ICCJ. Decizia nr. 211/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.211/2008
Dosar nr. 4955/121/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 116 din 5 martie 2007 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul L.P.N., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. e) C. pen.
S-a făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a constatat că partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 1600 RON despăgubiri civile şi 500 RON daune morale către partea civilă C.N.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 2 RON reprezentând contravaloarea cutiei de pocnitori, sumă cu care partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 Ron cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul locuieşte în zona I.C. Frimu, iar în seara zilei de 27 decembrie 2004, în jurul orelor 17,30, se afla în zona blocului S, loc în care se afla şi partea vătămată P.D., în vârstă de 14 ani, împreună cu martorii C.D. (14 ani) şi P.M.C. (15 ani).
Aflând de la martorii P.V. şi P.M. că partea vătămată are asupra sa mai multe cutii cu pocnitori, inculpatul s-a deplasat în zona blocului S unde s-a apropiat de partea vătămată şi i-a cerut pocnitorile. Aceasta a refuzat, moment în care inculpatul i-a băgat mâna în buzunar şi i-a luat 2 cutii de pocnitori. Partea vătămată a ripostat şi a cerut inculpatului să-i fie restituite, însă acesta a ripostat că le va lua şi pe celelalte.
De teamă, partea vătămată a renunţat să le mai ceară.
În zonă se afla şi partea vătămată C.N. care, aflând de la partea vătămată P.D. de cele întâmplate, a mers după inculpat pentru a-i solicita pocnitorile. În momentul în care i-a cerut pocnitorile inculpatul I-a lovit cu pumnul în zona gurii. Părţii vătămate a început să-i curgă sânge din gură şi a simţit mobilitatea unor dinţi din faţă. Inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei şi chiar a încercat să arunce cu o bucată de bordură, după care a fugit.
Din certificatul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur şi lovire cu corp contondent cu margine alungită; pentru vindecarea leziunilor la nivelul buzelor, arcadei dentare maxilare partea stângă şi efectuarea lucrării protetice dentare fizionomice pentru cei doi dinţi pierduţi a necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (infracţiune comisă cu violenţă), persoana inculpatului (are antecedente penale-fiind arestat într-o altă cauză-nu a recunoscut fapta comisă), precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (prin agresarea părţii vătămate C.N. a cauzat acesteia un prejudiciu estetic prin pierderea a doi dinţi, leziune a arcadei dentare maxilare).
S-a concluzionat că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.P., susţinând că situaţia de fapt, condiţiile în care a fost comisă fapta, conduita părţii vătămate majore C.N. pot constitui împrejurări care s-ar putea regăsi în circumstanţe atenuante personale prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 71/ A din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a fost admis apelul inculpatului, s-a desfiinţată în parte sentinţa şi s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani închisoare.
Instanţa de apel a considerat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, în cad rărea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului, pe baza analizei complete a materialului probator.
S-a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, întrucât situaţia de fapt, modalităţile şi împrejurările săvârşirii faptei-aşa cum rezultă din materialul probator-sunt nefavorabile inculpatului. Cu referire la partea vătămată C.N., s-a reţinut că, fără a avea vreun comportament provocator la adresa inculpatului, a fost lovită de către acesta cu pumnul în zona feţei, încercând chiar să arunce în ea cu o bucată de bord ură. Activitatea părţii vătămate nu a constat decât în urmărirea inculpatului şi solicitarea adresată acestuia de a restitui cele două cutii de pocnitori, activitate ce nu poate reprezenta o justificare a comportamentului infracţional manifestat de inculpat.
S-au reţinut, de asemenea, gradul de pericol social ridicat al infracţiunii de tâlhărie pentru care inculpatul este judecat, urmarea produsă şi atingerea adusă relaţiilor sociale ce apără patrimoniul şi integritatea corporală a persoanei-în urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit pierderea a doi dinţi, necesitând pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, atitudinea şi comportamentul inculpatului pe tot parcursul procesului penal, în sensul că s-a sustras de la urmărirea penală, a negat comiterea faptei, iar în final, în apel, a încercat să inducă reţinerea unei alte situaţii de fapt.
Având însă în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., valoarea modică a prejudiciului material cauzat părţii vătămate P.D., gravitatea concretă a faptei săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se poate realiza în condiţii optime şi prin executarea unei pedepse într-un cuantum echivalent cu minimul special, respectiv 7 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.P., invocând cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput de instanţele de fond, respectiv apel, reţinându-se săvârşirea cu vinovăţie a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, în seara de 27 decembrie 2004, în loc public, prin ameninţare, a sustras de la partea vătămată P.D. două cutii cu pocnitori în valoare de 20.000 lei vechi, iar pentru a păstra bunurile sustrase a lovit-o pe partea vătămată C.N., lovituri care au produs la pierderea a doi dinţi, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16 zile îngrijiri medicale.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, vinovăţia sa a fost stabilită prin coroborarea celorlalte mijloace de probă, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor audiaţi în ca uză, certificatul medico-legal.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că, urmare a admiterii apelului declarat de către inculpat, acestuia i s-a redus pedeapsa la un cuantum egal cu minimul special, respectiv 7 ani închisoare. În aceste condiţii, o nouă redozare a pedepsei, aşa cum inculpatul a solicitat instanţei de recurs, presupune reţinerea în favoarea acestuia a unor circumstanţe atenuante judiciare, căci numai în prezenţa acestora pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special.
În acest context, Curtea constată că în speţă nu este incidenţă nici una dintre circumstanţele atenuante enumerate în art. 74 alin. (1) C. pen. Este de observat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar în declaraţiile date în cauză a avut o atitudine constant nesinceră, nu a depus stăruinţă în acoperirea prejudiciului cauzat părţii vătămate; simpla împrejurare că nu era cunoscut cu antecedente penale la momentul comiterii infracţiunii nu echivalează cu o bună conduită anterior săvârşirii faptei, iar pe de altă parte el este cercetat în stare de arest în altă cauză, ceea ce dovedeşte perseverenţă în încălcarea legii penale.
De asemenea, nu există nici o altă împrejurare care ar putea avea caracter atenuant conform art. 74 alin. (2) C. pen., neputându-se face abstracţie de urmarea adiacentă a conduitei inculpatului (care în speţă este chiar mai gravă decât cea principală), partea vătămată C.N. suferind pierderea a doi dinţi, precum şi alte leziuni care au necesitat un număr important de zile de îngrijiri medicale.
În consecinţă, pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, răspunzând scopului general înscris în art. 52 C. pen., astfel încât recursul său este nefondat, urmează a fi respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P.N. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2435/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1082/2008. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
|---|
