ICCJ. Decizia nr. 2762/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2762/2008
Dosar nr. 578/33/2008
Şedinţa publică din 11 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 57 din 15 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de către petentul P.R., deţinut în Penitenciarul Gherla, împotriva rezoluţiei din 19 februarie 2008 dispusă în dosarul nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a fost desfiinţată în totalitate şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii C.E.L., S.B.S.M. şi M.V.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), supunere la rele tratamente, prev. de art. 267 C. pen. şi tortură, prev. de art. 2671 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petentul P.R., încarcerat în Penitenciarul Gherla în vederea executării unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, a formulat o plângere penală înregistrată sub nr. 265 din 10 decembrie 2007 la Tribunalul Cluj prin care reclama mai multe încălcări ale legii penale comise de către personalul medical şi medicii Penitenciarului Gherla, respectiv faptul că au sustras din medicaţia ce i-a fost recomandată de către medicii specialişti, că unele medicamente i-au fost înlocuite fără a fi încunoştinţat, că a fost izolat deşi o astfel de măsură, în opinia sa, nu se impunea şi a fost supus unor acte de tortură.
Prin ordonanţa din 31 ianuarie 2008, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, având în vedere că unul dintre făptuitori face parte din corpul ofiţerilor şi raportat la dispoziţiile art. 60 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 293/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi-au declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Astfel investit, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a procedat la audierea persoanei vătămate care a relatat pe larg faptele pe care le consideră ca intrând sub incidenţa legii penale. Au fost ataşate mandatele de executare a pedepselor în privinţa petentului şi unele acte medicale, mai exact scrisoarea medicală din 09 noiembrie2006 eliberată de un medic specialist psihiatru, scrisoarea medicală eliberată de Penitenciarul Spital Dej şi buletinul de ieşire din spital. în urma acestui probatoriu, s-a emis o rezoluţie de neînceperea urmăriri penale, constatându-se incidenţa art. 10 lit. a) C. proc. pen., rezoluţie care a fost menţinută prin rezoluţia din 21 martie 2008 emisă în lucrarea nr. 207/ll/7/2008 a procurorului ierarhic superior.
Instanţa investită cu plângerea formulată de către petent, având în vedere aspectele declarate de către acesta şi probele insuficiente administrate de către organele de urmărire penală a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia atacată, dispunând totodată începerea urmăririi penale faţă de făptuitori şi efectuarea unor acte premergătoare, cu motivarea că organele de urmărire penală nu au respectat dreptul petentului la o anchetă efectivă, aşa cum este ea garantată de art. 6 din CEDO. Aceasta întrucât deşi petentul a făcut grave acuzaţii la adresa personalului medical, organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la audierea acestora şi nu au făcut minime verificări pentru a se lămuri cu privire la susţinerile petentului, aducându-se astfel atingere principiului egalităţii armelor.
Ca atare, apreciind că ancheta derulată în cauză a fost una pur formală iar rezoluţia atacată nu conţine suficiente elemente de fapt şi de drept în raport de care instanţa să se poată pronunţa cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, instanţa de fond a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, urmând ca organele de urmărire penală să procedeze la audierea făptuitorilor, la ataşarea dosarului medical al petentului şi la audierea potenţialilor martori care ar putea avea cunoştinţă de faptele reclamate de petent, dacă vor fi indicaţi de către părţi.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât plângerea a fost greşit admisă, motivând că petentul nu a furnizat nici o dovadă în susţinerea acuzaţiilor sale ci doar a arătat că are suspiciuni privind înlocuirea medicaţiei iar, pe de altă parte, actele medicale depuse atestă că petentul a beneficiat de asistenţă medicală specializată în caz de nevoie. De asemenea, s-a arătat că în toate speţele CEDO indicate în sentinţa instanţei de fond s-a statuat că „atunci când o persoană susţine în mod credibil, cu o aparenţă de temeinicie, că ar fi fost victima unor tratamente contrate art. 3 din Convenţie... se impune cerinţa unei anchete oficiale efective".
Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Instanţa de fond a abordat plângerea petentului preponderent prin prisma nerespectării dispoziţiilor CEDO, analizând amplu noţiunea de anchetă efectivă, însă a făcut referire la mai multe cazuri de speţă care vizează alte situaţii de fapt. Totodată, instanţa de fond face vorbire de atingerea adusă principiului egalităţii armelor prin aceea că organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la audierea făptuitorilor, în condiţiile în care petentul a fost audiat. în situaţia expusă de instanţa de fond, vătămarea ar putea fi adusă intereselor făptuitorilor care nu au avut posibilitatea să-şi expună punctul de vedere în aceleaşi condiţii ca şi petentul, dar această vătămare, dacă ar exista, nu poate fi invocată decât de către aceştia.
Nu în ultimul rând, se poate observa că soluţia instanţei de fond, de desfiinţare a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi de trimitere la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori pentru toate infracţiunile reclamate, nu concordă cu motivarea instanţei care justifică această soluţie doar prin nevoia de a se completa actele premergătoare, soluţie neprevăzută însă de lege.
Cum instanţa de fond nu a făcut referire la existenta vreunui indiciu al săvârşirii infracţiunilor reclamate, care să justifice actul procesual dispus, acela de începere a urmăririi penale, iar, pe de altă parte, unele dintre probele indicate a fi efectuate sunt sub condiţie - „audierea potenţialilor martori care ar putea avea cunoştinţă de faptele reclamate de petent", „dacă vor fi indicaţi de către părţi, instanţa neindicând în concret nici faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate, înalta Curte apreciază că soluţia dispusă de procuror, în sensul neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţii făptuitori întrucât faptele reclamate nu se confirmă, este cea corectă.
Faţă de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa penală recurată şi, pe fond, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P.R. împotriva rezoluţiei din 19 februarie 2008 dispusă în dosarul nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care o va menţine.
În baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 57 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează sentinţa penală sus menţionată şi, rejudecând, în fond respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P.R. împotriva rezoluţiei nr. 38/P/2008 din 19 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care o menţine.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2750/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2822/2008. Penal → |
|---|
