ICCJ. Decizia nr. 2822/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2822/2008
Dosar nr. 9200/2/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.77 din 17 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea petentului S.D. împotriva rezoluţiei nr. 1307/P/2007 din 07 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că petentul a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei, magistrat C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu, dat fiind că la data de 23 august 2007 ar fi redactat în fals, prin antedatare, încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 29 iunie 2007, prin care i-a fost respinsă, în scopul de a-l prejudicia, cererea de reexaminare a amenzii aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2007.
Se susţine că şi grefierul Z.S. ar fi săvârşit aceleaşi fapte.
De asemenea, petentul susţine că încheierea nu a fost trecută în condica de pronunţări, iar la data de 10 iulie 2007, când a solicitat dosarul spre studiu, i s-a spus că acesta se află în fişetul judecătorului, care este plecat în concediu de odihnă, împrejurare care l-a determinat pe petent să creadă că la acea dată încheierea nu era redactată, acest lucru fiind făcut ulterior.
Prin rezoluţia nr.1307/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimate, cu motivarea că judecătorul este în drept să aplice amenzi judiciare persoanelor care nu se conformează dispoziţiilor instanţei şi că redactarea oricărei hotărâri se face ulterior datei pronunţării, judecătorul fiind în imposibilitate de a redacta hotărârile în chiar ziua în care se pronunţă.
De asemenea, s-a apreciat că imposibilitatea de prezentare a unei părţi la termenul de judecată fixat nu împiedică soluţionarea cauzei, dacă procedura de citare este îndeplinită, iar aspectele invocate de petent nu prezintă conotaţie penală.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei procurorului de caz a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 1853/11/2/2007 din 29 noiembrie 2007.
Instanţa de fond a constatat că la data de 28 mai 2007, petentul şi numitul S.D.M. au fost amendaţi de instanţa de judecată cu 100 lei fiecare pentru că nu au depus diligentele necesare pentru efectuarea unor constatări, la rândul lor necesare pentru efectuarea unei expertize în cauză, pentru care fuseseră acordate 17 termene de judecată.
Instanţa a constatat că soluţiile pronunţate de instanţă nu pot fi cenzurate pe calea unor plângeri penale, fără temei juridic şi fără a se invoca împrejurări cu caracter penal.
Referitor la faptul că încheierea de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de petent nu ar fi fost trecută în condica de şedinţă şi ar fi fost redactată ulterior pronunţării ei, instanţa de fond a constatat că redactarea unei hotărâri judecătoreşti are loc ulterior pronunţării, această împrejurare fiind prevăzută expres de dispoziţiile procedurale civile şi penale.
Se constată de asemenea, că, urmare a relaţiilor solicitate de la Judecătoria Sector 6 Bucureşti, dat fiind că listele de şedinţă din camera de consiliu pentru data de 28 iunie 2007 au fost comunicate cu întârziere serviciului arhivă, o parte din cererile cu termen de soluţionare 28 iunie 2007 au fost trecute în condică după cererile cu termen de judecată 29 iunie 2007.
Împotriva sentinţei a formulat recurs petentul, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă aceleaşi ca şi în plângerea iniţial formulată.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea reluării cercetării penale faţă de intimate, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune şi fals intelectual.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constituie infracţiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atributiunilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Raportând situaţia de fapt rezultată din actele şi lucrările dosarului la conţinutul constitutiv al infracţiunilor în raport de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, Înalta Curte constată că în mod justificat organul de urmărire penală şi prima instanţă au reţinut inexistenţa faptelor.
Prin cererea formulată la data de 25 iunie 2007, petentul a solicitat instanţei reexaminarea amenzii judiciare aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2007, cerere respinsă prin încheierea din data de 29 iunie 2007 de intimata C.M., din constituirea completului făcând parte şi intimata Z.S., grefieră.
Redactarea încheierii a avut loc ulterior datei pronunţării, dar pronunţarea soluţiei s-a făcut în şedinţa publică din data de 29 iunie 2007.
Ceea ce se pronunţă în şedinţa publică este minuta hotărârii, urmând ca argumentele de fapt şi de drept care stau la baza hotărârii să se detalieze ulterior în cuprinsul hotărârii motivate.
Procedând în acest mod, intimatele s-au conformat dispoziţiilor procedurale în materie, astfel că în activitatea lor nu se poate constata vreun act material cu relevanţă infracţională.
Din adresa nr. 12896/303/2005 din data de 22 februarie 2008 emisă de Judecătoria sector 6 Bucureşti rezultă că cererile înregistrate pentru termenul din 29 iunie 2007 în condica de şedinţă s-au soluţionat la data stabilită în acest sens, şi înscrierea în condică a soluţiei se face la data adoptării.
Consemnarea unor soluţii din data de 28 iunie 2007 după înscrierea soluţiilor cu termen la data de 29 iunie 2007 s-a datorat comunicării cu întârziere a listelor de şedinţă din 28 iunie 2007 către serviciul arhivă, liste care nu au mai putut fi înregistrate înainte de înregistrările pentru data de 29 iunie 2007.
Prin urmare, constatând că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul petentului ca nefondat.
Nu se poate lua în discuţie şi existenţa infracţiunii de înşelăciune la care face referire recurentul în motivele scrise, întrucât aceasta nu a constituit obiectul rezoluţiei de netrimitere în judecată şi procedurii prealabile de soluţionare a plângerii petentului.Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.D. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2762/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2831/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
