ICCJ. Decizia nr. 621/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 621/2006
Dosar nr. 22981/1/2005
(nr. vechi 7115/2005)
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 205 din 29 august 2005 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosar nr. 4281/2005, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnaţii C.I. şi C.N. împotriva sentinţei penale nr. 56/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 2153/2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 56/2004 a Tribunalului Alba condamnaţilor le-au fost aplicate pedepsele de câte 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpaţi împotriva deciziei penale nr. 322/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia prin Decizia penală nr. 6787/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin cererea de revizuire formulată condamnaţii arată că infracţiunea de omor comisă asupra victimei D.I. a fost comisă doar de inculpatul C.N., inculpatul C.I. fiind nevinovat.
Condamnaţii au solicitat audierea martorei D.R., prezentă la incident şi efectuarea testului poligraf în ce-l priveşte pe inculpatul C.I.
Reţinând că aceste împrejurări invocate ca temei al revizuirii nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a respins cererea condamnaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen, condamnaţii C.I. şi C.N.
În apelul declarat condamnatul C.I. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire şi achitarea de sub învinuirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, motivând că nu a participat în nici o calitate la comiterea infracţiunii de omor.
Condamnatul C.N. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire, iar în urma rejudecării cauzei, reţinerea în sarcina sa a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, se constată că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 393 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii doar hotărârile judecătoreşti definitive, iar conform art. 394 C. proc. pen., revizuirea, cale extraordinară de atac, nu poate fi cerută decât în limita unor cazuri, expres, limitativ şi imperativ cerute de acest text.
Ca atare, susţinerea recurentului C.I., privind lipsa de vinovăţie în săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat, nu se încadrează în motivele expres prevăzute de lege, această apărare fiind examinată de instanţe pe parcursul judecării cauzei în fond şi în căile ordinare de atac.
De asemenea, nici cererea recurentului C.N., privind aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nu se încadrează în motivele expres prevăzute de lege şi apărarea acestuia fiind examinată de instanţe pe parcursul judecării cauzei în fond şi în căile ordinare de atac.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 319/ A din 1 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de condamnaţii C.I. şi C.N. împotriva sentinţei penale nr. 205/2005 a Tribunalului Alba.
Apelanţii au fost obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.I.
Prin motivele de recurs, condamnatul C.I. a criticat hotărârile pronunţate în cauză arătând că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., solicitând admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.
Se susţine că a fost condamnat pe baza unor probe indirecte, interpretate greşit, sens în care solicită să fie supus testului psihologic de detecţie a comportamentului simulat.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnat nu este fondat, soluţiile instanţelor de fond şi de apel fiind legale şi temeinice.
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile definitive care conţin grave erori de fapt.
Revizuirea, fiind folosită împotriva unor hotărâri definitive, este o cale extraordinară de atac, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut, expres şi limitativ, cazurile în care se poate declanşa acest remediu procesual.
În cauză, se constată că revizuientul, practic, solicită o reanalizare a probelor administrate în cauză, susţinând că acestea au fost interpretate greşit ori, aspectele invocate de condamnat pot constitui motive ce puteau fi invocate în căile ordinare de atac.
Textul de lege prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat de condamnat, se referă la descoperirea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Ori, revizuientul nu face decât referiri asupra aspectelor care ţin de apărările sale formulate cu prilejul soluţionării în fond a cauzei care a avut drept consecinţă condamnarea sa (constant a susţinut recurentul că nu el a săvârşit infracţiunea pentru care a fost sancţionat, însă apărările sale au fost înlăturate de celelalte probe administrate în cauză).
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului cu privire la administrarea de probe noi, Înalta Curte constată că pe calea revizuirii nu se poate prelungi probatoriul mai ales în contextul în care nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, inexistente în materialul probator administrat în cauză.
De asemenea, se constată că nici cazul de revizuire privind mărturia mincinoasă nu este întemeiat, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 lit. b) C. proc. pen., cu privire la săvârşirea unei astfel de infracţiuni de către martorii audiaţi.
În consecinţă, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.I. împotriva deciziei penale nr. 319/ A din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 620/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 627/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
