ICCJ. Decizia nr. 4581/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4581/2006
Dosar nr. 1544/2/2006
Şedinţa publică din 17 iulie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 503 din 5 aprilie2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G.C., la 8 ani închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat, la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.G.C. execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul prevenţiei de la 5 noiembrie 2004 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 17 din legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea pipei din lemn aflate la camera de corpuri delicte şi a unui telefon mobil conform dovezilor seria B nr. 00622 şi seria B nr. 3431 şi a constatat că proba de 0,06 g heroină în amestec cu cofeină s-a consumat în procesul analizelor de laborator.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul Bucureşti, în urma analizării ansamblului probator administrat în cauză, reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 noiembrie 2004, martorul M.A. a formulat un denunţ în conţinutul căruia a adus la cunoştinţă organelor de urmărire penală faptul că inculpatul N.G.C. zis G. se ocupă de activităţi comerciale legate de traficul ilicit de droguri.
În baza acestui denunţ s-a procedat la capcanarea criminalistică a sumei de 600.000 lei (pusă la dispoziţia organelor de poliţie de martorul denunţător) şi organizarea unui flagrant la locuinţa inculpatului situată în str. ND Cocea.
Astfel, sub supravegherea organelor de poliţie martorul denunţător a cumpărat de la inculpat două doze de heroină pe care ulterior le-a predat organelor de urmărire penală, urmare percheziţiei domiciliare efectuată în imobilul inculpatului, fiind găsită în holul locuinţei, sub preş, suma de 600.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul N.G.C., iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 501 din 20 iunie 2005, a admis apelul, a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a redus pedepsele aplicate acestuia la 6 ani şi, respectiv un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 4 din aceeaşi lege.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 5669 din 7 octombrie 2005, a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 501 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a casat această decizie şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, Decizia recurată fiind supusă casării în baza art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., întrucât şedinţa de judecată nu a fost publică.
Rejudecând apelul inculpatului, Curtea de Apel Bucureşti, secţiaa II-a penală, prin Decizia nr. 105/9 februarie 2006, a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 503 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a redus pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 5 noiembrie 2004 la zi şi s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei penale nr. 105/9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat va fi examinat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul recurent a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv art. 4 din aceeaşi lege, în fapt reţinându-se că la data de 5 noiembrie 2004 a vândut martorului denunţător M.A. două doze de heroină contra sumei de 600.000 lei, inculpatul fiind şi consumator de droguri, respectiv heroină.
Pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, atitudinea procesuală a inculpatului, iniţial acesta recunoscând doar că este consumator de droguri, pentru ca în faţa instanţei de apel să recunoască şi infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a avut în vedere vârsta inculpatului (20 ani la data comiterii faptei), dar şi împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În favoarea inculpatului au fost deja reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege, astfel că nu se impune o nouă reducere a acestora.
Pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este în măsură să corespundă prin cuantumul său şi modalitatea de executare scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, în raport de cele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva deciziei penale nr. 105/a din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4556/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4864/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
