ICCJ. Decizia nr. 1814/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1814/2008
Dosar nr. 11015/3/2008
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 1389 din 12 octombrie 2007, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 195 din 27 septembrie 2006 a Judecătoriei sectorului 3, definitivă prin neapelare, care va fi executată alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în final 4 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 195 din 27 septembrie 2006 a Judecătoriei sectorului 3, definitivă prin neapelare, care va fi executată alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în final 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului, care va avea de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpata la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. pen. au fost puse în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 februarie 2007 inculpatul C.M.G. a deţinut heroină pentru consum propriu pus în evidenţă într-o fiolă şi a procurat martorului denunţător P.M.R. trei doze de heroină pe care i Ie-a vândut cu suma de 100 lei, iar inculpata G.M. a deţinut pentru consum propriu heroină pusă în evidenţă într-o fiolă şi trei comprimate de metadonă.
Referitor la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina acestei inculpate, s-a constatat că, iniţial, în cursul urmăririi penale inculpatul C.M.G. a menţionat că, în data de 28 februarie 2007 i-a procurat numitului P.M.R. trei doze de heroină de la inculpata G.M. cu suma de 100 lei.
Fiind audiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul C.M. a arătat că, de fapt cele trei doze de heroină nu Ie-a cumpărat de la inculpata G.M., ci le avea asupra sa, fiind cumpărate de la persoane necunoscute, însă cu banii luaţi de la denunţător a achitat o datorie mai veche pe care o avea faţă de inculpată.
În aceste condiţii instanţa de fond a reţinut că există dubii în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate de partea specială, gradul de pericol social al infracţiunii, rezultatul produs, dar şi persoana fiecăruia din inculpaţi în parte.
Împortiva aceste hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.M.G., care au criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, procurorul a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatei G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, greşit individualizate.
Inculpatul C.M.G. a formulat apel fără a indica motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărâri, iar la termenul din 28 ianuarie 2008, în şedinţă publică a arătat că înţelege să-şi retragă apelul.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 28/A din 4 februarie 2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat hotărârea atacată, şi în rejudecare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost făcută aplicarea art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
A fost făcută aplicarea art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei, care va avea de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
Totodată, prin aceeaşi decizie s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.M.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu vinovăţia ambilor inculpaţi în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii. în acest sens s-a reţinut că, în cursul urmăririi penale inculpatul C.M. a recunoscut faptele comise, relatând şi contribuţia inculpatei G.M.
Declaraţiile ulterioare ale acestui inculpat au fost înlăturate de către instanţa de apel, având în vedere intenţia evidentă a acestuia de a o exonera de răspundere penală pe coinculpată, depoziţiile acestuia fiind contrazise de declaraţiile martorului denunţător, ale martorului S.G.
Împotriva deciziei sus menţionate, în termen legal au declarat recurs inculpaţii C.M.G. şi G.M., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
La termenul din 28 martie 2008, inculpatul C.M.G., în şedinţă publică, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu a arătat că îşi retrage recursul, Înalta Curte luând act de manifestarea acestuia de voinţă prin încheierea nr. 1156 din 28 martie 2008.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului recurentei inculpate, precum şi ultimul cuvânt al inculpatei au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursul declarat de inculpata G.M. este fondat pentru considerentele care urmează:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatei G.M. în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatei G.M., care in data de 28 februarie 2007 a vândut, cu suma de 100 lei 3 doze conţinând 0,15 grame de heroină, prin intermediul inculpatului C.M.G., şi a deţinut pentru consum propriu, fără drept heroină şi trei comprimate de heroină, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) , art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor S.G., P.M.R., a martorilor asistenţi T.F.M. şi M.T.R. au rezultat împrejurările în care au fost cumpărate cele trei doze de heroină de la inculpata G.M.
Examinarea criticii formulate de inculpată va fi analizată prin prisma cazului de casare menţionat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv art. 14, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond, precum si instanţa de control judiciar au avut in vedere împrejurările concrete in care fapta a fost săvârşita, precum si persoana inculpatei.
Se retine astfel ca în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Deşi, în cauză instanţa de apel a reţinut o conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea faptei, deoarece nu are antecedente nu a constatat ca s-ar justifica suspendarea executării pedepsei.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului apreciază că, faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei, de persoana inculpatei, necunoscute cu antecedente penale, de cantitatea relativ mică de droguri traficate, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, măsurile de supraveghere pe care inculpata va fi obligat să le respecte constituind garanţii în sensul că aceasta va înţelege gravitatea faptei şi nu va mai săvârşi asemenea fapte.
Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii inculpatei, de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, fata de cele invederate Înalta Curte constată ca in cauza nu s-a făcut o corectă individualizare a sancţiunii dispuse faţă de inculpată, motiv pentru care, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpată, numai cu privire la latura penala a cauzei si rejudecand în baza art. 861, art. 862 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani, cu aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen., făcând totodată aplicarea art. 864, art. 83 şi art. 84 C. pen.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta inculpată G.M. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei.
Rejudecând, în baza art. 861 şi art. 862 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani, cu aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Încredinţează supravegherea suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei G.M., Serviciului de Probatiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Face aplicarea art. 864 art. 83 şi art. 84 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4218/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1838/2008. Penal → |
|---|
