ICCJ. Decizia nr. 6235/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 39/ F din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2942/44/2006, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluțiilor nr. 579/II/2/2006 din 03 mai 2006 și nr. 55/P/2006 din 03 aprilie 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul B.O. la plata sumei de 100 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 20 februarie 2006, petentul B.O. a depus o plângerea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și a solicitat să se facă cercetări față de doamna judecător Ț.V. de la Judecătoria Brăila, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în motivarea plângerii, petentul a susținut că doamna judecător Ț.V., cu ocazia soluționării dosarului nr. 185/P/2006 al Judecătoriei Brăila, în calitate de președinte a completului de judecată a pronunțat sentința penală nr. 393 din 16 februarie 2006, prin care i-a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluțiilor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților R.A. și D.Șt., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluția nr. 55/P/2006 din 03 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) în referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de doamna judecător Ț.V. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în considerentele rezoluției date, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că doamna judecător Ț.V. a pronunțat sentința penală nr. 393 din 16 februarie 2006, cu respectarea dispozițiilor legale, pe baza probelor administrate și conform convingerilor sale.
Mai mult, s-a arătat că pentru eventualele nemulțumiri, petentul a avut posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, cale de atac pe care acesta a și uzitat-o.
Prin rezoluția nr. 579/II/2/2006 din 03 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției nr. 55/P/2006 din 03 aprilie 2006.
Nemulțumit de soluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul B.O., în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere la instanța de judecată.
în motivarea plângerii, petentul a susținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de doamna judecător Ț.V. este nelegală, fiind contrară probelor administrate în cauză, considerând că i-au fost încălcate interesele legale, deoarece dovezile pe care le-a prezentat erau de necontestat.
Prima instanță a arătat că în conformitate cu art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
în cauză, din actele dosarului a rezultat că doamna judecător Ț.V. a fost desemnată să soluționeze dosarul nr. 185/2006, având ca obiect plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor R.A. și D.Șt., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), insultă prevăzută de art. 205 C. pen. și calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.
în urma efectuării cercetării judecătorești, pe baza probelor administrate în cauză, doamna judecător Ț.V. și-a format convingerea că plângerea petentului B.O. este nefondată și a respins-o ca atare.
în aceste condiții în mod corect s-a reținut că doamna judecător Ț.V. nu a săvârșit nicio faptă de natură penală.
S-a reținut, că potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., împotriva sentinței penale prin care plângerea a fost respinsă, persoana care a făcut plângerea poate declara recurs.
Petentul B.O. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 393 din 16 martie 2006 a Judecătoriei Brăila, însă prin decizia penală nr. 199 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Brăila, recursul a fost respins, ca nefondat.
Nici pe fond plângerea petentului B.O. nu este fondată, deoarece toate rezoluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sunt legale și temeinice.
Astfel, în cauza penală ce a format obiectul rezoluției nr. 2582/P/2005 petentul B.O. a solicitat să se efectueze cercetări împotriva numiților R.A. și D.Șt. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de incultă, calomnie și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, susținând că aceștia, în calitate de reprezentanți legali ai A.P., într-un proces civil au susținut că are o datorie la întreținere de 12.445.751 lei, deși în realitate ar fi datorat numai suma de 6.515.656 lei.
în urma administrării probelor, prin sentința civilă nr. 4192 din 22 septembrie 2004 a Judecătoriei Brăila, acțiunea Asociației de proprietari fost admisă, așa cum a fost formulată și petentul B.O. a fost obligat la plata sumei de 12.445.751 lei cheltuieli de întreținere și penalități și a sumei de 1.077.260 lei cheltuieli de judecată.
în aceste condiții, în mod corect, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a reținut că făptuitorii R.A. și D.Șt. nu au săvârșit nicio faptă de natură penală și a dispus neînceperea urmăririi penale.
Fiind vorba de o plângere formulată împotriva unei rezoluții legale și temeinice, singura soluție pe care doamna judecător Ț.V. o putea pronunța era aceea de respingere a plângerii.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 278 alin. (8) lit. a) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petiționarul B.O., criticând-o, arătând în scris că solicită casarea sentinței atacate, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina intimatei prin actul de sesizare și cu privire la probele administrate de natură să influențeze soluția procesului, că în mod greșit a fost achitată, prin aplicarea greșită a legii.
De asemenea, recurentul petiționar a criticat hotărârea și pentru un alt motiv, respectiv că deși a fost legal citat pentru data de 19 iunie 2006 s-a aflat în imposibilitate de prezentare și cu toate că a motivat, solicitând un nou termen, instanța a judecat cauza în absența sa, drept pentru care împotriva acesteia formulează plângere pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Totodată, recurentul petiționar mai menționează că își menține în continuare acuzație de încălcare de către intimată a dispozițiilor art. 246 C. proc. pen., întrucât aflată în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință a îndeplinit defectuos actul judecății prin soluția pronunțată, cauzându-i vătămarea intereselor sale legale, în ciuda faptului că probele erau fără echivoc.
La termenul de astăzi, în recurs, deși părțile au fost legal citate, acestea au lipsit, la dosarul cauzei, neexistând vreun înscris care să ateste imposibilitatea de prezentare a acestora sau alte motive, împrejurare față de care înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de petiționar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 9 teza I-a și pct. 21 teza a II-a C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect și temeinic motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.O.
înalta Curte consideră că au fost evaluate lucrările și materialul din dosarul cauzei, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimata Ț.V., judecător la Judecătoria Brăila sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluție întemeiată pe dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a C. proc. pen.
Așa cum rezultă din cauză au fost examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiționar, în raport cu persoana și fapta pretins a fi săvârșită de către aceasta, avându-se în vedere plângerea formulată de petiționar.
Petiționarul B.O. deși a fost legal citat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru datele de 7 martie 2006 și 3 aprilie 2006, potrivit citațiilor aflate la dosarul parchetului, acesta nu s-a prezentat.
Pe parcursul actelor premergătoare au fost efectuate verificări rezultând că petiționarul B.O. a formulat o plângere împotriva rezoluției cu nr. 2582/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.A. și D.Șt. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), care a făcut obiectul dosarului nr. 185/2006 al Judecătoriei Brăila și care pe baza materialului probator administrat a fost soluționat prin sentința penală nr. 393 din 16 februarie 2006 de către intimata Ț.V., cu respectarea dispozițiilor legale, a probelor și a propriei sale convingeri.
împotriva acestei sentințe, petiționarul B.O. a declarat recurs.
Astfel, față de situația constatată, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul Ț.V., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât aspectele sesizate nu se confirmă.
Prin rezoluția nr. 579/II/2 din 03 mai 2006 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției nr. 55/P/2006 din 3 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, apreciind soluția dată ca fiind legală și temeinică, procurorul motivând-o, corect, atât în fapt, cât și în drept, în sensul că împotriva unei hotărâri judecătorești persoanele nemulțumite pot uza de căile legale de atac.
înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator administrat, atât în dosarul parchetului, cât și a înscrisului depus la dosarul instanței, respectiv fotocopia sentinței penale nr. 393 din 16 februarie 2006 a Judecătoriei Brăila, ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 199 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Brăila, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului petiționarului, în temeiul art. 2781alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, criticile recurentului petiționar au fost analizate prin prisma materialului probator administrat, instanța de fond stabilind situația de fapt cu privire la rezoluțiile date de parchet și soluțiile instanțelor de judecată, mai mult sentința ce a făcut obiectul plângerii penale soluționată prin hotărârea atacată în prezentul recurs, a rămas definitivă pe calea exercitării căii ordinare de atac exercitată de către petiționar, fiind confirmată de către instanța de control judiciar, ca fiind legală și temeinică, intrând sub autoritatea lucrului judecat.
înalta Curte nu poate avea în vedere criticile invocate de petiționar, în prezentul recurs, cu privire la nemotivarea hotărârii instanței de fond, deoarece, în considerentele sentinței mai sus arătate s-au făcut ample referiri la situația dosarelor petiționarului la soluțiile date de parchete și instanță, dar și argumentelor care susțin respingerea plângerii petiționarului, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 2781C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 teza I-a C. proc. pen.
De asemenea, înalta Curte nu poate reține nici critica invocată de recurentul petiționar legată de imposibilitatea sa de prezentare la data judecării cauzei de către prima instanță, în raport cu cererea aflată la dosar, prin care a solicitat amânarea, în vederea pregătirii apărării, deoarece chiar dacă aceasta a fost datată de petiționar la 14 iunie 2006 anterior termenului de judecată, a fost depusă ulterior acestuia, așa cum rezultă, atât din partea introductivă a sentinței atacate, în care se consemnează cu numai sunt alte cereri formulate, cât și din datele rezoluțiilor puse pe cererea respectivă, prima fiind la 20 iunie 2006 cu mențiunea la "secția penală", iar cea de-a doua la 21 iunie 2006 cu mențiunea "D-na gref. Șef secție R.I."
De altfel s-a comunicat prin adresă la 21 iunie 2006, petiționarului B.O. că a fost soluționat dosarul nr. 2942/44/2006 al Curții de Apel Galați prin sentința penală nr. 39 din 19 iunie 2006, faptul că împotriva acesteia poate exercita căile legale, iar conform art. 2781alin. ultim C. proc. pen., instanța urmează să-i comunice, de îndată și motivat, modul cum a fost rezolvată această plângere.
Mai mult, în cauză nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare și de înștiințare de către petiționar anterior soluționării cauzei, în primă instanță, în raport cu cele arătate, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 21 teza a II-a C. proc. pen.
Totodată, înalta Curte constată că în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că în cauză nu există infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pretins a fi săvârșită de către intimata Ț.V., în condițiile în care soluția pronunțată de aceasta a fost confirmată prin decizia instanței de control, care a stabilit cu caracter definitiv că au fost respectate toate prevederile legale, în baza materialul probator administrat.
Verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.O. împotriva sentinței penale nr. 39/ F din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6249/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6212/2006. Penal. Calomnia (art. 206 C.p.).... → |
|---|
