ICCJ. Decizia nr. 84/2006. Penal

Curtea de Apel București, secția I penală, a sesizat această Curte, prin sentința penală nr. 109 din 19 septembrie 2005, cu judecarea plângerii numitului C.D., formulată împotriva rezoluției prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial nr. 108/P/2004 din 11 februarie 2005.

Sesizarea s-a făcut prin hotărâre definitivă de declinare a competenței.

în sentință s-a reținut că, petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, plângere pe care acesta a trimis-o Parchetului Militar.

în plângere, petentul a învinuit conducerea Penitenciarului București și D.G.P. de supunere a sa și a altor deținuți la rele tratament și supunere la tortură, fapte prevăzute și pedepsite de art. 267 și art. 2671C. pen.

Prin rezoluția nr. 108/P/2004, parchetul Militar a reținut că plângerea a fost formulată împotriva conducerii Penitenciarului București - Jilava și a D.G.P. și a dispus neînceperea urmăririi penale.

La data formulării plângerii, conducerea penitenciarului era asigurată de un militar cu grad de ofițer superior, iar conducerea A.N.P. de către un magistrat.

Competența instanței militare a fost dată de faptul că plângerea îl viza pe colonelul în rezervă D.D., însă prin Legea nr. 293/2004, personalul D.G.P. a fost demilitarizat și a primit statutul de funcționar public cu statut special.

După primirea plângerii, instanța a emis adresă către C.S.M. și, conform răspunsului primit, referitor la calitatea de magistrat a conducătorului D.G.P., actualmente A.N.P. și pe baza art. 29 C. proc. pen., a decis că se impune să-și decline competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.

Imediat, după pronunțarea sentinței, petentul C.D. s-a adresat înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că, deși prin plângeri anterioare a reclamat comiterea de către conducerile D.G.P. (A.N.P.) și a Penitenciarului Jilava, a unui număr de patru infracțiuni și anume: lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 C. pen.; supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen., tortură prevăzută de art. 2671C. pen., și tratamente neomenoase, prevăzută de art. 358 lit. b) C. pen., Parchetul Militar, prin rezoluție, s-a ocupat numai de infracțiunile prevăzute de art. 267 și 2671 C. pen., și aceasta cu superficialitate, ceea ce a dus la neînceperea urmăririi penale împotriva vinovaților.

Curtea, verificând susținerile recurenților, constată că, într-adevăr acestea sunt fondate, în sensul că instanța militară s-a pronunțat numai asupra a două din infracțiunile reclamate.

în plus, instanța s-a pronunțat asupra respectivelor infracțiuni fără a ține seama de competența după calitatea persoanei, dată de calitatea de magistrat a directorului general al acestei D.G.P., calitate dovedită în dosar, cu relațiile furnizate de Ministerul Justiției și care a și determinat declinarea competenței de soluționare a prezentului recurs, la această instanță.

Așa stând lucrurile, Curtea va trebui să privească plângerea formulată de petiționarul C.D. împotriva rezoluției din 11 februarie 2005 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial ca nefondată și să o admită ca atare, desființând respectiva rezoluție nr. 108 din 22 noiembrie 2004, menținută prin rezoluția din 11 februarie 2005 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial și trimițând cauza Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru redeschiderea urmăririi penale față de toți intimații citați în cauză, cu privire la cele patru fapte reclamate de petiționar, prevăzute de art. 189, 267, 2671 _i 358 lit. b) C. pen.

Cu ocazia redeschiderii urmăririi penale, procurorul a trebuit să verifice prin probe, susținerile recurentului și eventualele apărări ale intimaților, astfel încât, organul de urmărire penală să se poată pronunța, în cunoștință de cauză, asupra celor reclamate.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 84/2006. Penal