ICCJ. Decizia nr. 3918/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3918/2008
Dosar nr. 1566/89/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 20 februarie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata B.M. la două pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. şi la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71-64 lit. a)-c) C. pen.
Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de 24 de ore, de la 22 iunie 2006, ora 11,30 la 23 iunie 2006, ora 11,30.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, în cursul căruia inculpata trebuie să se supună măsurilor de supraveghere menţionate în dispozitivul sentinţei.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a luat act că părţile vătămate T.R.I., C.A. şi C.O. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În luna ianuarie a anului 2006, inculpata B.M., care lucra din anul 2003 în Italia, a venit în ţară şi, promiţându-i părţii vătămate C.A. că îi va găsi un loc de muncă în Italia, suportând şi cheltuielile de transport şi cazare, urmând ca acestea să-i fie restituite din veniturile obţinute, a obligat-o să practice prostituţia în folosul inculpatei.
La sfârşitul lunii februarie 2006, în acelaşi mod, inculpata a racolat-o pe partea vătămată T.R.I., căreia i-a asigurat transportul şi cazarea în Italia, unde a obligat-o să se prostitueze contra unor tarife impuse de inculpată, din care acesteia îi revenea 30 %.
Ulterior, la începutul lunii iunie 2006, prin intermediul coinculpatului U.M., a racolat-o pe partea vătămată C.O., căreia i-a spus că urma să practice prostituţia în Italia.
Curtea de Apel laşi, secţia penală, prin decizia penală nr. 96 din 25 septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei.
Prin recursul declarat, motivat la filele 2-3 din dosar, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatei, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpata a conceput şi realizat infracţiunile de proxenetism şi trafic de persoane (a racolat, transportat şi exploatat sexual în Italia, părţile vătămate, profitând de starea materială precară a acestora, în scopul obţinerii de venituri urmare practicării prostituţiei, motivat de faptul că trebuie să-şi achite cheltuielile de transport şi cazare suportate de inculpată), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatei, rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Drept urmare, în raport de dispoziţiile art. 81 alin. (2) C. pen., care prevăd că suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, poate fi dispusă numai dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani închisoare, nu este posibilă nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul solicitat de recurentă.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatei să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată B.M. împotriva deciziei penale nr. 96 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 356/2008. Penal → |
|---|
