ICCJ. Decizia nr. 1325/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1325/2008
Dosar nr. 68/64/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17/ F din 8 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 68/64/2008, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionatul T.N. împotriva rezoluţiei din 7 decembrie 2007 dată în dosarul penal nr. 539/P/2 007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, confirmată prin rezoluţia din 31 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 955/11/2/2007 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, la data de 12 noiembrie 2007, petiţionarul Ţ.N. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 – art. 2481 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), arătând că magistratul are în lucru dosarul nr. 2482/P/2007 din luna iulie 2007 şi cu rea-credinţă nu a adoptat o soluţie în cauză.
Din verificările efectuate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a rezultat că dosarul nr. 2482/P/2007, privind pe P.I. şi P.R., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen., la plângerea lui Ţ.N., a fost repartizat procurorului S.C. la 11 iunie 2007.
În dosar, Poliţia Municipiului Braşov a făcut propunere de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Termenul de soluţionare a unui dosar cu propunere de netrimitere în judecată este de 45 de zile, însă dat fiind volumul mare de dosare la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, raportat la numărul procurorilor în activitate la acest parchet, determină, în mod obiectiv, întârzieri în adoptarea soluţiilor.
În speţă, însă, pe lângă acest aspect s-a constat că în perioada 24 iulie - 28 septembrie 2007, procurorul s-a aflat în concediu de odihnă, în perioada 1 octombrie - 9 noiembrie 2007, s-a aflat în concediu de studii pentru susţinerea examenului de definitivat, iar între 12 noiembrie - 28 noiembrie 2007, a fost în concediu medical.
Această situaţie nu justifică repartizarea cauzei unui alt procuror, art. 64 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, stabilind expres şi limitativ cazurile în care o lucrare repartizată unui procuror poate fi trecută la un alt procuror.
După întoarcerea din concediu, prin rezoluţia din 30 noiembrie 2007, procurorul C.S. a dispus conform art. 228 alin. (5) C. proc. pen., restituirea cauzei la organele de poliţie, în vederea completării actelor premergătoare.
Faţă de aceste aspecte s-a concluzionat că nu există infracţiunile prevăzute de art. 246-248x C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), magistratul exercitându-şi corespunzător atribuţiile de serviciu, întârzierea în soluţionarea dosarului nr. 2482/P/2007, nefiindu-i imputabilă, astfel încât prin rezoluţia din 7 decembrie 2007 dată în dosarul penal nr. 539/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul S.C.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru netemeinicie. În motivare, petiţionarul a arătat că procurorul care a dispus rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale aplică preferenţial legea, în favoarea colegului cercetat şi că motivarea întârzierii soluţionării dosarului nr. 2482/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov este aberantă.
Prin rezoluţia din 31 decembrie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în lucrarea nr. 955/II/2/2007 s-a respins plângerea petiţionarului ca nefondată, arătându-se că procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.C. a stabilit corect că faptele reclamate, prevăzute de art. 246 – art. 2481 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), nu există în cauză, întrucât nu s-a identificat în speţă nici un indiciu din care să rezulte că magistratul cercetat ar fi acţionat cu rea credinţă în îndeplinirea atribuţiilor specifice de serviciu şi că ar cauzat prin aceasta o vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Împotriva rezoluţiei din 7 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinută prin rezoluţia din 31 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dispusă în lucrarea nr. 955/II/2/2007, petiţionarul Ţ.N. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de procurorul S.C.
De asemenea, în temeiul art. 998 – art. 999 C. civ., a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 6000 lei şi 80 de lei cheltuieli judiciare.
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că cele două rezoluţii sunt netemeinice şi nelegale întrucât prin acestea i se încalcă drepturile constituţionale privind liberul acces la justiţie şi dreptul la petiţie, dat fiind faptul că se tergiversează dosarul în care a formulat plângere penală împotriva numiţilor P.I. şi P.R., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen. A mai arătat că este „inadmisibil" ca un dosar să stea în sertarele unui procuror, deşi nu avea calitatea de procuror definitiv şi că solicitarea lui ca dosarul să fie instrumentat de un alt procuror a fost respinsă cu menţiunea că dosarul va fi soluţionat în termen de 60 de zile, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 68/64/2008.
Curtea de Apel Braşov, analizând actele dosarului, a reţinut aceeaşi stare de fapt pe care a reţinut-o şi parchetul şi a constatat că soluţiile pronunţate prin cele două rezoluţii sunt temeinice şi legale, în cauză neexistând elemente care să determine începerea urmăririi penale împotriva intimatului S.C., pentru infracţiunea reclamată.
În consecinţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiţionarului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul Ţ.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul nu a fost motivat, în cuprinsul cererii de declarare a recursului petiţionarul arătând numai faptul că hotărârea este netemeinică şi nelegală pentru că faptele comise de făptuitor subzistă, iar legea a fost aplicată preferenţial.
La termenul acordat pentru judecarea cauzei, deşi legal citat, recurentul petiţionar nu s-a prezentat pentru a-şi susţine recursul.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de criticile invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul Ţ.N. este nefondat şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor legale, se impune ca începerea urmăririi penale să fie legată de existenţa unor date suficiente că s-a săvârşit o infracţiune.
Conform art. 228 C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221C. proc. pen., respectiv plângere sau denunţ, dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul S.C. nu a săvârşit acţiuni sau inacţiuni care să se circumscrie conţinutului infracţiunilor reclamate de petiţionar. În plus, dată fiind pe de o parte absenţa îndelungată, dar justificată a procurorului de la serviciu şi împrejurarea că dosarul nu a putut fi repartizat în baza Legii nr. 304/2004, spre soluţionare, altui procuror, precum şi faptul că nu există indicii că intimatul ar fi acţionat intenţionat sau din neglijenţă într-o manieră de natură a încălca sau a îngrădi drepturile petiţionarului, rezoluţia de neîncepere a urmăriri penale dispuse în cauză se dovedeşte a fi temeinică şi legală.
În consecinţă, neexistând alte motive de casare susceptibile de a fi analizate din oficiu, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ţ.N., în baza dispoziţiilor art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ţ.N. împotriva sentinţei penale nr. 17/ F din 8 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2862/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
