ICCJ. Decizia nr. 72/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 25 martie 2005 a P.N.A., secția de combatere a corupției, dată în dosarul nr. 65/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.N. agent de poliție din cadrul Poliției municipiului Giurgiu, pentru faptele prevăzute de art. 254 și art. 257 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I.V. procuror șef serviciu - P.N.A., secția a II-a, pentru faptele prevăzute de art. 254 și art. 257 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și C.M.N., pentru fapta prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
în motivarea rezoluției s-au reținut următoarele:
La data de 28 iunie 2002, petiționarul a formulat plângere penală împotriva lui C.M.N., arătând că la 13 iunie 2001 a cumpărat de la firma G. un telefon mobil și datorită faptului că vânzătorul nu i-a înmânat odată cu aparatul telefonic și manualul de utilizare, tradus în limba română, cartela telefonică s-a blocat, fiind nevoit să cumpere altă cartelă.
Petiționarul s-a adresat cu plângere și la O.J.P.C. Giurgiu, care i-a comunicat că vânzătorul a fost sancționat contravențional și obligat să despăgubească petiționarul cu contravaloarea cartelei telefonice.
S-a mai reținut că fapta reclamată este de natură civilă și nu penală, astfel încât prin rezoluția nr. 1038/P/2002 din 27 august 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de C.M.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
împotriva acestei soluții, D.O. a formulat plângere, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 205/VIII/1/2002 din 1 octombrie 2002 de către I.V. prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.
Nemulțumit, petiționarul D.O. a formulat plângere penală împotriva procurorului I.V., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluția nr. 233/P/2004 din 18 februarie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.V.
împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat două plângeri cu același conținut, una a înregistrat-o la Judecătoria Giurgiu care s-a dezinvestit prin sentința penală nr. 1415 din 23 iunie 2004 în favoarea Curții de Apel București, cauza formând dosarul nr. 2719/2004, soluționat prin sentința penală nr. 144 din 16 decembrie 2004, iar cea de-a doua a înregistrat-o la data de 22 aprilie 2004 la Curtea de Apel București, constituind obiectul dosarului nr. 1392/2004, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 53 din 2 iunie 2004.
Prin această sentință, nr. 53/2004, plângerea petiționarului a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât acesta nu s-a adresat în prealabil procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 1169 din 16 februarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Prin sentința penală nr. 144 din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, definitivă prin nerecurare, a fost admisă excepția petiționarului și cauza a fost trimisă la P.N.A. întrucât procurorul I.V. este încadrat în funcția de procuror al P.N.A., structura centrală, începând cu data de 1 decembrie 2003 și petiționarul a reclamat fapte de corupție.
Prin rezoluția nr. 65/P/2005 din 25 martie 2005, P.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate de petiționar (S.N., I.V. și C.M.N.), în temeiul art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că nu există date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de corupție.
Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției dispuse în dosarul nr. 65/P/2005 a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 975/II-2/2005 din 9 mai 2005.
în termen legal, petiționarul D.O. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse numai cu privire la procurorul I.V.
Plângerea este neîntemeiată.
înalta Curte reține că petiționarul D.O., în declarațiile sale la data de 23 martie 2005, a precizat că îl acuză pe procurorul I.V. de corupție (infracțiunile de luare de mită și trafic de influență) pentru că acesta a fost influențat sau a primit mită pentru a nu efectua cercetări în legătură cu aparatul telefonic și cartela ce i-au fost vândute de C.M.N.
Petiționarul a arătat că nu are probe în sprijinul acuzațiilor pe care le face, acestea fiind bazate doar pe convingerile sale.
în aceste condiții, înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul I.V., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de corupție reclamate de petiționar.
în temeiul art. 2781pct. 8 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea formulată.
Conform art. 192 C. proc. pen., s-a dispus obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 78/2006. Penal → |
|---|
