Modificări de pedepse. Contopirea pedepselor. Hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate pentru una dintre infracțiunile concurente. Instanța competentă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei, dacă în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei alte hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni, este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.Dacă ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, care a dispus condamnarea pentru infracțiuni ce se judecă în primă instanță, potrivit legii române, de tribunal, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află locul de deținere al condamnatului, chiar dacă recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate în străinătate a fost dispusă, conform legii, de curtea de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 4942 din 30 August 2006
Prin sentința penală nr. 225 din 10 aprilie 2006, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat B.A., deținut în Penitenciarul Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Prin sentința penală nr. 75 din 12 iulie 2006, Curtea de Apel Timișoara și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
în considerentele sentinței, Curtea de Apel Timișoara a reținut că validarea de către curtea de apel a unei hotărâri penale pronunțate de o instanță străină nu atrage automat competența acestei instanțe, ci competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor se stabilește în raport cu natura infracțiunilor săvârșite și cu instanța competentă material să le judece. Or, în speță, fiind vorba de infracțiuni de tâlhărie agravată și de infracțiuni la regimul armelor, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen. competența aparține tribunalului.
Examinând conflictul negativ de competență, potrivit art. 43 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în baza art. 449 alin. (2) din același cod, în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:
La 1 martie 2006, condamnatul B.A. a solicitat Tribunalului Timiș contopirea pedepselor concurente, dintre care una a fost stabilită de o instanță din Austria, hotărârea fiind validată de Curtea de Apel Timișoara.
Potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Cum, în speță, obiectul cauzei îl constituie cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.A. în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar acesta era deținut în Penitenciarul Timișoara la data formulării cererii, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Timiș, instanța corespunzătoare, din punct de vedere al competenței materiale, în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului petent, conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen.
Curtea de Apel Timișoara, instanță care a validat hotărârea penală a Tribunalului de Land pentru Cauze Penale Graz-Austria, de condamnare a petentului la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie agravată și nerespectarea regimului armelor, nu este competentă să soluționeze cererea de contopire, nefiind instanța competentă material să soluționeze asemenea cauze în primă instanță și, prin urmare, nu este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului, în sensul prevederilor art. 449 alin. (2) cu raportare la art. 281alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
în raport cu considerentele ce preced, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul B.A. în favoarea Tribunalului Timiș.
| ← Reabilitare judecătorească. Instanța competentă | Plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în... → |
|---|
