ICCJ. Decizia nr. 4864/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4864/2006
Dosar nr. 29883/3/2005
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 272 din 7 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului A.D.C. la 13 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 601 zile închisoare, din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 931 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia şi a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat pe inculpatul A.D.C. la 5 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă, de 601 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 931 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 18 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarea situaţie:
Inculpatul A.D. şi învinuiţii R.A.R. şi M.J.I. sunt prieteni de mi multă vreme, fiind consumatori ocazionali de droguri injectabili.
În ziua de 18 iunie 2005, în jurul orelor 18,00, cei trei s-au întâlnit în faţa blocului unde locuieşte intimatul M.J.I., din Bucureşti, de comun acord hotărându-se să îşi procure droguri din zona Toporaş. Întrucât inculpatul A.D.C. şi învinuitul M.J.I. nu aveau bani asupra lor, învinuita R.A.R. s-a oferit să cumpere ea trei doze de heroină, plătind suma de 600.000 lei, urmând ca cei doi să-i restituie ulterior câte 200.000 lei, contravaloarea drogurilor.
Astfel, inculpatul A.D.C. a luat suma de 600.000 lei, plecând singur să achiziţioneze droguri de la un anume „C." pe care doar acesta îl cunoştea.
După aproximativ 5 minute s-a reîntâlnit cu învinuiţii spunându-le că a cumpărat droguri, toţi trei deplasându-se pe strada Toporaşi.
În acest timp o formaţiune de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O.A., sector 5 Bucureşti, care efectua o misiune ordonată în zonă, în vederea depistării persoanelor care tranzacţionează droguri, i-a oprit pe cei trei găsind în mâna inculpatului A.D.C. trei punguţe de plastic ce conţineau un praf de culoare maronie.
Analiza efectuată asupra respectivei substanţe a relevat că cele 3 punguţe găsite asupra inculpatului conţin 0,08 grame heroină în amestec cu cofeină.
Audiaţi fiind cei trei au arătat situaţia descrisă mai sus.
Inculpatul A.D.C. iniţial a recunoscut comiterea faptelor, pentru ca ulterior să revină asupra declaraţiilor, prezentând o situaţie de fapt care, conform concepţiilor sale, i-ar fi atras răspunderea penală doar pentru comiterea faptei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Iniţial inculpatul a arătat că intenţionează să colaboreze cu organele de anchetă în vederea prinderii şi tragerii la răspundere a învinuitului „C." de la care îşi procura drogurile, însă ulterior inculpatul nu a mai formulat nici un denunţ.
Situaţia sus-arătată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu şi de prindere în flagrant a inculpatului şi învinuiţilor, adresa D.G.C.C.O.A. – Laboratorul de analize fizico-chimice droguri nr. 213849 din 18 iunie 2005, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 213849 din 20 iunie 2005; declaraţiile inculpatului A.D.C.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii A.D.C., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea penală pentru netemeinicie motivat pe faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante fără a ţine seama de atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, de gravitatea faptei comise, solicitând astfel înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.
Inculpatul, la rândul său, a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei condamnări a sa, solicitând achitarea sa pentru infracţiunea de trafic, faptă, care, în concepţia sa, nu există.
Curtea, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, a apreciat că apelurile nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare, pronunţând astfel Decizia penală nr. 506 din 28 iunie 2006.
Şi împotriva deciziei penale pronunţate a declarat recurs, în termen legal inculpatul A.D.C., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări.
Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul său, a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de droguri, faptă care, nu există, inculpatul fiind doar consumator de droguri.
Totodată, recurentul inculpat a criticat hotărârea penală şi sub aspectul pedepsei aplicate, pe care o consideră mult prea aspră raportat la fapta săvârşită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Curtea reţine că apărările inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri nu sunt fondate, din întreg materialul probator administrat în cauză reieşind o altă situaţie decât cea invocată de inculpat.
Astfel, Curtea reţine că din primele declaraţii date de învinuiţii M.J.I. şi R.A. aceştia au relatat că au hotărât să cumpere droguri pentru consum proprii, că învinuita R.A. i-a înmânat inculpatului A.D.C. suma de 600.000 lei pentru a cumpăra droguri pentru toţi trei. Inculpatul A.D.C. a fost cel care a cumpărat droguri, de la numitul „C.", la tranzacţie ne mai asistând nici o altă persoană.
De altfel, această soluţie de fapt a fost confirmată şi de declaraţia inculpatului A.D.C.
Prin urmare, din toate probele administrate în cauză reiese vinovăţia inculpatului A.D.C. în raport de infracţiunea de trafic de droguri reţinută în sarcina sa.
În ceea ce priveşte critica inculpatului referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că şi această critică este nefondată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just individualizată.
La aplicarea acestei pedepse instanţa a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete de săvârşire a faptei, dar şi cantitatea mică traficată, cuantumul pedepsei aplicată fiind în natură a îndeplini funcţia de prevenţie şi reeducare stabilită prin art. 52 C. pen.
Prin urmare, în raport de cele arătate, Curtea va reţine că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, inculpatul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.C. împotriva deciziei penale nr. 506 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2006 la 23 august 2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4581/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4877/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
