ICCJ. Decizia nr. 4900/2006. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Brașov, secția penală, a decis, prin încheierea din 9 august 2006, pronunțată în dosarul nr. 31/P/Ap/2006, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților C.S.
Instanța a reținut în ce privește măsura arestării preventive, examinată din perspectiva dispozițiilor art. 160b și art. 3002C. proc. pen., că aceasta este temeinică și legală, subzistând și în prezent temeiurile de fapt și de drept, avute în vedere la luarea acesteia.
Au fost respectate dispozițiile procesual penale privind luarea acestei măsuri preventive, respectiv condițiile de fond: săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existența vreunui caz prevăzut de art. 148 C. proc. pen., existența unui inculpat în cauză, necesitatea măsurii pentru buna desfășurare a procesului penal și cele de formă, care garantează respectarea regulilor procesuale: punerea în mișcare a acțiunii penale, ascultarea inculpatului, precum și dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.A.D.O.L.F.
în speță, s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., pentru fiecare inculpat.
Primul temei este susținut de mențiunile existente în fișele de cazier judiciar.
în privința celui de al doilea temei, sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de lege. Pedeapsa închisorii pentru infracțiunea ce se impută fiecărui inculpat este mai mare de 4 ani închisoare.
Starea de fapt cu care a fost sesizată instanța nu s-a modificat în urma administrării nemijlocite a probelor. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și, în prezent, pericol concret, pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele certe care sunt chiar cele administrate în cauză.
Față de pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților C.S. și G.C.C. pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora și durata arestării scurse până în prezent, se constată că măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. precum și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală, în această materie.
Chiar și în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpaților, față de modul concret de săvârșire a faptelor și de circumstanțele personale ale acestora, în acest moment procesual, este întemeiată menținerea arestării preventive.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații, susținând că, în mod greșit, instanța a menținut arestările preventive, în loc să le revoce.
Recursurile inculpaților sunt nefondate.
Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin încheierea atacată a motivat, în mod judicios, legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive, demonstrând, nu numai faptul că, nu s-au schimbat cu nimic împrejurările avute în vedere la luarea măsurilor arestărilor preventive, și de ce, menținerea măsurilor, se impune și în prezent.
Verificările constatărilor făcute de Curtea de Apel scot în relief legăturile firești ale acestora, cu probele cauzei din care acestea se desprind încât susținerile din recursuri, nu pot fi primite.
în raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de față, ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv a plății onorariului de apărător, pentru apărările din oficiu;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4913/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4897/2006. Penal → |
|---|
