ICCJ. Decizia nr. 2746/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2746/2008
Dosar nr. 1006/117/2008
Şedinţa publică din 11 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 648 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul S.A.I. din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului S.A.I., pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa stabilită, potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., precum şi art. 71 alin. ultim din acelaşi cod.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa stabilită s-a dedus arestul preventiv, începând cu data de 26 ianuarie 2007 până la 31 mai 2007.
S-au înlăturat disp. art. 1451 C. proc. pen.
în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 313 din OUG nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate B.A. către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Secţia de Neurochirurgie Cluj, în sumă de 1.302,16 RON, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe până la achitarea integrală a sumei.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească către partea vătămată B.A. despăgubiri materiale în sumă de 10.000 RON şi daune morale în sumă de 10.000 RON.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpat a fost obligat să achite 1.000 lei RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 20/21 ianuarie 2007, în jurul orelor 4,00-4,30, inculpatul S.I.A. se afla în incinta discotecii din com. Câţcău, sat Sălişca jud. Cluj, unde a stat de vorbă cu martorul C.F.V. şi cu partea vătămată B.A. La un moment dat, simţindu-se jignit de faptul că partea vătămată a făcut unele afirmaţii cu caracter indecent la adresa fetelor din satul Chiuieşti, de unde este originar inculpatul, acesta din urmă a turnat în capul părţii vătămate conţinutul unui pahar de vin pe care îl avea în mâna stângă. Aceasta l-a împins cu mâna pe inculpat, lovindu-l uşor cu sticla de bere pe care o avea la rândul său în mână, moment în care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate, în zona frontală stângă, o lovitură cu sticla de vin pe jumătate plină ce o avea în mâna dreaptă. Sticla s-a spart, conţinutul ei împrăştiindu-se pe corpul părţii vătămate şi pe un perete din apropiere.
După acest incident, inculpatul a plecat acasă, iar datorită faptului că părţii vătămate, deşi rămasă în discotecă, i s-a făcut rău, martora M.I. a transportat-o la spitalul din Dej, unde a rămas internată, fiind apoi transferată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, fiind internată cu diagnosticul „TCC grav, hematom extradural stâng, fractură frontală stânga" şi supusă unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 497/ll/a/17 din 25 ianuarie 2007, partea vătămată B.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viaţa victimei.
Organul de urmărire penală a sesizat instanţa de judecată apreciind că încadrarea juridică este cea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Pentru această încadrare juridică, s-a avut în vedere natura leziunilor provocate de inculpat părţii vătămate (TCC grav, hematom extradural frontal stâng, fractură frontală stânga), obiectul vulnerant folosit de inculpat, apt pentru a cauza decesul unei persoane, zona anatomică vitală vizată de către inculpat în momentul aplicării loviturii, intensitatea loviturii în urma căreia s-au produs leziunile, urmările posibile ale acţiunii inculpatului. S-a concluzionat, prin actul de sesizare, că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, viaţa acesteia fiind salvată doar datorită intervenţiei chirurgicale de urgenţă a cadrelor medicale, sau chiar dacă nu a urmărit rezultatul acţiunii sale, a acceptat posibilitatea producerii lui. în acest sens, s-au analizat şi reţinut declaraţiile martorilor M.I. şi M.C., care au arătat că inculpatul a avut intenţia de a-şi continua agresiunea, cerându-i victimei să îl urmeze în afara discotecii.
În urma cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a concluzionat că se impune o altă interpretare materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi direct în instanţă, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei comise de către inculpat este aceea de vătămare corporală gravă, prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen.
În acest sens, s-a reţinut că declaraţiile inculpatului dar şi ale părţii vătămate conduc spre concluzia că inculpatul nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei; aceste declaraţii se coroborează cu depoziţiile martorilor P.A., E.C., C.F., M.I., M.C., P.I., T.E. S-a dispus, de asemenea, completarea raportului de constatare medico-legală efectuat încă din faza de urmărire penală. Specialiştii din cadrul IML Cluj-Napoca au concluzionat că lovitura aplicată părţii vătămate a fost de slabă intensitate, iar punerea în primejdie a vieţii victimei s-a datorat particularităţilor morfofuncţionale ale sistemului osos la nivelul craniului victimei, respectiv a unei grosimi de numai 1,5 mm a calotei craniene, care în mod normal are o grosime de 6-8 mm; potrivit medicilor legişti, punerea în primejdie a vieţii victimei s-a datorat acestei particularităţi şi nu s-ar fi produs dacă calota craniană ar fi avut o grosime normală.
Mai mult, toate probele, inclusiv raportul de constatare medico-legală, relevă în mod constant că nu există elemente din care să reiasă intenţia de a suprima viaţa victimei. Lovitura aplicată chiar la nivelul capului a fost de slabă intensitate şi a survenit ca urmare a loviturii aplicate inculpatului de către victimă; incidentul dintre părţi a fost unul spontan, de scurtă durată şi fără putinţa de a releva atitudinea deosebit de agresivă care să conducă la ideea existenţei intenţiei inculpatului de a ucide. Pe moment, victima nu a suferit leziuni vizibile care să preconizeze posibilitatea unui traumatism capabil să-i pună viaţa în pericol; obiectul vulnerant, respectiv sticla de vin, în condiţiile date, având în vedere dinamica şi puterea loviturii, nu ar fi trebuit în mod normal să fie apt de a produce decesul victimei.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a reţinut criteriile generale indicate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările concrete de realizare, valoarea socială ocrotită de legea penală şi lezată de acţiunea inculpatului, numărul de zile de îngrijiri medicale solicitate de partea vătămată pentru refacere, urmarea produsă prin fapta penală, persoana inculpatului, care a fost sincer, a colaborat cu organele judiciare, s-a declarat de acord cu suportarea pretenţiilor civile formulate de către victimă, se află la prima confruntare cu legea penală, iar perioada de arest preventiv dispusă faţă de el l-a marcat în sensul realizării gravităţii acţiunii sale din acea noapte şi a mobilizării în sens pozitiv, de a-şi canaliza energiile pentru fapte sociale, încadrate în normalitate.
Ca atare, pentru atingerea scopurilor art. 52 C. pen., instanţa a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, considerând că aceasta contribuie la constrângerea şi reeducarea inculpatului. Aceleaşi considerente prezentate mai sus, au condus instanţa la concluzia că inculpatul poate fi reeducat şi fără privare de libertate, prin aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul S.I.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat pronunţarea unei decizii prin care să se dispună desfiinţarea hotărârii atacate cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei şi condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20, 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a arătat că faţă de natura leziunilor provocate victimei, obiectul vulnerabil folosit de către inculpat, apt de a cauza decesul unei persoane (o sticlă de vin pe jumătate plină), zona anatomică vizată, intensitatea loviturii (sticla de vin s-a spart) şi urmările cauzate se desprinde concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului părţii vătămate (viaţa acesteia fiind salvată ca urmare a intervenţiei medicale) şi, chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea survenirii acestuia.
S-a mai arătat că instanţa de fond nu a procedat la o interpretare unitară a probatoriului administrat în cauză, dând relevanţă doar probelor favorabile inculpatului administrate în cursul judecăţii, fără a se da eficienţă probelor produse în faza de urmărire penală care, prin forţa lor, sunt de o valoare probantă superioară în susţinerea încadrării juridice a faptei în sensul celor solicitate în considerentele expuse în motivarea căii de atac promovate.
Inculpatul S.I.A. a criticat, la rândul său, hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei stabilite, urmare a reţinerii circumstanţei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a circumstanţelor legale reglementate de art. 74 din acelaşi cod.
Critica adusă de către inculpat sentinţei apelate s-a referit la omisiunea instanţei de fond de a retine comiterea infracţiunii în stare de provocare cauzată de atitudinea părţii vătămate care i-a adus jigniri şi l-a lovit iniţial. A mai arătat inculpatul că a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale, este cunoscut ca o persoană cu o bună conduită, a depus diligente pentru a se împăca cu victima şi a îndrepta consecinţele faptei sale, aspecte care trebuiau să fie avute în vedere de către instanţă în procesul de individualizare a pedepsei în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de textul legal.
Prin Decizia penală nr. 41/A din 12 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de parchet şi inculpat, apreciindu-se că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei, făcând totodată o justă individualizare a pedepsei.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.A., criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând motivele de apel.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în mod corect că deşi inculpatul a susţinut că acţiunea sa a fost generată de faptul că victima a emis judecăţi de valoare cu privire la moralitatea îndoielnică a locuitorilor satului din care provine şi că apoi a fost lovit de către partea vătămată cu sticla de bere, aceasta nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., mai ales că partea vătămată, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a făcut afirmaţii cu un caracter de maximă generalitate, după care a cerut scuze inculpatului, afirmaţiile sale nefiind de natură a produce o atingere gravă demnităţii inculpatului.
Pe de altă parte, circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră şi lipsa antecedentelor penale, precum şi faptul că este absolvent al Seminarului teologic, au fost avute în vedere de instanţa de fond care a stabilit pedeapsa în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa. Solicitarea inculpatului de a se reţine circumstanţe atenuante judiciare şi, pe cale de consecinţă, de a se reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată întrucât, pe de o parte, aşa cum s-a arătat, nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. iar, pe de altă parte, datele privind persoana sa au fost deja avute în vedere la dozarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2750/2008. Penal → |
|---|
