ICCJ. Decizia nr. 2750/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2750/2008
Dosar nr. 22024/3/2008
Şedinţa publică din 11 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 103 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.F., la o pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani, în condiţiile art. 65 C. pen., cu titlu de pedeapsa complementara.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus arestarea preventiva a inculpatului de la 22 mai 2007, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 C. pen. rap. la art. 17 din Legea 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 160 lei.
În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 548/D/P/2007 întocmit de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea in judecata în stare de arest preventiv a inculpatului P.M.F., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în fapt că, în ziua de 22 mai 2007, inculpatul a vândut martorului denunţător I.J.I. cantitatea de 0,11 grame heroină în vederea consumului propriu.
În concret, la data de 18.04.2007, numitul F.M., care era arestat preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, a formulat denunţ împotriva inculpatului P.M.F.; de asemenea, a mai formulat denunţ şi numitul I.J.I., ambii arătând ca inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri, respectiv heroină.
Pentru prinderea în flagrant a inculpatului, organele de poliţie, în prezenta martorului V.I., au pus la dispoziţia denunţătorului I.J.I. suma de 170 lei compusă din 3 bancnote de 50 lei şi două bancnote de 10 lei .
În realizarea acestui scop, martorul s-a deplasat la blocul unde locuieşte inculpatul iar după discuţiile dintre cei doi, în care denunţătorul i-a solicitat inculpatului să-i facă rost de 3 doze de heroină, inculpatul i-a spus că se va duce la numitul "A." din zona Calea Griviţei pentru a le cumpăra. Cei doi s-au urcat în autobuzul 143, apoi în metrou spre Gara de Nord. În metrou, martorul i-a dat banii inculpatului iar când au ajuns la Gara de Nord, inculpatul I-a sunat pe "A.", care i-a cerut să se întâlnească la Piaţa Buzesti.
Inculpatul s-a deplasat la Piaţa Buzesti, lăsându-l pe martor să îl aştepte în Gara de Nord, iar organele de politie au procedat la supravegherea îndeaproape a inculpatului, la care însă au renunţat deoarece acesta se uita tot timpul în urmă şi se deplasa în cerc. Ca atare, pentru a nu compromite acţiunea de prindere în flagrant, poliţiştii s-au întors şi ei la locul de întâlnire, respectiv Gara de Nord, unde se afla martorul denunţător.
Inculpatul a revenit după cea. 1,30 ore şi a plecat împreună cu denunţătorul spre str. N., unde, în scara unui bloc, inculpatul şi-a preparat o doză de heroină pe care şi-a injectat-o în venă, după care cei doi au plecat spre Piaţa Victoriei. În acest timp, denunţătorul a făcut semnul convenit către poliţişti cu privire la realizarea tranzacţiei, motiv pentru care, în timp ce inculpatul şi martorul se deplasau cu autobuzul, poliţiştii i-au aşteptat la destinaţie iar la coborâre i-au imobilizat.
Denunţătorul a predat heroina organelor de politie iar cu ocazia percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului s-a găsit suma de 20 lei, din care o bancnotă de 10 lei şi o bancnotă de 5 lei erau din cele capcanate criminalistic.
Inculpatul a recunoscut că a cumpărat heroina din banii primiţi de la denunţător pentru a i-o preda acestuia, dar a susţinut că banii găsiţi asupra lui i-au fost daţi de denunţător pentru a-şi cumpăra ţigări şi ceva de mâncare.
De asemenea, la cercetarea judecătorească inculpatul a arătat că este consumator de heroină şi recunoaşte săvârşirea faptei, astfel cum a fost reţinuta în actul de sesizare.
În drept, fapta inculpatului de a intermedia vânzarea-cumpărarea celor 3 doze de heroina între numitul "A." si martorul I.J.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, fapta prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Constatând dovedită vinovăţia inculpatului, în raport de fapta dedusă judecăţii, instanţa I-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), îndeosebi de pericolul social al faptei, dar, totodată, a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care a fost sincer, nu are antecedente penale, a regretat săvârşirea faptei, astfel încât a reţinut circumstanţele atenuante descrise mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen. A mai avut în vedere instanţa şi împrejurarea că inculpatul a urmat un tratament de dezintoxicare care a fost finalizat cu succes, considerând astfel că pericolul de a se perpetua activitatea infracţională, care îndeosebi se desfăşura cu scopul procurării dozei de heroină necesară pentru propriul consum, a scăzut considerabil.
B. împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.M.F., criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că nu mai consumă droguri şi, faţă de circumstanţele sale personale, pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 96 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia aII-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul inculpatului P.M.F., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând, a fost redusă pedeapsa aplicată de la 7 ani la 3 ani închisoare. În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de toate împrejurările care atenuează răspunderea penală şi nici de persoana inculpatului.
Astfel, din probele dosarului a rezultat că inculpatul, la solicitarea insistentă a denunţătorului I.J.I., a intermediat doar cantitatea de 0,11 gr. heroină (consumată în totalitate în procesul analizelor de laborator) către acesta, fără să beneficieze de vreun avantaj material ca urmare a acestei intermedieri pe care a făcut-o doar la insistenţa denunţătorului, care era prietenul său.
Circumstanţele reale în care inculpatul a comis fapta, respectiv cererea insistentă a unui prieten şi fără a urmări sau realiza vreun folos material, sunt evident împrejurări care atenuează răspunderea penală a acestuia şi trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei, alături şi de persoana inculpatului, care a avut o conduită constant sinceră pe parcursul procesului penal şi nu are antecedente penale.
În raport de toate aceste împrejurări şi având în vedere că în favoarea inculpatului s-au reţinut în mod judicios circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanţa de apel Ie-a dat o eficienţă corespunzătoare, prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special, conform dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa de apel a mai constatat că, faţă de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi persoana acestuia, care nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, la toate împrejurările în care a comis fapta, sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia de către inculpat.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării necorespunzătoare a cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei, motivând în esenţă că infracţiunea săvârşită de inculpat nu a avut un caracter izolat iar frecvenţa acestui gen de infracţiuni justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, cu executare în regim de detenţie. Oral, în subsidiar, procurorul de şedinţă a învederat şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. de către instanţa de apel.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, precum şi la cuantumul scăzut al acesteia, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat şi că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii. în cauză, inculpatul a traficat o cantitate mică de droguri, fără a urmări obţinerea unui avantaj patrimonial, astfel că şi în ipoteza în care fapta sa nu are caracter izolat, astfel cum se susţine, nu ne aflăm în prezenţa unui veritabil traficant de droguri, care trebuie pedepsit cu severitate. Nu în ultimul rând, trebuie arătat că aprecierea instanţei de fond cu privire la oportunitatea modalităţii de executare a pedepselor este corectă, fiind întrunite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., inclusiv cea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Recursul este însă întemeiat în ceea ce priveşte critica ce vizează omisiunea instanţei de apel de a suspenda executarea pedepsei accesorii, pe care a menţinut-o odată cu celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond. în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii, aspect omis de către instanţa de apel.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte Decizia recurată şi, rejudecând, va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul că va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale care a fost suspendată condiţionat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 96 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.M.F.
Casează în parte Decizia sus menţionată şi, rejudecând, face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2746/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2762/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
