ICCJ. Decizia nr. 620/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.620/2006
Dosar nr. 22813/1/2005
(nr. vechi 7030/2005)
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 16 martie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat V.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
V.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1/1999 a Tribunalului Sălaj, la o pedeapsă de 19 ani închisoare.
S-a mai reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv că suferă de boli care îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, nu se încadrează în cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât petiţionarul nu s-a prezentat la instituţia abilitată pentru expertizare, astfel încât nu s-a putut stabili dacă motivele invocate sunt reale.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 201/ A din 1 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa".
Din datele dosarului, a reieşit faptul că prin sentinţa penală nr. 266 din 5 octombrie 1999 a Tribunalului Satu Mare s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de 3 luni.
De la această dată, condamnatul a formulat mai multe cereri care i-au fost respinse.
În prezenta cauza, pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., a fost încuviinţată, de către instanţa de fond efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească dacă bolile de care suferă condamnatul îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Cu toate acestea, ignorând solicitările instanţei, petiţionarul nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele medicale invocate de condamnat nu îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât, nici nu s-a putut dovedi că sunt reale, astfel încât nu se justifică întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 201/ A din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 621/2006. Penal → |
|---|
