ICCJ. Decizia nr. 4913/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 82 din 18 mai 2006 a Tribunalului Buzău, secția penală, a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

S-a dispus în baza art. 71 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus computarea reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 13 octombrie 2005 la zi.

în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lungimea totală de 30 cm.

în latură civilă s-a luat act că partea vătămată I.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile, au avut o relație de concubinaj întreruptă de mai multe ori din cauza comportamentului agresiv al inculpatului.

Astfel, la data de 10 septembrie 2005, după o perioadă de despărțire, inculpatul a mers la locuința părții vătămate și după mai multe insistențe a fost primit să locuiască din nou cu partea vătămată.

în ziua de 14 februarie 2005, partea vătămată a avut o nouă tentativă de a se despărți de inculpat, însă, a renunțat, mergând cu acesta la culcare, în jurul orelor 22,00.

Partea vătămată s-a trezit brusc, în jurul orelor 3,00, în timp ce inculpatul o lovea cu un cuțit, aceasta reușind să-l arunce din pat și să fugă în camera unde dormea familia sa, cerându-le ajutor.

Martorii I.G., C.I. și T.M. l-au văzut pe inculpat fugind, având în mână un cuțit murdar de sânge pe care-l sprijinea de cârjă.

A mai reținut judecătorul fondului că familia victimei, de teamă, nu a intervenit, lăsându-l pe inculpat să fugă.

Instanța fondului a înlăturat apărarea inculpatului care a susținut că a părăsit locuința părții vătămate cu mult înainte de incident, în timp ce toți dormeau și nu cunoaște cine a lovit-o pe aceasta, invocându-se declarațiile părții vătămate ca și ale martorilor I.G., T.M., C.I. și B.R., care au relatat pe parcursul întregului proces penal situația de fapt reținută în rechizitoriu, descrisă succint, anterior.

S-a avut în vedere și comportamentul inculpatului care, imediat după comiterea faptei a dispărut de la domiciliu, fiind depistat la punctul de frontieră C., încercând să părăsească țara.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a considerat că, în ciuda atitudinii de nerecunoaștere a inculpatului se poate totuși aplica acestuia pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor, dată fiind starea precară a sănătății acestuia precum și lipsa antecedentelor penale.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că încadrarea juridică a faptei este greșită, deoarece loviturile aplicate părții vătămate nu i-au pus viața în primejdie, deci nu au avut intensitatea care ar fi putut conduce la rezultatul letal, fapt ce presupune că nu a existat intenția de a ucide, elemente care ar fi trebuit să determine instanța să rețină o altă încadrare juridică a faptei și anume aceea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., infracțiunea de lovire în formă calificată.

Apelantul inculpat și-a susținut și teza nevinovăției, precizând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, deoarece a plecat din domiciliul părții vătămate înainte de declanșarea vreunui conflict, respectiv în jurul orelor 23,00 - 24,00 și nu cunoaște ce i s-a întâmplat acesteia.

Apelantul a mai precizat că nu a intenționat să dispară din țară, dorea doar să plece pentru a cerși, având o infirmitate fizică, neavând cunoștință de faptul că era dat în urmărire generală.

Prin decizia penală nr. 210 din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4418/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.N.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat detenția de la 13 octombrie 2005 la zi.

A fost obligat inculpatul la 130 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei RON onorariu apărător oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că probele de la urmărirea penală, precum și declarațiile din faza de cercetare judecătorească au condus la concluzia vinovăției inculpatului pentru infracțiune dedusă judecății.

Atât partea vătămată I.N., cât și martorii I.G., B.R., C.I. și T.M. au confirmat existența conflictelor repetate dintre cei doi concubini, dar și agresivitatea inculpatului în relațiile cu partea vătămată de care nu accepta să se despartă.

în declarația de la dosar urmărire penală, partea vătămată a relatat amănunte despre comportamentul inculpatului, anterior datei comiterii faptei, insistând asupra brutalității deosebite a acestuia, motiv care, partea vătămată a susținut că a și determinat-o să părăsească de mai multe ori domiciliul acestuia și să se stabilească în final, la domiciliul părinților săi, deși spațiul acestora permitea cu greu acest lucru.

Aceste împrejurări au fost confirmate de toți martorii audiați în cauză (I.G., B.R., C.I.).

Probele la care s-a făcut referire au dovedit natura relațiilor dintre inculpat și victimă, existența certurilor repetate dintre aceștia, violența inculpatului care o trata cu brutalitate pe partea vătămată, mama acesteia, martora B.R., relatând că a informat inclusiv organele de poliție despre agresiunile la care era supusă fiica sa, precizând, însă că, după fiecare despărțire, inculpatul o determina cu forța pe partea vătămată să reia conviețuirea cu el.

Aceste probe au avut, de asemenea, rolul de a contribui la înțelegerea incidentului, a contextului care l-a determinat pe inculpat să comită fapta, și anume, pe fondul temerii că partea vătămată îl va părăsi definitiv, favorizată de tulburările de personalitate de care suferea, atestate de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Interpretând aceste dovezi, instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, reținută prin rechizitoriu.

Așa după cum a rezultat din actele medico-legale, partea vătămată s-a prezentat la spital, după incident, cu multiple lovituri de cuțit, care, deși nu au cauzat răni deosebit de importante, au vizat zone vitale, fiind produse cu un obiect apt să producă moartea (cuțit), ceea ce demonstrează intenția directă a inculpatului, de a suprima viața părții vătămate.

în mod evident, instanța de fond nu putea primi cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., chiar dacă leziunile produse nu i-au pus viața în primejdie, acest fapt datorându-se exclusiv părții vătămate care s-a trezit și a reușit să-l împingă pe inculpat și să fugă, alarmându-i pe membrii familiei.

Răspunzând la cea de-a doua teză a apărării inculpatului și anume aceea a nevinovăției sale, curtea de apel a considerat că nu poate fi acceptată, deoarece este contrazisă de toate probele administrate în cauză.

Astfel, nu există dovezi din care să rezulte că, în noaptea respectivă, între membrii familiei părții vătămate ar fi avut loc un conflict, după plecarea inculpatului soldat cu rănirea părții vătămate.

Dimpotrivă, toți membrii audiați în dosar au relatat că l-au văzut personal pe inculpat fugind, după momentul în care partea vătămată a început să strige după ajutor, având încă asupra sa cuțitul, fiind plin de sânge, la locul infracțiunii fiind găsit pantoful inculpatului, ceea ce dovedește graba cu care acesta a părăsit domiciliul familiei părții vătămate.

Chiar și faptul că după incident, inculpatul a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală, fiind depistat la frontieră, încercând să părăsească teritoriul țării, sunt elemente care sprijină mai degrabă teza vinovăției inculpatului, decât pe aceea a nevinovăției acestuia, cu atât mai mult cu cât se completează cu declarațiile părții vătămate și probele testimoniale.

în concluzie, ambele critice formulate de inculpat au fost privite, ca nefondate.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei s-a apreciat că judecătorul fondului a interpretat cu justețe criteriile enumerate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Starea precară a sănătății și lipsa antecedentelor penale au condus în mod corect instanța de fond la concluzia că rolul preventiv-educativ urmărit de lege poate fi atins în prezenta cauză și prin aplicarea unei pedepse situate la limita minimă prevăzută de legea penală, iar gravitatea faptei și atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului au constituit reale obstacole în reținerea unor circumstanțe personale în favoarea acestuia.

în considerentele deciziei, instanța de apel a făcut referiri la temeiurile legale corespunzătoare măsurilor dispuse.

împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul C.N., fără a arăta în scris motivele.

La dosarul cauzei au fost depuse acte în circumstanțiere privind persoana inculpatului referitoare la starea sănătății sale.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că întemeiază recursul inculpatului pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în cauză, arătând că, în principal se impune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei prin reaprecierea circumstanțelor atenuante aplicate în cauză inculpatului.

Concluziile procurorului asupra recursului inculpatului, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului C.N. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului C.N., care, în noaptea de 14 septembrie 2005, i-a aplicat concubinei sale I.N., în timp ce dormea cinci lovituri cu un cuțit, provocându-i leziuni multiple plăgi înjunghiate toracice penetrante, hemopneumotorax drept, necesitând 17-18 zile îngrijiri medicale de la producere în situația unei evoluții favorabile fără complicații, leziunile de violență, nepunându-i viața în primejdie, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate în care a relatat împrejurările în care a fost înjunghiată de către inculpat, cu declarațiile martorilor I.G., B.R., C.I., T.M., T.V., C.M., L.G., D.L., C.D., martor în circumstanțiere pentru inculpat în care au relatat împrejurările pe care le-au perceput în mod direct sau au auzit despre acestea sau privind persoana inculpatului, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și anexele acestuia, respectiv schița locului faptei, planșa foto, cu actul medico-legal privind pe partea vătămată, cu declarațiile inculpatului C.N., cu raportul de expertiză medico-legală neuropsihiatrică a inculpatului, alte înscrisuri, a rezultat contribuția efectivă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, infirmând poziția adoptată de inculpat de nerecunoaștere a faptei comise, fiind dovedită vinovăția acestuia sub forma intenției indirecte, având reprezentarea rezultatului faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat producerea acestuia.

Astfel, în declarația dată în faza cercetării judecătorești, partea vătămată I.N. a arătat că "_Nu voiam să mă întâlnesc cu el, întrucât se ține de capul meu să merg la el acasă, iar eu nu eram de acord, întrucât fusesem bătută de el, după ce m-a legat cu banda izolatoare m-a bătut cu cârjele, mi-a tăiat părul _ în timp ce beam o cafea a venit inculpatul, l-am întrebat unde a fost și mi-a zis că în Dorobanți, la un bar. Știind că urmează să-și facă insulină, l-am întrebat dac a mâncat, i-a pus mama într-o farfurie niște mâncare și am mai stat în camera unde rămâneam împreună până, în jurul orei 22,00, când am mers la culcare. Inculpatul m-a întrebat de ce nu am venit cu trenul de ora 18,00, i-am zis că a trebuit să stau la rând, că nu era după mine și nu mi-a mai zis nimic. Am adormit și m-am trezit lovită cu cuțitul în zona pieptului. L-am împins cu piciorul și a căzut între sobă și pat. Atunci s-a lovit la picior și nu atunci cum a spus că l-ar fi lovit mama _ Am intrat la mama în cameră, nu mai puteam să vorbesc și l-am văzut pe inculpat uitându-se dacă îl vede cineva și sub ochii mei a ieșit din casă. în timp ce mă lovea nu mi-a zis nimic, doar l-am auzit zicându-mi șit, în sensul de a tăcea. M-a lovit cu un cuțit pe care-l avea la el, cu un mâner din lemn, un cuțit cu o lungime totală de peste 20 cm pe care îl purta și folosea la nevoie_".

Martora B.R., în declarația dată la instanța de fond, a arătat că "_Spunându-mi fiul meu unde este N., respectiv la o rudă, am mers după ea. Ne-am întors acasă, am făcut o cafea, iar în acest timp a revenit inculpatul. Pentru că trăise rău cu el îi spuneam fiicei mele că ce face, mi l-a adus în casă. Ea mi-a cerut să-l las în pace și i-a dat din cafeaua din care băuse ea. Seara am rămas să am grijă de unul dintre copii care bolnav și-l legănam pe picioare și cred că în jurul orei 3 fără zece, așa cum am văzut ceasul am adormit. Nu am fost trezită decât mai târziu de către nora mea, moment în care am văzut-o pe fiica mea plină de sânge. Am început să țip, am strigat și la o vecină, iar cu taxiul am transportat-o la spital _ îmi mențin declarația de la urmărirea penală. Am relatat așa cum s-a întâmplat. Din ceea ce mi-a spus fata am înțeles că ea l-a împins pe inculpat atunci când a lovit-o. După ce și-a revenit la spital am întrebat-o pe fiica mea ce s-a întâmplat. Mi-a spus că seara a discutat cu inculpatul care îi cerea să meargă cu el, ea nu a fost de acord, că la un moment dat l-a văzut căutând ceva pe jos și el i-a spus că o țigară. Nu și-a dat seama de fapt ceea ce căuta el. S-a întors cu fața la perete și s-a trezit lovită".

în declarația dată la tribunal, martorul I.G. a precizat că "_Când am ajuns acasă l-am găsit pe inculpat care la rândul lui a plecat și a revenit după ce s-a întors sora mea. Cei doi au mers în camera unde locuiau ei, iar eu am rămas în cealaltă cameră împreună cu soția, cumnata, mama și copiii, iar unul dintre copii era bolnav. în jurul ore, 4,00-4,00 și ceva, a intrat în camera noastră sora mea tăiată în zona pieptului. în cameră era lumină și am putut să o văd pe sora mea că era tăiată, întrucât era dezbrăcată. Am văzut pe sora mea nămolită de sânge, a picat jos, iar eu am fost trezit de soția mea. Mama mea a anunțat un taxi de la stația Dorobanți și împreună am dus-o la spital _ Mi s-a citit declarația de la urmărirea penală și precizez că într-adevăr când a intrat în camera, partea vătămată a țipat și a spus că a fost tăiată de inculpat. L-am văzut când a ieșit pe ușă, însă sora mea ne-a spus să nu ieșim după el afară întrucât ne taie _ Anterior celor întâmplate l-am mai văzut pe inculpat purtând un cuțit în buzunar. Sora mea și-a revenit la spital după 3-4 zile, însă eu nu am vizitat-o _ Când am mai văzut cuțitul asupra inculpatului, precizez că de fapt acesta era un briceag, un briceag normal și avea o lungime a lamei de 10-15 cm".

în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martora C.I. a menționat că "_Mai târziu partea vătămată a venit acasă, s-a așezat pe pat să se odihnească, timp în care a venit și inculpatul, s-a așezat și el pe pat, i-a făcut o cafea. Spre seară acesta i-a zis să meargă în camera unde cei doi dorm. Au plecat împreună fără să fie vreo ceartă. Eu am rămas în cealaltă cameră, aveam un copil mic pe care-l legănam pe picioare și m-a furat somnul. în jurul orelor 4,00-5,00, nu știu exact, nu-mi amintesc întrucât m-am speriat văzând ce s-a întâmplat, am auzit-o pe N. țipând și a intrat în camera unde mă aflam eu. Din țipetele acelea m-am trezit, am văzut-o plină de sânge și l-am trezit și pe I.G. Și el s-a buimăcit văzând ce s-a întâmplat, în acest timp inculpatul C.I. a plecat din cealaltă cameră, având în mână cuțitul _ Am fugit pe stradă, am căutat un taxi cu care a fost transportată la spital partea vătămată, fiind transportată cu o pătură întrucât nu mai putea să meargă _ După ce mi s-a citit declarația de la urmărirea penală, precizez că atunci când am întrebat-o ce s-a întâmplat partea vătămată a apucat să vorbească, a spus că a fost tăiată în somn, dar nu se înțelegea prea bine. Mai târziu după ce și-a revenit partea vătămată mi-a spus ce s-a întâmplat, respectiv că au intrat în cameră fără să fie vreo discuția între ei, a fost lovită cu cuțitul, prima lovitură nu a simțit-o întrucât dormea, era obosită și abia la a doua lovitură s-a trezit. A reușit să se ridice, altfel el ar fi continuat să o lovească întrucât avea ambiția să o omoare. Când a plecat din cameră inculpatul se deplasa folosindu-se de cârje. Știu că inculpatul purta asupra sa un cuțit, pe care însă nu-l pot descrie. Cunosc această situație de la I.N. care a mai fost despărțită de el și ne-a spus că îi este frică de el pentru că poartă cuțit asupra sa_".

Martora T.M., în declarația dată în fața primei instanțe a relatat că "_Mai târziu a venit acasă partea vătămată și de bună voie a plecat împreună cu inculpatul în camera în care locuiau. Pe la ora 3,30 partea vătămată a venit din camera respectivă plină de sânge și dezbrăcată. Era înjunghiată în zona pieptului de 2 ori, în stomac, în zona membrelor inferioare și apoi am dus-o la spital. A țipat afirmând m-a tăiat _ Nu a mers nimeni după el întrucât ne-a fost teamă. Am văzut că avea în mână un cuțit, nu-i pot indica culoarea, i-am văzut doar lama pentru că îl ținea în mâna în care avea cârja _ Știu că tot timpul purta asupra sa un cuțit inculpatul, o dată am văzut asupra sa un briceag cu buton_".

în procesul-verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat că "Azi data de mai sus (15 septembrie 2005), orele 5,00 a fost sesizat telefonic de către asistentul de serviciu de la Spitalul Județean Buzău cu privire la faptul că la secția chirurgie a fost internată numita I.N. cu diagnosticul multiple plăgi înjunghiate în zona toracică, abdominală și membre și care a declarat faptul că a fost înjunghiată de concubinul său C.N. în timp ce se afla în domiciliul său _ în această cameră se aflau următoarele obiecte dispuse de la stânga la dreapta după cum urmează: un pat, un scaun, un fotoliu, un alt pat. Pe cel de-al doilea pat au fost descoperite o bluză de trening ce prezenta mai multe pete de culoare brun roșcată. Tot pe acest pat a fost identificată o cuvertură ce prezintă o pată de culoare brun roșcată de dimensiunea 20/25 cm. în fața ușii de acces în această cameră la o distanță de aproximativ 40 cm. de pragul ușii în interior au fost descoperite mai multe pete de culoare brun roșcată _. Pe acest pat a fost descoperit un halat multicolor cu motive florale ce prezenta în partea de jos o pată de culoare brun roșcată.

în actul medico-legal privind pe partea vătămată depus la dosar se concluzionează că "prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și ascuțit posibil cuțit. Leziunile pot data din 15 septembrie 2005 și necesită 17-18 zile îngrijiri medicale de la producere în situația unei evoluții favorabile, fără complicații. Leziunile de violență nu i-au pus în primejdie viața.".

Raportul de expertiză medico-legală neuropsihiatrică privind pe inculpatul C.N., întocmit de S.M.L. Buzău s-a concluzionat că "în urma examenelor efectuate comisia a stabilit diagnosticul tulburare de personalitate mixtă diabet zaharat insulino dependent amputație gambă stg. Coroborând examinarea clinică cu rezultatele investigațiilor complementare, comisia a constatat că numitul C.N. la data comiterii faptei nu a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere a faptei față de care discernământul a fost păstrat."

Astfel, înalta Curte nu poate reține solicitarea apărării recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 din același cod, motivat de faptul că nu a avut intenția de a omorî pe partea vătămată, deoarece, din materialitatea concretă a săvârșirii faptei, respectiv din actele de executare comise a rezultat atitudinea subiectivă a inculpatului, în sensul, acceptării posibilității producerii morții părții vătămate, prin folosirea unui instrument apt de a cauza rezultatul letal, respectiv un cuțit, aplicarea cu intensitate și în mod repetat a unui număr de cinci lovituri cu cuțitul, părții vătămate, care dormea, având drept consecință mai multe plăgi penetrante toracice, hemopneumotorax drept, în zone vitale, leziuni ce au necesitat un număr de 17-18 zile îngrijire medicală.

Concluzia medico-legală că leziunile suferite de victimă nu i-au pus viața în primejdie nu este de natură a înlătura intenția inculpatului de suprimare a vieții părții vătămate, atâta timp cât din probele administrate evidențiate s-a dovedit că prin modul de acțiune, inculpatul și-a putut reprezenta punerea în primejdie a vieții victimei, conștientizând consecințele faptei, prin natura instrumentului folosit, modul de utilizare a acestuia, regiunea corpului vizată și intensitatea loviturii.

Mai mult, din circumstanțele ulterioare faptei, respectiv părăsirea locului faptei, fiind dat în urmărire generală și depistat la punctul de frontieră C., cât și atitudinea de nerecunoaștere adoptată de inculpat, reflectă gradul său de percepție asupra gravității faptei comise.

în raport cu cele menționate, înalta Curte consideră că în mod corect în cauză a fost menținută încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, deja menționate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, chiar dacă acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, acesta nu are antecedente penale, este suferind de mai multe boli, așa cum rezultă și din raportul de expertiză medico-legală neuropsihiatrică, respectiv diabet zaharat, fiind dependent de insulină, amputație gambă stg.

Prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului la minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, cu executare în regim de detenție, s-a considerat just că numai acesta este în măsură să asigure realizarea scopurilor, de exemplaritate și educativ, ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Astfel, înalta Curte nu poate reține critica apărării recurentului inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată acestuia, precum și solicitarea reținerii de circumstanțe atenuante, având drept consecință coborârea cuantumului pedepsei sub minimul legal, deoarece, pe de-o parte au fost evaluate în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepselor, iar pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică reținerea distinctă a circumstanțelor judiciare atenuante, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.

înalta Curte consideră că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 210 din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la 30 august 2006.

în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 4921/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4900/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4913/2006. Penal