ICCJ. Decizia nr. 6206/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIE PENALĂ
Decizia nr. 6206/2006
Dosar nr. 2494/45/2006
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252 din 17 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 11594/2005, a fost condamnat inculpatul Z.V., la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată cu privire la restul de 477 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3333 din 11 iunie 2006 a Judecătoriei Iaşi şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată inculpatului prin această hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 5 ani de la momentul executării pedepsei principale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Z.V., în seara zilei de 30 octombrie 2005, prin exercitarea unor acte de violenţă şi prin intimidare a întreţinut un raport sexual complet cu partea vătămată A.M.D., în vârstă de 12 ani, aspect cunoscut de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal inculpatul Z.V., care a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului mare al pedepsei aplicate, arătând că în raport de condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta se justifică o reducere a pedepsei.
Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, pronunţând decizia penală nr. 58 la 14 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Z.V., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul pedepsei la care a fost condamnat, apreciind că este disproporţionat de mare în raport de atitudinea procesuală corectă manifestată de el pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi în raport cu motivele care se iau în examinare din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de recurentul inculpat Z.V. este nefondat.
Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de apel, în mod corect a stabilit vinovăţia inculpatului în raport de probele administrate în cauză.
Totodată, Înalta Curte constată că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului Z.V., au fost bine aplicate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite de inculpat, circumstanţele concrete ale comiterii faptei, vârsta părţii vătămate şi starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului (care a mai fost, anterior, condamnat, pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol), astfel că nu se justifică reducerea pedepsei.
Aşa fiind, critica recurentului inculpat referitoare la reducerea pedepsei aplicate acestuia nu poate fi primită, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3855 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că în cauză nu există nici vreun caz de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., aşa încât va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Z.V. împotriva deciziei penale nr. 58 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 noiembrie 2005 la 26 octombrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 332/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4835/2006. Penal → |
|---|
