând să-i smulgă geanta pe care o avea pe mână, a lovit-o cu pumnul în zona feței, moment în care a reușit să-i ia geanta și să fugă cu bunul sustras spre câmpul din apropiere.
Inculpatul a fost depistat ulterior de către organul de poliție, iar la procedura efectuării unei recunoașteri din grup, partea vătămată și martora C.V. l-au recunoscut, indicându-l fără ezitare.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de fond, apreciind declarațiile acestuia ca fiind necorespunzătoare adevărului, constatând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Ș.Șt.F., solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât acuzațiile aduse se bazează numai pe prezumții, neexistând probe certe de vinovăție.
Prin decizia penală nr. 504 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8014/3/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.Șt.F. împotriva sentinței penale nr. 523 din 28 aprilie 2006 pronunțată de tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 8014/3/2006.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus detenția începând cu 21 februarie 2006 la zi.
A fost obligat apelantul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul nu a reușit, prin probele pe care le-a administrat, în urma încuviințării de către instanță (a fost audiată martora C.M., propusă de inculpat a cărei declarație este atașată la dosar) să demonstreze că nu este autorul infracțiunii.
Atât partea vătămată C.L., cât și martora C.V. l-au recunoscut și indicat fără a avea ezitări pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Susținerile inculpatului cu privire la faptul că a însoțit-o pe soția sa au fost confirmate de martora C.M., dar acestea nu demonstrează nevinovăția sa. într-adevăr inculpatul și-a însoțit soția, dar acest fapt s-a produs în jurul orei 14,00 (a se vedea declarația martorei C.M.), pe când fapta s-a produs în jurul orei 19,30, inculpatul, neputând demonstra cu probe veridice că nu a săvârșit fapta. Susținerile concubinei sale M.T., în sensul că acesta a fost în domiciliul comun până a doua zi, au o doză de subiectivitate, neputând fi considerată o probă obiectivă, cu atât mai mult, cu cât inculpatul în una din declarațiile date în fața instanței a declarat că, la ora 19,30, s-a aflat împreună cu concubina sa și o prietenă în locuința lor din Popești Leordeni.
Mai mult, inculpatul a afirmat că mai are un frate care-i seamănă Ș.M., iar din verificările efectuate de către instanță din oficiu la S.E.I.P. s-a comunicat că persoana respectivă nu figurează în evidență, astfel încât declarațiile inculpatului au fost nesincere.
Față de toate aceste probe administrate, curtea de apel a apreciat că apărările inculpatului au fost infirmate, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, privind stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de care acesta a fost învinuit.
De asemenea, prima instanță a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ceea ce privește pedeapsa aplicată.
Pentru aceste motive, curte de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și nu s-au schimbat s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 21 februarie 2006 la zi, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul Ș.Șt.F., fără a arăta în scris motivele.
Prin aceeași adresă de înaintare a recursului declarat de inculpatul Ș.Șt.F. de către instanța de apel se menționează faptul că același inculpat a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din data de 14 iunie 2006, încheiere prin care s-a menținut starea de aresta a acestuia.
Din verificările efectuate a rezultat că recursul declarat de inculpatul Ș.Șt.F. împotriva încheierii mai sus arătate a fost soluționat, depunându-se la dosar copia deciziei nr. 4630 din 19 iulie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11098/1/2006, prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ș.Șt.F. împotriva încheierii din 14 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 8014/3/2006 (nr. vechi 1605/2006), fiind obligat recurentul inculpat la plata sumei de 60 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că întemeiază recursul inculpatului pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în cauză și rejudecând, în principal a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că acesta nu este autorul faptei, existând dubii cu privire la acesta și contradicții între declarațiile părții vătămate și ale martorilor.
în subsidiar, apărătorul recurentului inculpat a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul Ș.Șt.F. împotriva deciziei instanței de recurs, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primai instanțe, iar în baza propriului examen inclusiv asupra mijlocului de probă administrat în apel, respectiv a declarației martorei C.M., propusă de inculpat, conform art. 378 alin. (2) C. proc. pen., în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului Ș.Șt.F. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului Ș.Șt.F., care în seara de 16 februarie 2006, în jurul orelor 19,30, prin exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate C.L., respectiv lovire cu pumnul, i-a sustras acesteia o poșetă în care se aflau lucruri personale, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești la instanța de fond, cât și în apel, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate C.L., în care aceasta a relatat împrejurările în care a fost tâlhărită, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, cu procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele fotografice cu aspecte de la recunoașterea din grup cu declarațiile martorilor C.V., M.T., M.G. și C.M., în care au descris împrejurări percepute direct sau cele cunoscute de către aceștia, cu procesul-verbal de confruntare între inculpatul Ș.Șt.F. și martora C.V., alte înscrisuri a fost infirmată poziția de nerecunoaștere a săvârșirii faptei adoptată de inculpatul Ș.Șt.F., în declarațiile date de acesta, fiind dovedită contribuția inculpatului Ș.Șt.F. la săvârșirea infracțiunii și în consecință, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul, având reprezentarea urmărilor faptei comise și urmărind producerea rezultatului acesteia.
Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 21 februarie 2006, partea vătămată C.L. a arătat că: "_în ziua de 16 februarie 2006 am terminat programul la servici în jurul orelor 19,00. După ce m-am schimbat am plecat de la serviciu împreună cu colega mea C.V. deoarece pe strada unde se află situată societatea la care lucrăm nu este circulată de persoane. Mergând pe stradă împreună cu colega mea C.V., respectiv pe strada P.C. la un moment dat pe la jumătatea străzii, noi mergând pe partea dreapta a drumului în sensul de mers către Șoseaua Olteniței, ne-am întâlnit cu o persoană necunoscută de sex masculin care circula, mergea din sensul de mers Șoseaua Olteniței către firma noastră pe partea cealaltă a drumului și care în momentul în care a ajuns paralel cu noi cesta s-a întors și fără să spună nimic s-a repezit cu mâna în pieptul meu, strângându-mă cu mâna dreaptă de geacă, m-a împins și imediat mi-a dat cu pumnul de la mâna dreaptă în față și cu amândouă mâinile mi-a apucat de geantă, smulgându-mi-o din mâni, totodată mie rămânându-mi în mâini breteaua de la geantă și a luat-o la fugă pe câmpul din apropierea drumului, luând-o la fugă pe câmpul din apropierea drumului în direcția SC V.
în toată această perioadă colega mea C.V. s-a aflat lângă mine și a văzut tot ce s-a întâmplat și totodată am strigat la el să mă lase în pace. De asemenea, eu l-am întrebat cine este, ce vrea și de ce îmi ia geanta. Declar faptul că pe această persoană nu am mai văzut-o niciodată și avea următoarele semnalmente: Era înalt de aproximativ 1,70 m, constituție slăbuță, ten piele închis, brunet, ochi căprui, era îmbrăcat cu o giacă de fâș de culoare neagră, nu pot preciza ce purta în picioare deoarece nu știu ce purta în picioare și avea pe cap un fes de culoare neagră tras pe frunte.
Declar faptul că i-am văzut foarte bine fața, deoarece strada era luminată și îl pot recunoaște dacă acesta îmi va fi prezentat pentru recunoaștere. Declar faptul că nu m-am prezentat la sediul I.M.L. București pentru a mi se elibera certificat medico-legal deoarece în urma loviturilor primite nu mi-au rămas semne pe față. De asemenea, declar faptul că în geantă aveam mai multe bunuri personale respectiv, un parfum, un fard, un ruj de buze, agendă de telefon și altele, iar geanta era din piele de culoare neagră. Estimez valoare prejudiciului la aproximativ 1.000.000 lei vechi sumă cu care mă constitui parte civilă în procesul penal. Din discuțiile purtate cu colega mea C.V. am înțeles faptul că și ea l-a văzut foarte bine și îl poate recunoaște dacă acesta îi va fi prezentat_.".
în procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii din grup la data de 21 februarie 2006 s-a consemnat că "Apoi a fost introdus în încăpere numitul Ș.Șt.F., persoană ce urmează a fi prezentată pentru recunoaștere. După ce i s-a atras atenția asupra conduitei pe care trebuie s-o manifeste pe toată durata prezentării pentru recunoaștere, acestuia i s-a solicitat să ocupe locul pe care-l dorește în grupul constituit. Numitul Ș.Șt.F. s-a așezat în grup al treilea de la stânga la dreapta, privind din față. în continuare a fost introdusă în încăpere persoana chemată să facă recunoașterea, respectiv C.L., având calitatea procesuală de parte vătămată. După ce i s-a atras atenția asupra obligativității de a spune adevărul, precum și consecințele ce decurg din mărturia mincinoasă i s-a solicitat numitei C.L. să privească cu atenție grupul constituit și să indice dacă recunoaște vreo persoană din grup, precizând și împrejurările în care a cunoscut-o. După ce a privit cu atenție grupul, fără nici-o ezitare, numita C.L. a indicat și a pus mâna pe a treia persoană din grup, de la stânga la dreapta, privind din față. în prezența martorilor asistenți, a persoanelor din grup, a persoanei care a făcut recunoașterea și a celorlalți participanți, am procedat la legitimarea persoanei recunoscute, stabilind că se numește Ș.Șt.F. Fiind întrebată după ce anume a recunoscut în persoana numitului Ș.Șt.F. pe autorul infracțiunii de tâlhărie comisă la data de 16 februarie 2006 numita declară că l-a recunoscut pe numitul Ș.Șt.F. după semnalmentele, respectiv după fizionomia feței". Procesul-verbal a fost semnat de toate persoanele care au participat la recunoașterea in grup fără nici-o obiecție.
în declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 21 februarie 2006, martora C.V. a precizat că "La data de 16 februarie 2006, în jurul orelor 19,00, mă îndreptam împreună cu colega mea C.L. către Șoseaua Olteniței, pe strada P.C. care face legătura între firma SC R. SRL locul de muncă și Șoseaua Olteniței, întrucât în jurul orelor 19,00, am terminat programul de lucru, intenționând să mă deplasez către domiciliu. După ce am parcurs o distanță de aproximativ 300 m, respectiv la jumătatea drumului dintre locul de muncă și Șoseaua Olteniței, din partea dreapta a străzii ne-am întâlnit cu o persoană de sex masculin, care atunci când s-a apropiat de noi a lovit-o cu pumnul peste față pe prietena mea C.L. după care i-a smuls geanta care se afla pe umărul drept după care aceștia a fugit pe câmp în partea stângă, direcția de mers către Șoseaua Olteniței, respectiv SC V. SA. Precizez faptul că am recunoscut semnalmentele individului care a lovit-o și a furat geanta prietenei mele, respectiv acesta era îmbrăcat cu o giacă din fâș de culoare neagră, iar pe cap, acesta avea un fes de culoare neagră lăsat pe frunte. Acesta era îmbrăcat cu o pereche de blugi de culoarea albastră, având înălțimea de aproximativ 1,70, ten închis. Arăt faptul că dacă l-aș recunoaște dintr-un grup de persoane l-aș recunoaște cu siguranță. Până în prezent nu m-am întâlnit niciodată cu acest individ și nu pot da alte relații cu privire la identitatea sa_".
în procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii din grup întocmit la 21 februarie 2006, s-a consemnat că "_Apoi a fost introdus în încăpere numitul Ș.Șt.F., persoană ce urmează a fi prezentată pentru recunoaștere. După ce i s-a atras atenția asupra conduitei pe care trebuie să o manifeste pe toată durata prezentării pentru recunoaștere, i s-a cerut să ocupe locul pe care-l dorește în grupul constituit. Acesta s-a așezat în grup primul de la stânga la dreapta, privind din față. în continuare a fost introdusă persoana ce urmează să facă recunoașterea, respectiv martora C.V. participant în proces în calitate de martor. Acesteia i s-a solicitat să privească cu atenție grupul constituit și să indice dacă cunoaște vreo persoană, precizând și împrejurările în care a cunoscut-o. După ce a privit grupul, fără ezitare, numita C.V. a indicat și a pus mâna pe Ș.Șt.F., persoană din grup, de la stânga la dreapta, privind din față. în prezența martorilor asistenți, a persoanelor din grup și a celei ce a făcut recunoașterea am procedat la legitimarea persoanei recunoscute, stabilind că se numește Ș.Șt.F. Fiind întrebat după ce anume a recunoscut persoana sus-numitului pe cel care l-a indicat, numita C.V. declară că l-a recunoscut pe acesta după semnalmente, respectiv după fizionomia feței și constituție. La rândul său, numitul Ș.Șt.F., fiind întrebat ce are de arătat cu privire la recunoașterea sa, precum și cu privire la cele relatate de persoana care l-a recunoscut declară că nu cunoaște nimic în legătură cu aceste acuzații și este prima dată când o vede pe această persoană _ Martorii asistenți, persoanele din grup și persoana care a făcut recunoașterea nu au de făcut observații, iar numitul Ș.Șt.F. nu are de făcut obiecții, nici cu privire la modul în care s-a efectuat prezentarea pentru recunoaștere și nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal".
în procesul-verbal de confruntare întocmit la 21 februarie 2006, având ca obiect confruntarea între martora C.V. și învinuitul Ș.Șt.F. s-au consemnat pozițiile acestora astfel:
1. întrebare pentru C.V.: Cunoașteți persoana ce vi s-a prezentat, dacă da, de unde și în ce împrejurări ați cunoscut-o? Răspuns: Cunosc persoana ce mi-a fost prezentată întrucât la data de 16 februarie 2006, în jurul orelor 19,20, în timp ce mă întorceam cu colega mea C.L. de la serviciu, aceasta a fost acostată de învinuit, care i-a pus mâna în gât după care a lovit-o cu pumnul peste față. După ce a lovit-o cu pumnul peste față i-a smuls geanta pe umăr și apoi a fugit pe câmp în partea stângă direcția de mers către Șoseaua Olteniței.
2. întrebare pentru Ș.Șt.F.: Cunoașteți persoana care vi s-a prezentat dacă da, în ce împrejurări ați cunoscut-o și ce aveți de spus în legătură cu aceste acuzații? Răspuns: Nu cunosc persoana ce mi-a fost prezentată și nici nu am văzut-o niciodată. în legătură cu acuzațiile ce mi-au fost aduse arăt faptul că am aflat prima dată despre acestea la organele de poliție.
4.întrebare pentru Ș.Șt.F.: Aveți ceva de întrebat pentru numita C.V.? Răspuns: Aveți ceva de întrebat pentru numita C.V.? Răspuns: Doresc să o întreb pe aceasta în ce împrejurări m-a cunoscut și de ce afirmă că eu sunt autorul. Răspunsul numitei C.V.: Nu l-am cunoscut înainte de data de 16 februarie 2006, l-am recunoscut pe acesta ca fiind autorul după înfățișare.
5. întrebare pentru Ș.Șt.F. Mai aveți ceva de declarat? Răspuns: Cele afirmate de numita C.V. nu sunt adevărate și o să răspundă în fața legii pentru aceste afirmații. învinuitul Ș.Șt.F., prin apărătorul din oficiu avocat P.E. dorește să adreseze următoarea întrebare numitei C.V.? Cât a durat altercația și dac este posibil să-l confundați pe învinuit cu late persoane? Răspuns: Altercația a durat aproximativ 3 minute și nu este posibil să-l fi confundat pe acesta".
în declarația dată în faza cercetării judecătorești, la data de 31 martie 2006, partea vătămată C.L. a menționat că "în data de 16 februarie 2006, orele 19,30, veneam de la serviciu împreună cu martora C.V. pe str. Pavel Ceamur din Popești Leordeni, la un moment dat a venit un bărbat din față, m-a apucat de giacă, mi-a dat un pumn în față și mi-a smuls geanta pe care o aveam în mână. L-am întrebat cin e dar nu a vrut să spună, martora C.V. a strigat după el, după care respectivul a fugit pe câmp. Precizez că în zonă nu mai era nimeni. Precizez că respectivul a venit încet spre noi, mergând pe stradă, deci l-am văzut din față, avea o căciulă neagră pe cap, giacă neagră și pantaloni de blugi. Pe stradă nu este lumină electrică, dar era lumina lunii care se reflecta în zăpadă. Nu pot să fiu în totalitate sigură că inculpatul este persoana care m-a agresat, dar la momentul la care l-am recunoscut în cursul urmăririi penale pe moment eram sigură. Cu ocazia recunoașterii din grup l-am recunoscut personal pe inculpat și nu mi-a sugerat nimeni nimic _ Cred că incidentul a durat circa 5-6 minute pentru că bărbatul a tot tras de mine și în cele din urmă a reușit să-mi smulgă geanta. L-am reținut după fizionomie și după înălțime eu eram puțin mai înaltă decât el și era slăbuț".
în declarația dată în fața primei instanțe, la 31 martie 2006, martora C.V. a arătat că "în data de 16.02, veneam de la serviciu pe la 7,15 - 7,30 seara împreună cu partea vătămată, pe care o țineam de braț. în timpul acesta cineva o tot suma pe partea vătămată pe mobil. în timpul acesta a venit din față un individ care avea căciulă pe cap, nu avea barbă și era îmbrăcat cu o giacă și niște blugi de un albastru închis. Acel individ era mai înalt și decât mine și de cât partea vătămată a venit la ea și a încercat să-i ia geanta și a tras de ea. A durat vreo două secunde, cât a tras de geantă și pe urmă a fugit în spatele societății V. Eu am țipat poliția, poliția și un coleg de-an nostru care venea din spate, a alergat după el, dar nu l-a mai prins _ Când a venit spre noi mergea lent, normal. Când a văzut că nu poate să-i ia geanta părții vătămate i-a dat un pumn în față. Nu pot preciza dacă inculpatul este acea persoană i pe acesta nu-l mai văzusem niciodată. La recunoașterea din grup, l-a recunoscut mai întâi partea vătămată, care mi-a spus "ăsta e" și la fel mi-a spus și polițistul arătând că l-a urmărit 3 zile. Persoana respectivă a mers normal până în dreptul nostru, moment în care brusc s-a repezit la geanta părții vătămate, mie nu a avut cum să mi-o ia pentru că aveam rucsac prins în spate".
în declarația dată la instanța de fond, la 31 martie 2006, martora M.T. a precizat că "îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale. în data de 16 februarie 2006, la orele 14,00, am plecat de la muncă împreună cu inculpatul Ș.Șt.F., care este concubinul meu și am ajuns acasă la distanță de o stație de mașină. Arăt că după aceea concubinul meu nu a mai plecat de acasă. Am venit cu o colegă de-a mea până la stație, colegă care se numește C.M. Acasă am fost numai eu cu inculpatul. Precizeze că locuiesc împreună cu soacra și cumnații mei, aceasta fiind în concediu medical".
în declarația sa, martorul M.G., ascultat la 28 aprilie 2004 de către tribunal a arătat: "îl cunosc pe inculpat din cartier, întrucât amândoi locuim pe Platforma Danubian. Nu știu ce s-a întâmplat la data de 21 februarie 2006. Am auzit că inculpatul a fost arestat. în data de 16 februarie 2006, ora 14,00 - 14,00 și un pic, m-am întâlnit cu inculpatul, care era împreună cu soția lui, în fața unui magazin de pe Platforma Danubiană. Inculpatul mi-a spus că vine de la serviciu de unde a luat-o pe soția sa. L-am întrebat ce va face în seara aceleiași zile și mi-a spus că vine să joace un biliard la un club din zonă. L-am așteptat acolo până la ora 18,00, după care m-am dus la el acasă și a ieșit pe holul blocului, după care a ieșit și soția lui și mi-a spus că nu-l lasă la biliard. în acel moment eu am plecat acasă. Nu m-am mai întâlnit cu inculpatul în seara aceea, eu rămânând acasă".
în declarația dată în fața instanței de apel la 28 iunie 2006, martora C.M., propusă de inculpat a menționat că "în ziua de 21 februarie 2006 nu m-am întâlnit nici cu inculpatul, nici cu soția acestuia și nici nu am luat legătura telefonic cu aceștia. Nu am cunoștință despre ceea ce inculpatul a săvârșit. Cu soția inculpatului sunt doar colegă de serviciu, nu sunt prietenă și nici nu am discutat cu aceasta despre vreo faptă a soțului ei. Arăt că, în ziua de 16 februarie 2006, în jurul orei 14,00, am ieșit de la serviciu din schimbul unu și am observat la poarta fabricii că inculpatul o aștepta pe soția sa, după care au plecat spre stația de maxi-taxi spre care s-au îndreptat cei doi soți o apreciez cam la 10-15 minute de mers pe jos. Pe drum, cei doi soți discutau chestiuni banale, respectiv că ar dori să ajungă acasă, întrucât sunt obosiți. Nu cunosc unde locuiește inculpatul".
înalta Curte nu poate reține apărarea inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, deoarece așa cum a rezultat din materialul probator administrat și mai sus menționat, inculpatul Ș.Șt.F. a fost recunoscut, fără nici-o ezitare, atât de către partea vătămată C.L., cât și de martora C.V., martor ocular la momentul săvârșirii tâlhăriei ca fiind autorul deposedării prin violență de poșetă a părții vătămate din data de 16 februarie 2006, acestea relatând în amănunt împrejurările anterioare, cât și cele din momentul deposedării, precizând că nu l-au cunoscut anterior pe inculpat, putând însă să-l recunoască, reținându-i semnalmentele, ceea ce au și făcut ulterior.
Mai mult, mijloacele de probă administrate, respectiv procesele-verbale de recunoaștere din grup, de confruntare nu au fost contestate de către inculpat, ele fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
Aspectele neconcordante din declarațiile părții vătămate C.L. și a martorei C.V., date în cursul urmăririi penale și cele din faza cercetării judecătorești, ce au fost invocate în apărare de către recurentul inculpat, se datorează intervalului de timp care a trecut de la momentul luării lor, respectiv 21 februarie 2006 - 31 martie 2006, interval de timp în care se pot atenua percepțiile inițiale asupra împrejurărilor faptice.
Astfel, înalta Curte va avea în vedere în ansamblul lor declarațiile părții vătămate și ale martorei C.V., dând relevanță în procesul evaluării lor numai aspectelor concordante și care se coroborează cu procesele-verbale de recunoaștere din grup și de confruntare, celelalte afirmații, urmând a fi înlăturate.
De asemenea, nu pot fi reținute declarațiile martorilor M.G. și C.M., deoarece nu susțin alibiul inculpatului, că acesta la ora la care a avut loc tâlhăria s-ar fi aflat împreună cu concubina sa, deoarece prin mijloacele de probă administrate se face dovada doar că inculpatul a luat-o de la serviciu pe concubina sa, în jurul orei 14,00, iar la ora 18,00, martorul s-a întâlnit pe holul blocului, spunându-i-se de către concubina inculpatului că nu-l lasă la biliard, așa încât acești martori nu au evidențiat împrejurări în care s-ar fi aflat împreună cu inculpatul, la ora 19,30, când a avut loc tâlhăria, așa încât nu fac dovada afirmațiilor acestuia.
Totodată nu pot fi avute în vedere nici declarațiile martorei M.T., concubina inculpatului, în care a afirmat că s-ar fi aflat împreună în locuință tot timpul cu inculpatul, deoarece, pe de-o parte, apare ca fiind subiectivă, datorită relațiilor dintre inculpat și aceasta, iar, pe de altă parte este în contradicție cu declarația inculpatului Ș.Șt.F. din faza cercetării judecătorești, în care acesta a arătat că "nu am fost în data de 16 februarie 2006, orele 19,30 pe str. Pavel Ceamur, ci mă aflam împreună cu concubina mea și cu o prietenă a acesteia, Z.M. în locuința noastră situată pe Platforma Danubiană", persoană ce nu a fost menționată în declarația dată de martora M.T. și nici nu a fost propusă ca martoră pentru a confirma sau infirma prezența inculpatului la ora arătată, fiind solicitată de inculpat numai ascultarea martorului M.G., așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 28 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția I penală.
De asemenea, în mod corect nu a fost reținută afirmația inculpatului că ar avea un frate care-i seamănă, respectiv Ș.M., deoarece prin adresa nr. 261228 din 20 aprilie 2006 a Ministerului Administrației și Internelor, I.N.E.P. s-a comunicat că, în evidențele ce le dețin, nu figurează înregistrată nici-o persoană Ș.M., cu datele mai sus indicate.
Astfel, înalta Curte apreciază că există o deplină concordanță între percepția instanței de apel asupra materialului probator ce a fost administrat în cauză și soluția pronunțată, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 18 C. proc. pen., cu privire la comiterea erorii grave de fapt.
De asemenea, aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, respectiv pe timpul nopții și într-un loc public, de modalitatea efectivă de săvârșire, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, în minorat a suferit o condamnare pentru o faptă de furt calificat, așa cum rezultă din fișa de cazier inculpatului.
înalta Curte consideră că prin cuantumul pedepsei aplicate, orientat către minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cu executare în regim de detenție, aceasta este singură în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, de exemplaritate și cel educativ, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Așadar, nu poate fi reținută nici solicitarea apărătorului recurentului inculpat, de reducere a pedepsei aplicate, prin aplicarea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece în cauză a fost făcută în mod plural aprecierea criteriilor generale ce caracterizează individualizarea, avându-se în vedere, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, nefiind îndeplinite condițiile pentru reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, ceea ce face inaplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte apreciază că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.
Totodată, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.Șt.F. împotriva deciziei penale nr. 504 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2006 la 16 august 2006.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4803/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4782/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
