ICCJ. Decizia nr. 1422/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1422/2008
Dosar nr. 10600/63/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 320 de la 02 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr. 10600/63/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor A.I. şi B.V.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.
Totodată, în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 au fost condamnaţi inculpaţii la pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în privinţa fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., fiind obligaţi inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiile art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 03 aprilie 2007 la zi şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 196,10 gr. haşiş (rezină de cannabis), vândută la data de 03 aprilie 2007 şi a cantităţilor de 32,89 gr. şi 3,11 gr. haşiş, vândute la data de 3103.2007.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 16D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi, respectiv, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi a inculpatului B.V.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, precum şi cea de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
În fapt, instanţa de fond a reţinut că, la data de 21 februarie 2007, în urma unor activităţi specifice, desfăşurate pe B-dul Ştirbei Vodă din Craiova şi str. Bucovăţ din Craiova, lucrătorii B.C.C.O. Craiova au recuperat o folie din celofan de la un pachet de ţigări, în care se afla o substanţă solidă, de culoare maro închis, de formă neregulată, abandonată în grabă de A.O. zis „J." şi de A.M., cunoscut la acea vreme sub porecla de „P.".
Fiind înaintată pentru examinare, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 331631 din 02 martie 2007 al L.C.A.P.D., Precursori s-a constatat că proba avea un conţinut de 0,61 gr. rezină de cannabis (haşiş), care a pus în evidenţă tetrahidrocannabinoi (T.H.C.), substanţă psihotropă biosintetizata de planta cannabis, prevăzută în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Totodată, datele şi informaţiile adunate din mediile frecventate de persoanele menţionate atestau faptul că acestea, împreună cu alte persoane neidentificate, deţineau o cantitate mult mai mare de haşiş fiind interesate să vândă întreaga cantitate la un preţ de câteva mii de euro unor persoane din afara judeţului Dolj.
Existând indicii ale traficului de droguri, cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, iar prin ordonanţele şi autorizaţiile cu nr. 306D/II/6/2007 din data de 1 martie 2007, au fost autorizaţi în cauză pe perioada 1 martie 2007 - 29 aprilie 2007, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „C.A." şi informatorul cu numele de cod „S." pentru activităţi de deţinere şi cumpărare de droguri de la grupul infracţional organizat, din care făceau parte şi A.O. şi A.M.
Prin încheierea nr. 6 din data de 01.03 2007, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova şi a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de la şi la numerele de telefon 0748 088 810, aparţinând lui A.O., zis „J." şi 0748 276 419, aparţinând persoanei cunoscute cu identitatea de A.M. şi porecla „P.", pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02 martie 2007, orele 15:00, până la data de 01 aprilie 2007 orele 15:00 inclusiv.
Totodată, prin încheierea nr. 6/ B din 29 martie 2007, Tribunalul Dolj a dispus prelungirea în aceleaşi condiţii a autorizaţiei nr. 6 din 01 martie 2007, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01 aprilie 2007, orele 15:00 şi până la data de 01 mai 2007, orele 15:00 inclusiv, emiţând în acest sens autorizaţia nr. 6B din 29 martie 2007.
Urmare introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod „C.A.", precum şi a informaţiilor conform cărora, în după-amiaza zilei de 02 martie 2007, acesta fusese solicitat de membrii grupului infracţional organizat să se întâlnească la benzinăria OMV din Craiova, prin ordonanţanr. 16D/P/2007 din data de 02 martie 2007, ora 15:10, confirmată de Tribunalul Dolj prin încheierea nr. 6A din 03 martie 2007, D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, a autorizat cu titlu provizoriu înregistrarea de imagini şi înregistrări în mediul ambiental cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional organizat, în după-amiaza zilei de 02 martie 2007.
Conform proceselor-verbale, precum şi a CD-ului ataşat la dosar într-un plic, în după-amiaza zilei de 02 martie 2007, în jurul orelor 16,00, persoana cunoscută la acea vreme sub identitatea de A.M. şi porecla „P.", însoţit de o altă persoană căreia i se spunea C., s-au întâlnit la benzinăria O.M.V. din Craiova, cu investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, cu numele de cod „C.A." şi au intrat într-un autoturism marca Mercedes unde au discutat aproximativ 20 de minute, timp în care i-au precizat investigatorului sub acoperire că deţin o cantitate de 1 kg. de rezină de cannabis de cea mai bună calitate şi intenţionează să i-o vândă contra sumei de 8.000 euro. Momentele importante ale întâlnirii din după-amiaza zilei de 02 martie 2007 sunt prezentate şi pe planşele foto ataşate la dosar.
La data de 31 martie 2007, membrii grupului infracţional organizat l-au contactat pe investigatorul sub acoperire autorizat în cauză cu numele de cod „C.A." în vederea vânzării unei cantităţi de rezină de cannabis (haşiş) contra sumei de 1500 euro, fiind stabilit ca loc de întâlnire benzinăria O.M.V., din Craiova.
În vederea realizării flagrantului, prin ordonanţa nr. 16D/P/2007 din data de 31 martie 2007 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, confirmată de Tribunalul Dolj, secţia penală, prin încheierea 6C din 02 martie 2007, s-a autorizat cu titlu provizoriu înregistrarea de imagini şi înregistrări în mediul ambiental cu privire la activitatea infracţională desfăşurată la data de 31 martie 2007 de membrii grupului infracţional organizat, din care făceau parte şi A.O. şi persoana cunoscută sub identitatea de A.M. şi porecla de „P.".
Totodată, conform procesului-verbal din data de 31 martie 2007şi a planşelor foto ataşate, s-a procedat la înserierea bancnotelor care constituiau suma de 1.500 euro, ce urma a fi dată membrilor grupului infracţional organizat care vindeau haşişul investigatorului sub acoperire.
După deplasarea la faţa locului, conform proceselor-verbale întocmite, precum şi a înregistrărilor video stocate pe CD-ul ataşat dosarului, în staţia benzinăriei OMV din Craiova, şi-a făcut apariţia persoana cunoscută sub identitatea de A.M. şi sub porecla „P.", însoţită de o altă persoană care a fost identificată ulterior ca fiind P.C. zis „D." sau „A.", conform relatării inculpatului B.V.D.
Imediat ce au urcat în autoturismul investigatorului sub acoperire autorizat în cauză, „P." şi „D." i-au spus investigatorului sub acoperire că „am ciocolată", „..am făcut şi aşa în plastic şi ... băgate, nu sunt aşa..". Această discuţie rezultă fără echivoc din transcrierea înregistrărilor în mediul ambiental efectuate la data de 31 martie 2007, transcrieri care reliefează şi faptul că „P." şi „D." ţineau cantitatea de haşiş într-o locaţie cunoscută doar de câţiva din membrii grupului („Păi nu e la noi acuma, e în altă parte, aici mai.."), precum şi faptul că, cantitatea de haşiş care urma a fi vândută în acea zi fusese împărţită în bucăţi mai mici: „ Păi sunt ... vreo doişpe, treişpe bucăţi, cinşpe bucăţi, le-am făcut bucăţi de o sută aşa, i-am făcut aşa în stilul ăsta", menţionând totodată că aveau şi o bucată mai mare aşa cum arată „P.": „Da, nu pe grame, deci o am şi aşa, dacă vrei să-ţi aduc eu ţi-am adus aici să vezi aşa, eu.. ţi-am tăiat din ăsta să vezi, am bucată mare şi mică asta e problema, că nu am cum".
Totodată, din înregistrarea în mediul ambiental a discuţiilor dintre cei trei, rezultă că „P." şi „D." erau dispuşi să vândă şi o cantitate mult mai mare de haşiş, sens în care au şi purtat o discuţie telefonică cu o persoană neidentificată. De asemenea, din înregistrarea ambientală se deduce şi faptul că nu erau dornici să rămână cu cantitatea de haşiş prea mult timp la ei, situaţie prezentată de „P." care menţionează: „Nu e problemă, te mai aştept şi trei, patru zile de acuma, dar mai mult nu pot, că nu pot să rămân şi eu cu ea, ştii că mi-e frică .. că ştie lumea că am, ştie lumea şi asta e problema", menţionând că „..eu mă ocup de mult timp, nu e să te fac, să mint, să fac probleme din astea cu tine". În finalul înregistrărilor audio din mediul ambiental din data de 31 martie 2007, „P." şi „D." se înţeleg cu investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, să-i vândă acestuia o cantitate de aproximativ 200 gr. haşiş, la un preţ de câteva mii de euro.
Întrucât în timpul organizării flagrantului, s-a constatat faptul că membrii grupului infracţional organizat deţineau o cantitate apreciabilă de haşiş, fiind dispuşi să o vândă în câteva zile, s-a renunţat la surprinderea în flagrant în ziua de 31 martie 2007, urmând ca acesta să fie organizat din nou după contactarea investigatorului de către numitul „P.".
Aspectele menţionate anterior, rezultă explicit şi de pe CD-ui precum şi de pe procesele-verbale şi planşele foto. Conform procesului-verbal din data de 31 martie 2007, precum şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 331811 din 02 aprilie 2007 al L.C.A.P.D. - Bucureşti, probele înaintate, constituite din 18 batoane de diferite dimensiuni, învelite în folie din material plastic, de culoare albă, conţineau 32,89 gr. rezină de cannabis şi 3,11 gr. rezină de cannabis, iar acestea, în urma analizelor de laborator, au pus în evidenţătetrahidrocannabinol (T.H.C.), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, prevăzută în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Urmare discuţiilor din timpul livrării supravegheate din data de 31 martie 2007, în ziua de 03 aprilie 2007, investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, cu numele de cod „C.A.", a fost contactat din nou de „P.", pentru a-i vinde o cantitate mare de haşiş, la un preţ de câteva mii de euro.
În acest sens, prin ordonanţa nr. 16D/P/2007 din data de 03 aprilie 2007, orele 11,00, confirmată de Tribunalul Dolj prin încheierea 6D din 04 aprilie 2007, s-a autorizat cu titlu provizoriu înregistrarea de imagini şi înregistrări în mediul ambiental cu privire la activitatea infracţională desfăşurată la data de 03 aprilie 2007 de membrii grupului infracţional organizat.
Totodată, prin procesul-verbal din data de 03 aprilie 2007, s-a procedat la înserierea bancnotelor de 500 euro, constituind suma de 5.000 euro ce urma a fi folosită cu ocazia flagrantului din data de 03 aprilie 2007.
Urmare înţelegerii, în după-amiaza zilei de 03 aprilie 2007, după ora 12,00, investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, cu numele de cod „C.A.", s-a întâlnit la benzinăria O.M.V., din Craiova, cu persoana cunoscută sub identitatea de A.M. şi porecla de „P.".
Conform înregistrărilor video, stocate pe CD-ul (plic cu CD ataşat dosarului), planşelor foto şi înregistrărilor audio în mediul ambiental, „P.", îi spune investigatorului sub acoperire că: „Ţi-am adus acuma în plus vreo cinşpe grame, ..am două sute cinşpe grame la mine, „menţionându-i şi faptul că:" ..eu am avut şi am .. de aia mă gândeam .. să fi luat mai mult". Totodată, „P." încearcă să permanentizeze această livrare de haşiş relatându-i investigatorului sub acoperire că: „Fii atent, tu spui de câte ori lipseşte că eu .. nu e problemă. Ce e, ţi-i recuperez, ţi-i dau. Acum am. Uite ... am ... şi semnul făcut pe ea ... marfă bună, nu e problemă, am ... şi am avut şi mai am multă acasă ... asta de aici de două sute". Fiind mulţumit de modul cum se desfăşurase „tranzacţia", inclusiv cea din data de 31 martie 2007, „P." îl întreabă pe investigatorul sub acoperire: „Cum facem, cum zici tu, că eu mai am ... tot atât ... mai am atâta cât ti-am adus ţie acuma. O sută cincizeci, două sute, tot mai am", menţionând şi faptul că el nu era decât cel care se ocupa de vânzare: „..omul meu se duce, vine, se duce, vine, deci..", făcând referire la faptul că, o persoană, îi aducea drogurile lui „P.", care împreună cu alte persoane, printre care şi P.C., zis „D." sau „A." (prezent la vânzarea din data de 31 martie 2007) se ocupau de vânzare.
După ce „P." a luat de la investigatorul sub acoperire suma de 5.000 euro, reprezentând contravaloarea bucăţii de haşiş de aproximativ 200 gr., acesta a părăsit autoturismul investigatorului sub acoperire.
Imediat ce a coborât din autoturism, „P." a fost prins în flagrant, având asupra sa suma de 5.000 euro, cu bancnotele înseriate, prin procesul-verbal anterior flagrantului.
Conform procesului - verbal de prindere în flagrant, tânărul poreclit „P.", a declarat că se numeşte A.I., fiind legitimat cu cartea de Identitate pe care o avea asupra sa.
Fiind întrebat cu privire la locul de unde vine şi ce a făcut în acel loc, inculpatul A.I., zis „P.", a menţionat că vine de la cineva din maşină, unde a vândut ceva persoanei, iar după câteva momente de ezitare, a precizat că i-a vândut persoanei respective o cantitate de haşiş la preţul de 5.000 euro, sumă pe care o avea asupra sa, constatându-se că toate bancnotele erau din cupiura de 500 euro, având aceleaşi serii şi numere cu cele înseriate în procesul-verbal întocmit anterior flagrantului.
După identificarea inculpatului A.I. şi stabilirea împrejurărilor în care acesta vânduse cantitatea de haşiş fa preţul de 5.000 euro, inculpatul a fost întrebat despre provenienţa bucăţii de „ciocolată" de haşiş, relatând că, o primise spre a fi vândută de la numitul D., persoană cu care urma să se întâlnească în următoarele momente, în zona Mc DonaIds, pentru a-i da suma de 3.000 euro, aşa cum stabiliseră anterior, situaţie atestată şi de apelurile telefonice pe telefonul mobil al numitului A.I., acesta menţionând că "..este sunat de D. pentru a da suma de 3.000 euro, aşa cum se înţelesesem".
Exploatarea autorizaţiei de interceptare şi înregistrare a telefoanelor inculpatului A.I. dovedeşte din plin faptul că acesta vindea marfa aparţinând unei alte persoane, care îl suna insistent pentru a-şi primi banii pe vânzarea haşişului, dar era foarte preocupată să nu cadă în vreo capcană. Astfel, la data de 03 aprilie 2007, ora 14,14, după mai multe apeluri ale lui D., la care A.I. nu a putut răspunde, acesta din urmă apelează de pe telefonul cu nr. X postul telefonic cu Y, utilizat de D., rezultând că, acesta îl sunase de două ori pe A.I. care îi spune persoanei apelate că a rezolvat treaba, solicitându-i să vină la Mc DonaIds, că „..mai sunt cu omul aici şi mai vorbesc cu el un pic, dacă mai ai ceva la tine, vino aici că mai are nevoie".
Deşi iniţial acesta îi spune lui „P." că vine la Mc DonaIds în parcare, după câteva minute, la ora 14,22, D. îl apelează pe A.I. pe postul telefonic cu nr. X, relatându-i lui „P." că: „Mă, vere, vezi că nu mai vin, că mai am trei, patru bucăţi pentru fetiţele mele care le am aici", solicitându-i lui „P.": „ Nu mai vorbi româneşte .. vorbeşte şi tu ţigăneşte .. să nu fie românul pus de cineva .. să nu te facă românii", relatându-i că: „..hai că vin şi-ţi dau beep când vin şi vii tu să-mi aduci banii că nu vreau să mai intru eu acolo".
Având presimţiri cu privire la modul în care se desfăşurase discuţia telefonică cu A.I., D. nu s-a mai deplasat la Mc Donalds, dar nici nu a rezistat tentaţiei de a-şi lua banii pe haşişul vândut de A.I. În acest sens, s-a deplasat la C. situat peste drum de Mc Donalds şi la ora 14,31, l-a sunat din nou pe A.I., pe telefonul mobil, relatându-i că: „Vezi că eu sunt în C. Nu mai vin acolo şi te aştept aici .. să nu fie ceva cu românii .. să nu fie măgărie sau ceva .. să fie poliţist .. să nu dăm de vreo belea .. ia banii la tine să nu facem altceva".
Fiind constituită cea de-a doua echipă, în urma celor stabilite la faţa locului şi urmare valorificării rezultatului interceptării telefonului inculpatului A.I., persoana cu care acesta discutase la telefon, (D.) a fost ridicată din zona situată între Pizzeria „R." şi Casinoul „W.", situat vis-a-vis de parcarea Mc Donalds, loc pe care acesta încercase să-l evite. După prinderea acestei persoane (D.), s-a constatat că ea se numeşte B.V.D.
Situaţia de fapt reţinută mai sus s-a stabilit pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, pe parcursul cercetării judecătoreşti, respectiv: înregistrările video ataşate la dosar, procese - verbale de transcriere, procese - verbale întocmite, rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică, planşele fotografice judiciare, declaraţiile inculpaţilor şi fişele de cazier judiciar ale acestora.
Instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzutăde art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui „grup infracţional organizat" aşa cum este el definit de legea sus menţionată, dispunând achitarea ambilor inculpaţi pentru această faptă.
B. Împotriva acestei sentinţe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii A.I. şi B.V.D.
În motivele scrise, Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit s-a omis aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii a fost incorect stabilit, iar pedeapsa aplicată inculpaţilor este prea blândă în raport de fapta comisă.
De asemenea, în mod netemeinic, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru fapta prevăzutăde art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, în cauză aflându-ne cert în prezenţa unui grup infracţional organizat.
Inculpatul A.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi redozarea pedepsei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, în sensul reducerii acesteia, întrucât are doi copii minori, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Inculpatul B.V.D., prin apărătorul său ales, a solicitat achitarea pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, întrucât nu rezultă în mod clar în ce a constat activitatea sa infracţională şi înlăturarea interzicerii „dreptului de a alege". În subsidiar, a solicitat o redozare a pedepsei aplicate pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, deoarece nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi a cooperat cu organele de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 223 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, în fond, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., interzicându-se fiecăruia dintre inculpaţi drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi dispunându-se suspendarea pe durata termenului de încercare. S-a înlăturat dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen., pentru fiecare dintre inculpaţi, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul şi inculpaţii criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului parchetului au fost reiterate criticile din apel privind greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi aplicarea unor pedepse fără privare de libertate, într-un cuantum mai ridicat.
Recurenţii - inculpaţi au reiterat motivele de apel iar, în plus, inculpatul B.V.D. a invocat şi cazul de casare prevăzută de art. 3859 C. proc. pen., arătând că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au arătat în ce constau faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, pentru fiecare în parte.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 9, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Critica privind nemotivarea hotărârilor instanţei de fond şi apel este neîntemeiată întrucât, din examinarea acestora, se poate observa că instanţa de fond a descris cu lux de amănunte întreaga activitate infracţională, din considerente reieşind în ce constă contribuţia fiecărui inculpat în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri iar, în ceea ce priveşte Decizia instanţei de apel, chiar dacă este motivată mai sumar, aceasta răspunde tuturor criticilor formulate, astfel că nu se susţine că este nemotivată.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului B.V.D. de a fi achitat şi pentru infracţiunea de trafic de droguri, întrucât probele nu sunt concludente, Curtea constată că instanţa de fond şi cea de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, 63 şi 69 C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpatului, pe baza datelor ce rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpatul A.I. şi a declaraţiilor de recunoaştere ale acestuia din urmă, ce sunt în concordantă cu conţinutul convorbirilor telefonice legal înregistrate. De altfel, inculpatul B.V.D. a fost reţinut de către organele de urmărire penală în timp ce aştepta ca inculpatul A.I. să-i remită banii proveniţi din vânzarea unei cantităţi de haşiş, iar faptul că a schimbat de câteva ori locul de întâlnire şi l-a sfătuit pe coinculpat, prin intermediul telefonului, să fie prudent pentru a nu cădea în capcana poliţiştilor, denotă clar că nu aştepta de la coinculpat doar banii proveniţi din vânzarea unui telefon, aşa cum pretinde.
3. Referitor la motivul de recurs al parchetului ce vizează greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat, atâta vreme cât existenţa grupului infracţional organizat, din care ar face parte şi inculpaţii, rezultă doar din unele convorbiri telefonice. împrejurarea că nu au fost identificaţi membrii grupului şi nu s-a putut stabili contribuţia exactă a fiecăruia la desfăşurarea activităţii infracţionale, precum şi celelalte coordonate de loc şi timp, constituie impedimente majore la condamnarea inculpaţilor din prezenta cauză.
Plecând de la definiţia dată grupului infracţional organizat, astfel cum rezultă din chiar conţinutul normativ al art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, respectiv: grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, se poate observa că activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii din prezenta cauză nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup". Aceasta întrucât nu sunt întrunite principalele caracteristici ale unui astfel de grup, respectiv: este structurat, adică presupune o structură internă, cu un lider care deţine conducerea şi respectiv forme de organizare internă; este compus din cel puţin trei persoane care au reprezentarea calităţii şi scopului grupului, precum şi a activităţii desfăşurate; activează pentru o anumită perioadă de timp, respectiv are stabilitate în timp; acţionează în mod coordonat, ceea ce presupune exercitarea rolului care revine liderului şi existenţa unui plan de acţiune, inclusiv repartizarea rolurilor şi sarcinilor pentru fiecare membru al reţelei; are un scop bine determinat, cunoscut şi asumat de către toţi membrii, ce constă în comiterea uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În concret, din situaţia de fapt reţinută chiar de instanţa de fond şi preluată de instanţa de apel nu reiese că inculpaţii erau organizaţi într-un grup ce presupunea un coordonator şi un plan precis de acţiune, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre membrii sau că aceştia au acţionat conştient, realizând că fac parte dintr-o grupare infracţională organizată ce avea ca scop traficul de droguri.
Pe de altă parte, chiar din actul de inculpare rezultă că procurorul a disjuns cauza faţă de 5 persoane, dintre care două neidentificate, „În vederea identificării şi stabilirii activităţii infracţionale în cadrul grupului infracţional organizat", ceea ce atestă fără dubiu că anchetă penală nu era definitivată, astfel că pe baza unui probatoriu insuficient nu se poate dispune condamnarea unor persoane, nefiind înfrântă prezumţia de nevinovăţie.
4. În ceea ce priveşte recursul parchetului, vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport cu împrejurările săvârşirii faptelor, Curtea constată că acest motiv este întemeiat doar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor.
Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor, în raport de pericolul social concret ridicat ce rezultă din modul de săvârşire a faptelor şi caracterul repetat al acestora, aspecte relevate în considerentele sentinţei instanţei de fond, poziţia procesuală a inculpaţilor şi datele lor personale, precum şi faţă de frecvenţă mare a faptelor de acest gen, ce relevă pericolul social generic pe care îl reprezintă pentru societate comercializarea şi consumul de droguri, astfel că se impune o reacţie mai fermă din partea statului, concretizată în aplicarea unor pedepse privative de libertate.
Totodată, corelativ, pentru argumentele ce preced, se vor respinge recursurile inculpaţilor ce vizează reducerea cuantumului pedepselor, constatând că pedepsele aplicate sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte hotărârile atacate, în sensul că va dispune executarea pedepselor în regim de detenţie, înlăturând dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi accesorii şi menţinând celelalte dispoziţii.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, împotriva deciziei penale nr. 223 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpaţii A.I. şi B.V.D.
Casează în parte Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 320 din 2 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor şi rejudecând în fond:
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861; 862; 863 şi 864 C. pen., precum şi a art. 71 alin. (5) C. pen., şi face aplicarea art. 71 – art. 64 teza a ll-a lit. a) şi b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.I. şi B.V.D.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1434/2008. Penal → |
|---|
