ICCJ. Decizia nr. 1238/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1238/2008
Dosar nr. 119/54/2008
Şedinţa publică din 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 40 din 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.A. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 24 martie 2005, dată în dosarul nr. 63/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind obligat petentul la plata sumei de 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
1. Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de 8 ianuarie 2008, petentul G.A. a formulat plângere penală împotriva judecătorului B.T. de la Tribunalul Gorj, secţia penală şi procurorilor C.J. şi D.I., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar cu privire la procurorul D.I. şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Petentul a arătat că este nemulţumit că magistratul judecător B.T. i-a respins plângerea formulată împotriva unei rezoluţii a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, iar magistratul procuror C.J. a pus concluzii de respingere a plângerii ca nefondată.
Totodată, magistratul procuror D.I. a reţinut, în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală pe care a adoptat-o în dosarul nr. 382/P/1995, la data de 14 aprilie 1997, că petentul ar fi fost condamnat penal prin sentinţa penală nr. 1694 din 14 octombrie 1996 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti la pedeapsa de 80.000 lei amendă, fapt nereal.
2. Prin rezoluţia nr. 63/P/2005 din 24 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (5) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.T. şi C.J. pentru infracţiunile prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi faţă de magistratul D.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti nefavorabile uneia din părţile dintr-un litigiu dedus judecăţii (sentinţa penală nr. 466 din 21 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3052/2004 al Tribunalului Gorj), nu poate să constituie temei al răspunderii penale a judecătorului care a pronunţat o asemenea hotărâre sau a procurorului care a pus concluzii în cauza respectivă.
În ceea ce-l priveşte pe magistratul procuror D.I., s-a precizat că la dosarul nr. 382/P/1995, în cuprinsul ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, s-a menţionat că prin sentinţa penală nr. 1694 din 14 octombrie 1996 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, numitul G.A. (care a avut calitatea de parte vătămată şi învinuit în dosarul nr. 382/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj) ar fi fost condamnat la 80.000 lei amendă, iar V.I. (învinuită în cauza penală), ar fi fost condamnată la 60.000 lei amendă pentru infracţiunile de lovire comise la 22 iulie 1994.
Magistratul procuror a susţinut că a făcut menţiunea respectivă pe baza unui document ce a fost prezentat de către ceilalţi învinuiţi din care rezulta că numitul G.A. este urmărit de Circumscripţia Fiscală Tg. Cărbuneşti pentru plata unei amenzi de 80.000 lei la care ar fi fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1694 din 14 octombrie 1996 a Judecătoriei Tg. Jiu. S-a mai arătat că din documentul respectiv rezultă că Judecătoria Tg. Cărbuneşti, cu nr. 67/1997, a transmis Circumscripţiei Fiscale din aceeaşi localitate la data de 26 martie 1997, anterior adoptării ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, dispozitivul sentinţei penale nr. 1694 din 14 octombrie 1996 din care rezulta că în baza art. 180 alin. (2) C. pen., inculpatul ar fi fost condamnat la 80.000 lei amendă penală.
S-a mai precizat că petentul G.A., în declaraţia dată la 16 martie 2005, a arătat că personal a mers la Circumscripţia Fiscală Tg. Cărbuneşti, unde a sesizat imediat eroarea, iar Judecătoria Tg. Cărbuneşti a retras actul de la Circumscripţia Fiscală, deoarece conform sentinţei penale nr. 1694 din 14 octombrie 1996, inculpatul G.A. a fost achitat pentru lovirea părţii vătămate B.M., iar inculpatul V.V. a fost condamnat la plata sumei de 80.000 lei amendă penală pentru lovirea inculpatului parte vătămată G.A.
În rezoluţie, s-a reţinut că nu există temeiuri care să justifice tragerea la răspundere penală a magistratului procuror D.I., eroarea consemnată în considerentele ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 382/P/1995 din 14 aprilie 1997, nu este urmarea încălcării din culpă sau cu intenţie a atribuţiunilor de serviciu ale acesteia, ci împrejurărilor mai sus expuse.
S-a mai arătat că pentru faptele mai sus sesizate s-a împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul G.A. fiind respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 2515/11/2/2007 din 14 decembrie 2007, a Prim Procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Instanţa de fond, analizând materialul probator existent la dosar, a apreciat că plângerea formulată de petent este nefondată, întrucât simpla nemulţumire a petentului faţă de soluţiile adoptate de magistraţi nu conduce la concluzia că aceştia au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în condiţiile în care aceştia, în desfăşurarea activităţii lor, nu şi-au încălcat sau nu şi-au depăşit atribuţiile specifice profesiei lor. În speţă, B.T., judecător la Tribunalul Gorj şi C.J., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, au participat la soluţionarea cauzei în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 466 din 21 decembrie 2004 prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 382/P/1995 din 14 aprilie 1997 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. Totodată, s-a mai reţinut că petentul avea posibilitatea să declare recurs împotriva sentinţei sus menţionate, ocazie cu care putea să formuleze motivele pentru care era nemulţumit de hotărârea respectivă.
Pe de altă parte, în privinţa magistratului procuror D.I., care în considerentele ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 382/P/1995 din 14 aprilie 1997, a făcut menţiunea că numitul G.A. ar fi fost condamnat la 80.000 lei amendă prin sentinţa penală nr. 1694 din 14 octombrie 1996 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, s-a apreciat că acesta a avut în vedere documentul nr. 67/1997 ce a fost transmis din eroare de Judecătoria Tg. Cărbuneşti Circumscripţiei Fiscale din aceeaşi localitate, la data de 26 martie 1997 şi că, în aceste împrejurări, magistratul nu şi-a încălcat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul G.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimatul procuror D.I., în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, întrucât, în considerentele ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 382/P/1995 din 14 aprilie 1997, magistratul a făcut menţiunea că petentul G.A. ar fi fost condamnat la 80.000 lei amendă prin sentinţa penală nr. 1694 din 14 octombrie 1996 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, luând în considerare documentul nr. 67/1997 ce a fost transmis din eroare de Judecătoria Tg. Cărbuneşti Circumscripţiei Fiscale din aceeaşi localitate, la data de 26 martie 1997. Ca atare, simplul fapt că soluţia dispusă de acesta nu a corespuns aşteptărilor petentului, nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatului, mai ales că ea a fost menţinută prin sentinţa penală a Tribunalului Gorj, ce a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de petent, conform deciziei penale nr. 213 din 2 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 141/P/2005.
Pe de altă parte, o altă soluţie nu ar mai fi posibilă atâta vreme cât a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru faptele de abuz în serviciu şi fals intelectual, fiind împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripţia fiind una dintre cauzele care lasă acţiunea penală fără obiect.
Totodată, împrejurarea că magistratul judecător B.T., prin sentinţa penală nr. 1694 din 14 octombrie 1996, pronunţată în dosarul nr. 67/1996 al Tribunalului Gorj, i-a respins petentului plângerea formulată împotriva unei ordonanţe a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, iar magistratul procuror C.J. a pus concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, nu poate atrage răspunderea penală a acestora, întrucât magistraţii nu pot fi traşi la răspundere, de principiu, în legătură cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti sau cu concluziile puse în calitate de procuror de şedinţă, considerate greşite de una dintre părţi, deoarece aceste activităţi prevăzute în Codul de procedură penală au la bază principiul liberei aprecieri a probelor iar hotărârile judecătoreşti nu pot fi desfiinţate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Or, în cauză, aşa cum s-a mai arătat, sentinţa penală nr. 466 din 21 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3052/2004 al Tribunalului Gorj, a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de petent, conform deciziei penale nr. 213 din 2 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 141/P/2005, având autoritate de lucru judecat.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.A. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1184/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2008. Penal → |
|---|
