ICCJ. Decizia nr. 1450/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1450/2008
Dosar nr. 8100/2/2008
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.M. împotriva rezoluţiilor din 20 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 219/P/2007 şi din 222 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 1607/11-2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că petiţionarul C.M., deţinut în Penitenciarul Bucureşti - Jilava, a formulat plângere împotriva directorului-adjunct al penitenciarului, C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 250 C. pen., motivând că aceasta a dispus abuziv mutarea sa dintr-o celulă în alta şi l-a jignit.
Prin rezoluţia din 20 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată în dosarul nr. 219/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul C.G. pentru infracţiunile prevăzută de art. 246 şi 250 C. pen., în baza prevederilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Rezoluţia a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 278 C. proc. pen., la plângerea petiţionarului, care a arătat că este nemulţumit de soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată faţă de intimat.
Prin rezoluţia nr. 1607/11-2/2007, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins plângerea petiţionarului, ca nefondată.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a respins, ca neintemeiată, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, prin sentinţa penală nr. 46 din 22 februarie 2008, care a reţinut că nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârşit infracţiunile reclamate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul C.M. care a criticat-o în motivele scrise arătând că este nelegală şi temeinică, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de infracţiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând sentinţa primei instanţe prin prisma criticilor formulate de recurent, precum şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat vreun indiciu că intimatul s-a face vinovat de faptele imputate de petiţionar.
Există un certificat medico-legal ce atestă că, la data de 17 februarie 2007, petiţionarul a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri cu corp dur şi pentru vindecarea cărora au fost necesare 2 - 3 zile îngrijiri medicale, dar nu s-a putut proba că aceste leziuni i-au fost provocate de o altă persoană. Dimpotrivă, petiţionarul a declarat în faţa judecătorului delegat cu executarea pedepselor că nu a fost lovit de angajaţii penitenciarului, iar cu două zile înainte de examinarea medicală a petiţionarului acesta a anunţat că dacă nu va fi mutat la o altă secţie a penitenciarului se va automutila, manifestându-se pe tot parcursul zilei prin bătăi în uşă.
Ca atare, a fost necesară imobilizarea sa prin aplicarea cătuşelor şi informarea judecătorului delegat cu executarea pedepselor, dar şi a conducerii penitenciarului.
Corect s-a concluzionat că petiţionarul nu a fost agresat verbal sau fizic de către intimat sau din dispoziţia acestuia, iar măsura încătuşării petiţionarului şi mutarea sa într-o cameră izolată a fost regulamentară, determinată de atitudinea violentă a acestuia.
Nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracţiunilor reclamate, astfel că în mod corect s-a constatat inexistenţa faptelor sesizate de petiţionar şi s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, soluţie menţinută şi de prima instanţă.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă petiţionarul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
