ICCJ. Decizia nr. 3922/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3922/2008
Dosar nr. 1265/33/2008
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89/D din 15 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins plângerea formulată de petiţionara T.A. împotriva rezoluţiei nr. 235/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menţinut-o. S-au reţinut, în esenţă, următoarele: Prin plângerea formulată de petiţionară la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva magistraţilor judecători H.T. şi C.I., de la Judecătoria Vişeu de Sus, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 215 alin. (2), art. 289, art. 291 şi art. 213 C. pen., susţinând că prin soluţiile pronunţate în două cauze civile, au dispus nelegal intabularea unei suprafeţe de teren.
Prin rezoluţia din 8 iulie 2008, dată în dosarul nr. 235/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă indicii că la soluţionarea dosarului civil s-ar fi comis vreo încălcare a legii sau vreo faptă penală, petiţionara neavând calitatea de parte în proces.
Prin rezoluţia din 4 august 2008, dată în dosarul nr. 643/ll/2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionara a solicitat începerea urmăririi penale faţă de cei doi intimaţi judecători.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, reţinând, în esenţă, că soluţia procurorului este legală şi temeinică, întrucât cei doi judecători au pronunţat hotărâri bazate pe probele aflate la dosar, şi anume actele de stare civilă, expertiza topografică şi contractul de vânzare-cumpărare, cu respectarea normelor procedurale în vigoare, nemulţumirile petiţionarei putând fi invocate pe calea unei acţiuni civile separate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara, pe care l-a motivat la filele 9-54 din dosar.
Recursul declarat de petiţionară împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionară, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina intimaţilor.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit, în mod corect, atribuţiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarei.
Criticile petiţionarei, care se referă la modul de soluţionare a cauzei de către intimaţii judecători, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistraţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate de petiţionară.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie în cadrul instanţelor de judecată, îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, având obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate şi desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac.
Desfăşurarea activităţii de jurisdicţie nu poate fi concepută fără independenţa şi autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiţia, principiu înscris în Constituţie şi în Statutul Magistraţilor.
Aşa fiind, hotărârile judecătoreşti nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăşi o infracţiune.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.A., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară T.A. împotriva sentinţei penale nr. 89/D din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3920/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3924/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
