ICCJ. Decizia nr. 1838/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1838/2008
Dosar nr. 3399/3/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 173 din 14 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 394 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 815 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3021 din 12 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, formulată de revizuientul B.I., obligându-l totodată, la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că revizuientul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 22 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) C. pen. şi art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 815 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3021 din 12 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. 3142/111-6/2007 la 28 decembrie 2007 condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 815 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3021 din 12 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, susţinând că pedeapsa aplicată este exagerată în raport cu fapta săvârşită şi că instanţele nu au cunoscut în suficientă măsură reala situaţie de fapt.
Prin referatul întocmit la 21 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatând că acelaşi revizuient a mai formulat o serie de cereri de revizuire, invocând motive asemănătoare la datele de 25 august 2005, 2 septembrie 2005, 29 septembrie 2005 şi 15 iunie 2006 şi că în cauză nu este incidenţă niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 173 din 14 februarie 2008, apreciind că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., a constatat nefondată cererea de revizuire formulată şi a respins-o ca atare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, prin Decizia nr. 85 din 20 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de prim control judiciar, analizând punctual cele susţinute de condamnat a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi, totodată, a apreciat că pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, după cum nu poate fi redus cuantumul pedepsei aplicate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat B.I., care prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a reiterat, motivele invocate în cererea iniţială.
Examinând Decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminarea în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuientul B.I. a formulat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunţate şi pe fond admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată şi motivată.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că atât prima instanţă cât şi cea de prim control judiciar au procedat corect atunci când au apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., întrucât condamnatul deşi a recunoscut constant săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi mai apoi condamnat, a tins să obţină reducerea cuantumului pedepsei, prin prelungirea probaţiunii, situaţie ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.
Aşadar, instanţele anterioare au pronunţat hotărâri legale, ce vor fi menţinute, Înalta Curte urmând ca, în baza prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat B.I. împotriva deciziei penale nr. 566 din 2 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.I. împotriva deciziei penale nr. 85 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1881/2008. Penal → |
|---|
