ICCJ. Decizia nr. 2435/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2435/2008
Dosar nr. 3699/104/200.
Şedinţa publică din 16 iulie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 23 din 06 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) ) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) ) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare, iar în baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii de drepturi.
În baza art. 71 alin. (1)-(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ), b) şi e) C. pen., pe timpul detenţiei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul măsurilor preventive, reţinerea şi arestarea, cu începere din 12 septembrie 2007, iar în art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a arestării inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 495 lei despăgubiri reprezentând prejudiciul material, către partea civilă Consiliul Local Slatina, Direcţia de Protecţie şi Asistenţă Socială, precum şi la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu privind măsura preventivă şi judecata, avansate Baroului de Avocaţi Olt.
Instanţa de fond a constatat că a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr. 539/P/2007, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.C., pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., asupra victimei B.M.M.
În fapt, instanţa a reţinut că inculpatul şi victima au întreţinut relaţii de concubinaj, locuind într-un imobil părăsit din municipiul Slatina, însă relaţiile dintre aceştia s-au deteriorat, ca urmare a comportamentului imoral al victimei, care consuma băuturi alcoolice şi întreţinea relaţii intime şi cu alţi bărbaţi.
Pentru aceste motive, inculpatul, de mai multe ori a exercitat acte de violenţă fizică împotriva victimei, situaţia repetându-se şi în săptămâna anterioară decesului victimei, când aceasta a plecat din locuinţa comună a părţilor şi a fost depistată de inculpat la data de 11 septembrie 2007, orele 16,00, în timp ce se găsea în stare de ebrietate, într-un bloc aflat în construcţie.
După ce victima a fost condusă acasă de inculpat, în jurul orei 17,00, cei doi au fost vizitaţi de martorul O.I., care Ie-a lăsat o sticlă de 0,5 litri cu băuturi alcoolice înainte de a pleca.
În continuare, inculpatul şi victima au servit masa şi au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 21,00, victima intenţiona să plece din nou din domiciliu, astfel că, între aceasta şi inculpat a izbucnit o ceartă, ocazie cu care inculpatul a îmbrâncit victima, care a căzut jos. Aflându-se în această poziţie, victima a fost lovită în continuare cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, cu intensitate mare, în mod repetat, de către inculpat.
Ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa, victimei i s-au produs echimoze, hematom, plăgi contuze, fracturi costale şi rupturi ale organelor interne (pulmon şi ficat), care au determinat decesul acesteia, ce a fost constatat doua zi dimineaţa, în jurul orei 06,00, de către inculpat, care s-a prezentat voluntar la sediul Poliţiei municipiului Slatina, unde a relatat cele săvârşite şi rezultat menţionat mai sus.
În drept, instanţa de fond a constatat că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Situaţia de fapt relatată mai sus şi rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, pe parcursul cercetării judecătoreşti, respectiv: interogatoriile inculpatului, fişa de cazier judiciar a acestuia, coroborate cu depoziţiile martorilor, raportul de constatare medico-legală emis de S.J.M.L. Olt sub nr. 292/A/07 din 7 noiembrie 2007, procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală la data de 12 septembrie 2007, planşele fotografice judiciare.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) atât cu caracter real, cât şi personal şi reţinând totodată în favoarea inculpatului incidenţa circumstanţei atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) ) C. pen., a aplicat o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub minimul special, conform art. 76 alin. (1) lit. a) ) C. pen., cu executare în regim privativ de libertate, considerându-se că astfel se va realiza scopul preventiv şi funcţiile coercitivă şi educativă ale sancţiunii, prev. de art. 52 C. pen.
Totodată, instanţa de fond a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen. şi art. 71 alin. (1)-(3) C. pen. privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ), b) şi e) C. pen., pe timpul detenţiei inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ. referitor la acţiunea formulată de partea civilă Consiliul Local Slatina, Direcţia de Protecţie şi Asistenţă Socială, cu privire la cheltuielile ocazionate de înmormântare a victimei, care au fost avansate de această autoritate publică. Astfel, prejudiciul reprezentând aceste cheltuieli fiind determinat de fapta ilicită a inculpatului, a fost obligat acesta către partea civilă la plata daunelor materiale în cuantum de 495 lei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât şi inculpatul L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:
În apelul Parchetului s-au invocat critici de nelegalitatee privind greşita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. e) C. pen., apreciată ca nejustificată în cauză faţă de natura infracţiunii şi împrejurările ţinând de persoana inculpatului, precum şi de neteminicie, privind greşita aplicare a art. 74, art. 76 C. pen. cu motivarea că, actele de agresiune comise asupra victimei caracterizează pe inculpat drept o persoană periculoasă, iar natura şi gravitatea infracţiunii comise, omucidere, necesită un tratament sancţionator adecvat.
Apelul inculpatului a vizat critici de nelegalitate, sub aspectul pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. e) C. pen., precum şi critici de netemeinicie, solicitându-se o mai mare eficienţă pentru circumstanţele reale şi personale incidente cauzei, invocându-se lipsa antecedentelor penale, cooperarea inculpatului, care s-a autodenunţat şi a manifestat sinceritate, vârsta acestuia regretul sincer exprimat în cursul judecăţii.
Prin Decizia penală nr. 74 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, au fost admise ambele apeluri declarate în cauză, desfiinţată în parte sentinţa, înlăturate disp. art. 74 lit. a) ), art. 76 lit. a) ) C. pen., precum şi art. 64 lit. e) C. pen. şi condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) ) şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) ) şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa de apel a reţinut că inculpatul a fost dedus judecăţii pentru comiterea unei infracţiuni contra vieţii, împotriva victimei B.M.M., concubina sa, motivată, apărarea inculpatului, de împrejurarea că victima obişnuia să consume alcool să întreţină relaţii intime şi cu alţi bărbaţi, părăsind locuinţa comună frecvent.
Probatoriul testimonial şi ştiinţific administrat, coroborat cu recunoaşterea inculpatului din faza de urmărire penală şi din faza de apel, atestă că, la data de septembrie 2007, în cursul serii, atât victima cât şi inculpatul au consumat alcool în prezenţa martorului O.I., după care, pe fondul nemulţumirilor generate de comportamentul victimei, inculpatul a agresat-o pe aceasta, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi toracelui, raportul de necropsie constatând existenţa a numeroase echimoze, hematoame, plăgi contuze, la nivelul capului, trunchiului şi abdomenului, cu fracturi costale (hemitorace stâng, fractura coastelor 3,4, 5 şi 6, iar la hemitoracele drept, fractura coastelor 3 - 10), hemopreumotorax, hemoragie leptomeningee, rupturi hepatice, hemoperitoneu şi infliltrat hemoragie mezenteric, leziuni care au determinat decesul victimei la câteva ore după agresiune, respectiv în noaptea de 11/12 septembrie 2007.
În aceste condiţii, se reţine că vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei indirecte, pe fondul consumului de alcool recunoscut de inculpat şi dovedit la victimă de alcoolemia de 1,30 gr. %0 - la săvârşirea infracţiunii de omor prev. art. 174 alin. (1) C. pen., este dovedită în cauză, justificând soluţia de condamnare adoptată de prima instanţă.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei se reţin însă ca fondate criticile din apelul Parchetului, cât şi criticile de nelegalitate din apelul formulat inculpat, astfel:
Pe de o parte, se reţine că, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), trebuie analizate prioritar natura şi gravitatea infracţiunii dedusă judecăţii (evidenţiată de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor), pericolul social concret al infracţiunii comise (raportat la urmarea socialmente periculoasă dusă), persoana inculpatului şi împrejurările de agravare sau atenuare a răspunderii penale.
În speţă, suntem în prezenţa unei infracţiuni contra vieţii, soldată cu decesul unei persoane, ca urmare a leziunilor produse prin acte de agresiune multiple, violenţele fiind exercitate cu pumnii şi picioarele asupra unei persoane aflată în stare de ebrietate şi, în consecinţă, având capacitatea de apărare diminuată; totodată, trebuie reţinută şi împrejurarea că, între victimă şi inculpat existau relaţii de concubinaj, continuate de inculpat chiar şi în condiţiile infidelităţii victimei.
Faţă de aceste împrejurări de fapt se reţine că agresiunea comisă de inculpat, care a condus la decesul victimei la scurt timp după încetarea violenţelor, constituie o conduită periculoasă social, necesitând un tratament sancţionator adecvat tocmai pentru restabilirea valorii sociale ocrotită prin norma penală, dreptul la viaţă.
În consecinţă, reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (2) şi alin. (3) C. pen. apare ca nejustificată în cauză, simpla împrejurare că inculpatul este infractor primar neputând avea semnificaţia unei circumstanţe personale atenuante raportat la gravitatea deosebită a urmării infracţiunii.
Totodată, se reţine că prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. e) C. pen., interdicţia dreptului de a fi tutore curator, cu toate că, în speţă, nu s-a administrat nici o dovadă care să conducă la concluzia că inculpatul s-ar afla într-o asemenea situaţie şi, astfel, ar necesita aplicarea unei norme penale.
Reţinând aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., au fost admise ambele apeluri, în limitele arătate, urmând să procedeze la desfiinţarea pe latură penală a sentinţei atacate şi la rejudecarea cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.C., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reducerea pedepsei, având în vedere că a comis fapta fiind provocat de comportamentul imoral al victimei, care consuma frecvent băuturi alcoolice şi întreţinea relaţii de concubinaj cu alţi bărbaţi.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Pe baza materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţele de fond şi apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, necontestate de către acesta din urmă, care de altfel s-a autodenunţat.
Sub aspectul individualizării pedepsei, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. dedusă din lipsa antecedentelor penale, aceasta fiind însă înlăturată de către instanţa de apel, care a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special.
În condiţiile în care motivele de recurs vizează cuantumul pedepsei, reducerea acestuia nu s-ar putea realiza decât prin reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, legale sau judiciare, lucru care în speţă nu este posibil.
În acest context, inculpatul a invocat starea de provocare în care ar fi comis fapta dedusă judecăţii justificată de conduita victimei, care obişnuia să consume băuturi alcoolice şi să întreţină relaţii intime cu alţi bărbaţi.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, o asemenea împrejurare, chiar dacă ar fi fost reală, nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind susceptibilă să provoace o stare de puternică tulburare sau emoţie care să-i inducă inculpatului o imposibilitate de control asupra actelor sale, cu consecinţa suprimării vieţii victimei.
Pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui prin ea însăşi o circumstanţă atenuantă, buna conduită anterior comiterii infracţiunii trebuind să rezulte din probe administrate în acest sens, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Circumstanţele personale ale inculpatului au fost evaluate corespunzător de către instanţa de apel, în contextul şi alături de celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată inculpatului, egală cu minimul special, fiind de natură a asigura reeducarea sa, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei penale nr. 74 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 septembrie 2007 la 16 iulie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2239/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 211/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
