ICCJ. Decizia nr. 1345/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1345/2008
Dosar nr. 2170/54/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 37 de la 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2170/54/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta B.N. împotriva rezoluţiei nr. 136/P/2007 privind pe intimata S.N.
A fost obligată petenta la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată la 27 martie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionara B.N. în calitate de procurator al persoanei vătămate B.M.C. domiciliat în localitatea Albeni, judeţul Gorj, a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva intimatei S.N., magistrat judecător la Tribunalul Dolj, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petenta a susţinut că intimata în calitate de preşedinte la completului de judecată, în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, având ca obiect pretenţii, în mod abuziv a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantul M.N.C. în sensul că a dispus înlocuirea numelui B.M.C. cu B.M.C.
În urma verificărilor efectuate, prin rezoluţia din 17 mai 2007, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 136/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta, criticând-o pentru nelegalitate, care prin rezoluţia din 3 iulie 2007 pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1399/11/2/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere înregistrată la 6 noiembrie 2007, prin care a solicitat „desfiinţarea actului atacat şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea sau completarea urmăririi penale sau în vederea reţinerii cauzei pentru soluţionare, în cazul în care se apreciază că sunt probe suficiente pentru rezolvarea corectă a cauzei de către instanţă."
Plângerea a fost considerată neîntemeiată şi a fost respinsă pentru următoarele considerente.
Prin plângerea din 27 martie 2007 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta B.N. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva intimatei S.N., susţinând că aceasta, în mod abuziv a admis o cerere de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul M.N.C. în dosarul 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, având ca obiect „pretenţii".
Cercetările au evidenţiat că prin sentinţa civilă 1682 din 1 iulie 2006 pronunţată în dosarul 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, intimata S.N., magistrat judecător la Judecătoria Tg. Cărbuneşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.N.C. împotriva pârâtului B.M.C., pârâtul fiind obligat să plătească reclamantului suma de 7.945,32 lei cu titlul de despăgubiri civile plus dobânzile legale de la 16 august 2005 până la efectuarea plăţii.
Deşi, în actele depuse la dosarul cauzei de către petenta B.N. este consemnat numele pârâtului B.M.C., în cuprinsul sentinţei s-a consemnat numele de B.M.C., astfel că reclamantul M.C. a solicitat îndreptarea acestei erori materiale strecurată, atât în partea expozitivă, cât şi în dispozitivul sentinţei.
Prin încheierea din 20 martie 2007, eroarea materială a fost îndreptată în sensul că numele pârâtului este B.M.C. şi nu B.M.C.
Verificările efectuate au evidenţiat faptul că au fost respectate în cauză prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. pen., situaţie în care prin rezoluţia din 17 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata S.N.
Plângerea formulată de petentă a fost respinsă prin rezoluţia din 3 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În plângerea introdusă la instanţă, petiţionarea a reiterat motivele invocate în plângerea iniţială, susţinând că intimata, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fără să menţioneze prejudiciul înregistrat de acesta prin pretinsa faptă săvârşită de către intimată.
Plângerea a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă, având în vedere faptul că din probele administrate în cauză, a rezultat cu prisosinţă faptul că intimata a respectat dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd „că erorile sau omisiunile cu privire la numele părţilor pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Împrejurarea că petenta nu a solicitat îndreptarea acestei erori, nu este de natură să conducă la ideea că a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Curtea a constatat legalitatea şi temeinicia rezoluţiei, fiind respinsă plângerea, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul legal, recurs petiţionara B.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta iniţial în scris motivele de recurs.
La dosarul cauzei aflat pe rolul instanţei de recurs au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanţei supreme sub nr. 11541 la 7 aprilie 2008, motivele de recurs, în trei exemplare, formulate în scris de către recurenta petiţionară B.N., aflate la dosarul Înaltei Curţi.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petiţionară a arătat că instanţa de fond a reţinut în sentinţa penală nr. 37 din dosarul nr. 2170/54/2007 că cercetările au evidenţiat că prin sentinţa civilă nr. 1682 din 11 iulie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, intimata S.N. magistrat judecător la Jud. Tg. Cărbuneşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.C. împotriva pârâtului B.M.C. Instanţa a constatat că din actele depuse de B.N. la dosar numele este B.M.C., considerând că de aceea reclamantul M.C. a solicitat îndreptarea erorii materiale, dar fără să ţină cont că actele depuse erau de fapt dovezile necesare cu care a arătat că nu poate fi vorba de îndreptare eroare materială conform art. 281 alin. (1) C. proc. civ., pentru că reclamantul M.C. a chemat prin cererea de chemare în judecată pe B.M.C. şi nu pe B.M.C. şi că acest fapt reiese chiar din toate încheierile de şedinţă, minută şi la dosarul Judecătoriei Tg. Cărbuneşti nu există nicio altă cerere de precizare pe perioada de rulare a procesului din partea reclamantului că ar fi greşit cererea de chemare în judecată, iar în hotărârea din dosarul nr. 1592/2006, sentinţa civilă nr. 1682, magistratul judecător S.N. pronunţase o hotărâre exact cum ceruse reclamantul prin cererea de chemare în judecată pe care o să o depună încă o dată alăturat motivelor de recurs.
Recurenta petiţionară a mai precizat că tot instanţa a constatat că au fost respectate prevederile art. 281 C. proc. civ., din verificările efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, situaţie ce a fost reţinută în rezoluţia din 17 mai 2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător S.N., că eroarea materială constă într-o greşeală formală de consemnare în hotărâre, a uno acte care rezultă în mod cert din dosarul cauzei şi nu într-o greşeală de chemare în judecată aşa cum s-a întâmplat pentru că reclamantul a chemat în judecată pe B.M.C. şi nu pe B.M.C., încât potrivit art. 12, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele şi prenumele celui pe care îl cheamă în judecată. Or, prin admiterea cererii de îndreptare eroare materială conform art. 281 C. proc. civ., de către magistratul judecător S.N., în şedinţa de cameră de consiliu din 20 martie 2007 nu a făcut altceva decât să-i acorde mai mult decât a cerut reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi să oblige prin abuz pe B.M.C. care nu a fost chemat în judecată.
De asemenea, recurenta petiţionară a mai precizat că a administrat toate probele, crezând că va demonstra abuzul săvârşit de magistratul S.N., probele depuse au fost folosite în defavoarea sa pe considerentul că numele real al pârâtului este B.M.C., deşi nu a fost chemat în judecată, astfel încât instanţa a hotărât respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de ea împotriva rezoluţiei nr. 136/P/2007 privind pe intimata S.N.
Recurenta petiţionară concluzionează că din cele expuse hotărârea este neîntemeiată şi nelegală pe simplu motiv că eroarea materială conform art. 281 alin. (1) se face din oficiu sau la cerere şi nu poate urmări îndreptarea unei greşeli de chemare în judecată, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi aplicarea corectă a legii.
La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiţionară B.N. şi intimata S.N., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, din dezbateri asupra recursului declarat de recurenta petiţionară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară B.N. împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionara B.N., soluţie ce a fost pronunţată prin hotărârea arătată, care dintr-o eroare evidentă de dactilografie a fost menţionată ca decizie, în loc de sentinţă.
De altfel, în adresa Curţii de Apel Craiova, secţia penală, către instanţa supremă, aflată la dosarul Înaltei Curţi, se menţionează că se înaintează dosarul indicat privind pe petenta B.N., împreună cu recursul declarat de petentă împotriva sentinţei penale nr. 37 din 12 februarie 2008, pronunţată de această instanţă, spre soluţionare.
Aşadar, recurenta petiţionară în declaraţia de recurs formulată olograf şi aflată la din dosarul Înaltei Curţi precizează în mod expres că declară recurs împotriva sentinţei din dosarul nr. 2170/54/2007 al Curţii de Apel Craiova.
Totodată, în motivele de recurs formulate în scris, recurenta petiţionară indică în mod concret sentinţa penală nr. 37 din dosarul nr. 2170/54/2007, motive aflate la din dosarul Înaltei Curţi.
Astfel, Înalta Curte examinează recursul declarat de recurenta petiţionară B.N. împotriva sentinţei penale nr. 37 de la 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2170/54/2007, în raport cu temeiurile în drept mai sus arătat.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarea S.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiţionară, în raport cu persoana şi fapta pretins a fi săvârşită de către aceasta, constatându-se că prin plângerea formulată la data de 27 martie 2007 şi adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, numita B.N., în calitate de procurator al persoanei vătămate B.M.C. din localitatea Albeni, jud. Gorj, a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva magistratului S.N., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În fapt, s-a arătat că magistratul S.N., în calitatea sa de preşedinte la completului de judecată, în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, având c obiect „pretenţii", în mod abuziv, a admis cererea de îndreptare eroare materială, formulată de reclamantul M.N.C. şi a dispus înlocuirea numelui B.M.C. cu numele B.M.C.
Cu ocazia audierii, la data de 14 mai 2005, persoana vătămată a relatat aceleaşi aspecte care se regăsesc în cuprinsul plângerii.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin sentinţa civilă nr. 1682 de la 11 iulie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, magistratul S.N. a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.N.C. împotriva pârâtului B.M.C. şi l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantului suma de 7.945,32 lei cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală începând din data de 16 august 2005 şi până la efectuarea plăţii.
Atât în partea introductivă, cât şi în expozitivul şi dispozitivul hotărârii s-a consemnat faptul că numele pârâtului este B.M.C., deşi din actele depuse la dosarul cauzei de către numita B.N., în calitate de procurator, a rezultat că numele real este B.M.C.
Sesizând acest lucru, reclamantul M.N.C. a formulat cerere de îndreptare eroare materială care a fost admisă de magistratul S.N., prin încheierea pronunţată la data de 20 martie 2007, dispunându-se îndreptarea erorii privind numele pârâtului, în sensul că acesta se numeşte B.M.C. şi nu B.M.C.
Situaţia de fapt prezentată a fost susţinută de actele premergătoare efectuate şi anume declaraţia procuratorului B.N. dată procurorului la 14 mai 2007; fotocopia completării declaraţiei din 14 mai 2007 a procuratorului B.N.; fotocopia modelului de cerere de îndreptare a erorilor materiale; fotocopia completării declaraţiei din 14 mai 2007 a procuratorului B.N. şi a modelului de cerere menţionat; fotocopia încheierii de şedinţă din camera de consiliu din 20 martie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, pronunţată în dosarul nr. 1592/2006; fotocopiile unei cereri formulată de B.N. în atenţia preşedintei S.N. şi a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.N.C.; fotocopia sentinţei civile nr. 1682 de la 11 iulie 2006 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti pronunţată în dosarul nr. 1592/2006; fotocopiile încheierilor de şedinţă de la 11 aprilie 2006, 6 iunie 2006, 23 mai 2006, 9 mai 2006, 20 iunie 2006 ale Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, în dosarul nr. 1592/2006.
La dosarul parchetului mai sus menţionat se mai află memoriul petiţionarei adresat C.S.M., la care au fost anexate fotocopiile înscrisurilor mai sus arătate, precum şi plângerea petiţionarei la care sunt anexate fotocopiile înscrisurilor menţionate adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.T. Craiova.
Faţă de cele arătate, procurorul a constatat că magistratul S.N., dispunând admiterea cererii de îndreptare eroare materială, nu a manifestat un comportament abuziv, ci a procedat conform dispoziţiilor legale în vigoare, motiv pentru care în cauză a dispus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele ... părţilor. pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
Prin urmare, atâta vreme cât prin încheierea din data de 20 martie 2007 magistratul S.N. nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile legale menţionate, nu s-a putut reţine că aceasta a manifestat o conduită abuzivă şi că prin fapta sa a produs o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate B.M.C.
Astfel, procurorul, în temeiul art. 228 alin. (6), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea S.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie menţinută, prin rezoluţia din 3 iulie 2007 în lucrarea cu nr. 1399/11/2/2007, dată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulată de B.N. împotriva rezoluţiei din 17 mai 2007, de neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător S.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 136/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare, analizând, motivele reiterate de petiţionară în plângerea iniţială, sub aspectul conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de intimată, motivând, că aceasta a respectat dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., iar împrejurarea că petenta nu a solicitat îndreptarea acestei erori, nu este de natură să conducă la ideea că a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor dosarului parchetului, în raport cu motivele de recurs formulate în scris de către recurenta petiţionară B.N. şi aflate la dosarul Înaltei Curţi, a constatat că, nu rezultă existenţa faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sarcina intimatei S.N., magistrat judecător, în prezent la Tribunalul Dolj, deoarece aceasta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, cu respectarea prevederilor legale prin soluţia dispusă, în încheierea de şedinţă de cameră de consiliu din 20 martie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, în dosarul nr. 1592/2006, pe care a motivat-o în fapt şi în drept.
Astfel, Înalta Curte consideră că, în mod corect şi motivat, s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimata S.N. pentru infracţiunea mai sus arătată, ca urmare a inexistenţei faptei, potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate în recurs de către recurenta petiţionară B.N. sunt nefondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.N. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.N. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1344/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1422/2008. Penal → |
|---|
