ICCJ. Decizia nr. 3266/2008. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 366 de la 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul M.A.F., cetățenia română, fără ocupație, studii 7 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, la 8 ani și 6 luni închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, față de părțile vătămate minore C.I.C. și V.F.V.

în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, față de partea vătămată A.A.A.

în baza art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele 2 infracțiuni, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.A.F. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 1 septembrie 2006, până la data de 21 mai 2007.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.A.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. față de partea vătămată A.A.A.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., față de partea vătămată V.F.V.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h)) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., privind pe părțile vătămate C.I.C. și A.A.A.

S-a luat act că părțile vătămate C.I.C. și A.A.A. nu se constituie părți civile.

A fost obligat inculpatul la 1100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care, 600 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, desemnat pentru părțile vătămate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, art. 13 alin. (1) și (2) din aceeași lege, art. 329 alin. (1) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că în luna august 2006, în stațiunea Băile Herculane a cunoscut-o pe partea vătămată A.A.A., căreia i-a propus să întrețină raporturi sexuale, în schimbul unei sume de bani. în acest scop, s-au deplasat cu un taxi până în localitatea Cerneți, locul de domiciliu al inculpatului, unde cei doi au avut relații intime.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a îndemnat-o pe victimă să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord și, în aceste condiții, a amenințat-o cu moartea, drept pentru care victima a acceptat să întrețină astfel de relații și cu alți 3 bărbați.

în domiciliul inculpatului s-a reținut că partea vătămată A.A.A., a cunoscut-o și pe victima C.I.C., împrejurări în care inculpatul a constrâns-o prin amenințări pe victima A. să se angajeze la cafe-barul Z. din Drobeta Tr. Severin, unde lucra victima C.I.C., urmând ca după orele de program să se prostitueze și veniturile realizate să le înmâneze acestuia.

în aceste împrejurări, s-a reținut că, victima A.A.A. a întreținut contra cost, raporturi sexuale cu mai mulți bărbați pe care îi aducea în barul Z., iar banii obținuți i-a predat inculpatului, unele din raporturile intime consumându-se la inculpat acasă, deoarece acesta o amenința să aibă astfel de relații cu câte 2-3 bărbați pe zi.

S-a mai reținut că, în data de 30 august 2006, cele două victime A.A.A. și C.I.C. au întreținut raporturi sexuale cu 2 bărbați, fără a fi recompensate, din care cauză, când au ajuns în domiciliul inculpatului, acesta Ie-a lovit, nemulțumit fiind de faptul că victimele nu i-au dat bani, acestea suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale.

în rechizitoriu s-a mai menționat că anterior, în luna iulie 2006, inculpatul o cunoscuse pe minora C.I.C., în clubul Z. din Dr. Tr. Severin unde aceasta lucra ca dansatoare și i-a propus să devină prieteni, iar victima a acceptat propunerea inculpatului și faptul de a locui în domiciliul acestuia din Cerneți, unde doar 3-4 zile acesta s-a comportat firesc cu aceasta, după care i-a propus să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați, în schimbul unor sume de bani. Pentru că victima nu a fost de acord cu propunea inculpatului, acesta a amenințat-o și, în aceste condiții, victima a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani pe care ulterior le dădea inculpatului. în ziua de 30 august 2006 când nu i-a mai adus bani, inculpatul a lovit-o.

De asemenea, în vara anului 2005, s-a reținut că inculpatul a cunoscut-o și pe minora V.F.V., la restaurantul B.R. din Hinova unde lucra ca dansatoare, căreia i-a propus o deplasare la Orșova pentru a se distra și în aceste împrejurări a dus-o pe victimă la locuința unui anume M.N., unde prin amenințare, aceasta a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, de unde victima a fost dusă în alte două locații unde, de asemenea, a fost obligată să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați necunoscuți.

La circa o săptămână după aceste întâmplări, inculpatul s-a întâlnit din nou cu victima V.F.V., în restaurantul B.R. de unde au plecat cu un taxi și inculpatul a dus-o la domiciliul său din Cerneți unde sub amenințarea cu un cuțit a violat-o.

Faptele comise de inculpat s-a reținut că au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile victimelor, certificatele medico-legale, planșele fotografice și declarațiile martorilor cauzei.

Prin sentința penală nr. 618 de la 27 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 9322/2006, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.A.F. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. privind pe părțile vătămate minore C.I.C. și V.F.V. în două infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen.

în baza art. 329 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A.F. la 5 ani închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 66 C. pen.

în baza art. 329 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen.

în baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., faptă comisă față de partea vătămată A.A.A.

în baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele și a dispus că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. proc. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară, dispunându-se ca executarea acesteia să se facă după executarea pedepsei principale.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 1 septembrie 2006 și până la pronunțare.

în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetare procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. privind pe părțile vătămate A.A.A. și C.I.C. ca efect al retragerii plângerilor.

A obligat pe inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare statului ce includ și onorariile avocatului din oficiu al victimelor.

împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și inculpatul M.A.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a criticat hotărârea ca fiind nelegală, susținând că în mod greșit s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41-42 C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (3) C. pen.

S-a mai arătat că soluția de achitare adoptată față de inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 197 alin. (1) C. pen. este necorespunzătoare probelor administrate și că sancțiunea aplicată inculpatului este netemeinică fiind dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Prin motivele de apel expuse oral de parchet s-a invocat și faptul că, instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, precum și încălcarea dispozițiilor de procedură privind publicitatea ședinței de judecată, cu referire la ședințele din 12 octombrie și 1 noiembrie 2006 când a fost audiată partea vătămată V.F.V.

în motivarea apelului, inculpatul a arătat că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea normelor de competență materială și a normelor privind sesizarea instanței de judecată, norme imperative a căror nesocotire atrage nulitatea absolută a actelor astfel întocmite, conform dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Apelantul inculpat a mai susținut că instanța de judecată s-a pronunțat cu încălcarea normelor de competență materială, pricina nefiind judecată de un complet specializat pentru cauzele referitoare la minori și familie, că nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., că instanța de fond și parchetul nu au manifestat suficient rol activ, încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen., că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluție pe declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală, deși aceste mijloace de probă au fost afectate de grave vicii procedurale, iar pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen.

Prin decizia penală nr. 22 de la 22 martie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchet și de către inculpatul M.A.F., a desființat sentința penală nr. 618 de la 27 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 9322/2006 și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mehedinți.

Prin aceeași decizie a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, dispunându-se rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că în cauză instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei, privându-l pe inculpat de posibilitatea de a se apăra cu privire la noua încadrare dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată, neavând relevanță că noua încadrare dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată, neavând relevanță că noua încadrare juridică ar fi mai ușoară, din moment ce modalitatea de apărare ar fi trebuit adaptată la aceasta.

Totodată, Curtea de Apel Craiova a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la nulitatea absolută în cazul încălcării dispozițiilor relative la publicitatea ședinței de judecată, întrucât dispozițiile derogatorii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 678/2001 prevăd caracterul nepublic al ședinței de judecată, tocmai în vedere protejării părților vătămate implicate în astfel de cauze.

în privința solicitării inculpatului de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, ca motiv de apel, curtea de apel a apreciat că cesta este nefondat, întrucât din adresa nr. 395/D/II/6/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, a rezultat că procurorul șef D.P. care a instrumentat această cauză și a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată a fost desemnat în conformitate cu art. 12 alin. (8) din Legea nr. 508/2004 modificată, să instrumenteze cauze privind infracțiuni săvârșite de minori sau asupra minorilor prin Ordinul nr. 160 din 23 februarie 2005 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (tabel nominal, poz. 107 ).

De asemenea, curtea de apel a reținut că au fost respectate și dispozițiile art. 264 C. proc. pen. referitoare la sesizarea instanței de judecată, nefiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Totodată a reținut că, judecătorul care a soluționat cauza în fond a respectat normele de competență materială, fiind desemnat să soluționeze cauze referitoare la minori, conform hotărârii nr. 1 din 5 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, pe rolul Tribunalului Mehedinți cauza a fost înregistrată sub nr. 2831.3/101/2006 din 21 mai 2007.

Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanța după desființare a procedat la ascultarea inculpatului, a părților vătămate C.I.C. și A.A.A., precum și la audierea martorilor cauzei. Din cei 7 martori ai cauzei nu a fost posibilă audierea numitului M.N. care este plecat în străinătate, așa cum au atestat actele aflate la dosarul cauzei, motiv pentru care potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dat citire declarației dată de acest martor în cursul urmăririi penale și a fost avută în vedere la judecarea cauzei.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, tribunalul a reținut, în fapt, că în luna iulie 2006, inculpatul M.A.F. a cunoscut-o pe victima C.I.C. în clubul de noapte Z. din Drobeta Tr. Severin unde aceasta lucra ca dansatoare. Sub promisiunea unei prietenii sincere, aceasta a fost ademenită de inculpat să locuiască în domiciliul său din localitatea Cerneți, județul Mehedinți, unde o perioadă de timp inculpatul s-a purtat firesc cu aceasta, după care a fost obligată de acesta prin exercitare de amenințări să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani ce erau însușite de inculpat de la clienți.

Deoarece în data de 30 august 2006, victima C.I.C. a avut raporturi sexuale cu un bărbat de la care n-a primit niciun ban, așa cum a stabilit anterior a fost bătută de inculpat cu un cablu electric peste față și corp, victimei fiind-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 9-10 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal aflat la filele 28-29 din dosarul de urmărire penală.

S-a reținut, de asemenea că, în luna august 2006, inculpatul M.A.F. a cunoscut-o în Barul "Rustic" din Băile Herculane și pe victima A.A.A., căreia i-a propus să întrețină cu el raporturi sexuale. Aceasta a fost de acord și a fost transportată de către inculpat cu un taxi la locuința sa din localitatea Cerneți unde a întreținut raport sexual cu inculpatul, după care ca și în cazul victimei C.I.C., inculpatul i-a pretins să întrețină raporturi sexuale șu cu alți 3 bărbați care se aflau în domiciliul acestuia.

Fiind amenințată cu moartea de către inculpat, victima a întreținut raporturi sexuale cu cei 3 bărbați, foloasele materiale fiind însușite, de asemenea, de către inculpat de la clienții pe care acesta îi aducea în domiciliul său.

în domiciliul inculpatului, victima A. a cunoscut pe victima minoră C.I.C., care fiind influențată de inculpat a reușit să o convingă să lucreze și aceasta ca dansatoare la barul Z. Fiindu-le teamă de inculpat, cele două victime au întreținut raporturi contracost și cu bărbații pe care îi contactau în bar, iar banii primiți îi predau ulterior inculpatului care le pretindea acest lucru.

în ziua de 30 august 2006, victima A. a fost bătută de către inculpat ca și cealaltă victimă, pentru că întreținuse raporturi sexuale cu un alt bărbat de la care însă nu primise niciun ban.

S-a reținut, de asemenea că, în vara anului 2005, victima V.F.V. a fost contactată de către inculpat la restaurantul B.R. din Hinova, acesta propunându-i să întrețină raporturi sexuale cu el în schimbul sumei de 500.000 ROL, aceasta refuzând. După circa o săptămână în barul B.R. au venit doi băieți, unul poreclit L., iar celălalt P., propunându-i victimei V.F.V. să-i însoțească în Orșova pentru a se distra, aceasta fiind de acord.

în Orșova, victima a fost dusă la domiciliul lui M.N. poreclit L., în această locuință, aflându-se și persoana poreclită profesorul și alți doi tineri care după ce au amenințat-o și lovit-o, au violat-o. în aceeași locuință a sosit și inculpatul M., care la rândul său a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.

Din această locație în ziua următoare victima V.F.V. a fost dusă la un bar situat în apropierea spitalului și după ce a fost bătută de inculpat, a fost obligată să întrețină raporturi sexuale în toaleta barului, cu doi bărbați.

Ulterior, victima a fost transportată de către inculpat până la ieșirea din Orșova, și obligată de acesta să întrețină raporturi sexuale cu un alt bărbat, după care victima a reușit să fugă.

După vreo 5 zile victima V.F., în timp ce se afla în cafe-barul administrat de o persoană cu numele de C., cafe-bar învecinat cu B.R., a fost iarăși contactată de inculpat, care i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu un alt bărbat, însă aceasta a refuzat. Victima a fost scoasă din bar de către administrator, iar când aceasta a ieșit afară, a fost amenințată de inculpat să urce într-un taxi care a transportat-o la Cerneți la locuința unui țigan și unde a fost introdusă într-o cameră și obligată de inculpat, prin amenințare, să întrețină relații sexuale cu bărbații care o transportaseră cu taxiul.

Probele concludente ce au confirmat starea de fapt reținută mai sus au fost în mare parte, declarațiile date de victime în cursul urmăririi penale, declarații pe cere le-au dat și în prezența unui consilier de protecție a victimelor și a unui apărător, tribunalul apreciind că acestea exprimă adevărul în cauză, chiar dacă în fața instanței acestea au revenit cu unele apărări neverosimile, dovadă fiind rezoluția din 6 decembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prima instanță a constatat că, dat fiind specificul infracțiunilor ce fac obiectul cauzei deduse judecății și că, în mare parte, faptele de acest gen se consumă într-un spațiu restrâns și văzând și prevederile art. 63 C. proc. pen. potrivit cărora constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței faptelor, a împrejurările în care au fost săvârșite și identificării persoanei care Ie-a săvârșit, ele neavând o valoare mai dinainte stabilită, aceste declarații ale victimelor fiind concludente în ceea ce privește confirmarea vinovăției inculpatului pentru o parte din faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Declarațiile celor 3 victime s-au coroborat și cu declarațiile martorilor audiați în cauză care au confirmat cu certitudine faptul că aveau cunoștință de faptul că victimele C.I.C. și A.A.A. erau găzduite de către inculpat, precum și faptul că, toate cele 3 victime au fost văzute în anturajul acestuia. De altfel și inculpatul a recunoscut că Ie-a găzduit la locuința sa din Cerneți pe victimele C.I.C. și A.A.A.

Declarațiile martorilor P.I. și G.E., date în cursul urmăririi penale și apreciate de instanță ca fiind cele care exprimă realitatea au conferit susținerea declarațiilor date de părțile vătămate relativ la modul în care erau exploatate de către inculpat, la leziunile prezentate de acestea, precum și la încasarea sumelor de bani în dauna victimelor.

Numitul M.N., audiat în cursul urmăririi penale în calitate de făptuitor a relatat că a cunoscut-o pe partea vătămată V.F. la restaurantul B.R. din Hinova și că la locuința sa din Orșova a întreținut, atât el, cât și un alt prieten de-al său, raporturi sexuale cu victima. Acesta a relatat că la locuința sa, spre dimineață, a venit și inculpatul M. care a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată F., dar care nu a putut preciza dacă aceasta a fost sau nu obligată de inculpat.

S-a mai menționat că, din declarația acestui făptuitor a rezultat că împreună cu inculpatul și cu partea vătămată V.F., în dimineața următoare s-au deplasat la un bar din apropierea spitalului, declarând însă că nu are cunoștință dacă V.F.V. a avut raporturi sexuale și cu alți bărbați în acest bar. De asemenea, acesta a mai precizat că, după aceea s-au deplasat cu toții până în Valea Cernei. S-a concluzionat că o serie din împrejurările relatate de făptuitorul M.N. se regăsesc și în declarația dată de partea vătămată V.F. în cursul urmăririi penale, ceea ce denotă că, faptele astfel cum au fost prezentate e aceasta în cursul urmăririi penale sunt reale, fiind greu de acceptat ca o fată minoră, doar într-o singură noapte și în zilele care au urmat să fi dorit să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, dacă nu ar fi fost amenințată de către inculpat. Este de reținut că partea vătămată V.F. a reușit să fugă de sub supravegherea inculpatului, însă de fiecare dată era prinsă, supusă violențelor fizice și psihice și obligată să se prostitueze în beneficiul acestuia.

Tribunalul, în fond, după desființare a reținut că fapta inculpatului M.A.F., care, în vara anului 2005 și respectiv în luna iulie 2006 a recrutat și găzduit în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției prin amenințare și violență pe minorele V.F. și C.I.C., în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, acțiunile acestuia, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni și chiar dacă s-au consumat la diferite intervale de timp, au avut la bază aceeași rezoluție infracțională.

în ceea ce privește fapta inculpatului M.A.F. care, în luna august 2006 a recrutat-o și a cazat-o pe victima A.A.A. în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției prin acțiuni de amenințări și violență, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. față de partea vătămată A.A.A., reținând că această infracțiune nu poate coexista cu infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, putând exista fie una, fie cealaltă și, așa cum prin sentință, în sarcina inculpatului s-a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. nu există. Dându-se eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile prevederile din legea specială și anume prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, cum de altfel s-a reținut și în cauza de față se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi, incidența prevederilor art. 329 C. pen. fiind limitată.

Chiar și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a susținut prin motivele scrise de apel atunci când a apelat sentința adoptată în primul ciclu procesual, că instanța ar fi trebuit să constate că trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism C. pen. este absorbită în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la infracțiunea de viol revăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. s-a reținut că probele administrate în cauză nu au confirmat faptul că relațiile intime ce s-au consumat între inculpat și partea vătămată V.F.V. s-au săvârșit prin constrângerea acesteia, așa cum arată aceasta în declarația dată în cursul urmăririi penale, constrângerea victimei constituind o cerință esențială pentru latura obiectivă a infracțiunii de viol. Astfel, deși aceasta a susținut că a fost obligată de către inculpat prin amenințări cu un cuțit să întrețină raporturi sexuale cu acesta, în afară de declarația părții vătămate, nicio altă probă a dosarului neconfirmând această susținere. Pe de altă parte nici numitul M.N. poreclit L. prin declarația dată în cursul urmăririi penale ca și făptuitor, declarat că "crede că și M. a avut raporturi sexuale cu tânăra dar nu știe dacă a obligat-o la aceasta."

Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în fond, după desființarea, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M.A.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. față de partea vătămată V.F.V.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. reclamate de părțile vătămate C.I.C. și A.A.A., având în vedere că prin declarațiile date de acestea în ședința de judecată din 6 septembrie 2007, aflate la filele 47-49 din dosarul cauzei, acestea și-au retras plângerile prealabile formulate.

Pentru considerentele arătate, tribunalul în baza textelor de lege susmenționate a dispus condamnarea inculpatului doar pentru infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat care este destul de ridicat raportat la valoarea umană fundamentală căreia i s-a adus atingere, respectiv corpul victimei, raportat, totodată și la relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală sunt condiționate de respectarea libertății de deplasare, acțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și a altor valori intrinseci ființei umane, vârsta, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea. Pericolul social ridicat al faptelor săvârșite de inculpat este caracterizat și de numărul subiecților pasivi, în cauza dedusă judecății, fiind vorba de 3 persoane dintre care 2 minore, inculpatul, profitând de lipsa experienței lor de viață, de lipsa lor de educație și de naivitatea acestora. De asemenea s-a avut în vedere și atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, împrejurarea că anterior acesta a mai fost condamnat, actualmente acesta figurând în calitate de inculpat într-o altă cauză în care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol. Totodată s-a ținut seama și de faptul că inculpatul nu are și nici nu a avut vreo ocupație, dar cu toate acestea își permitea să frecventeze mai multe restaurante, baruri să efectueze plimbări prin diferite localități.

în raport de toate acestea, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientată spre mediu pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia prin sentință.

în baza art. 65 alin. (1) și 2 C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani și respectiv 2 ani.

în baza art. 71 alin. (1) și 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea în condițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 71 C. pen. cât și pedeapsa complementară cea mai grea. Executarea pedepsei complementare urmează să înceapă după executarea pedepsei principale, în acest sens fiind dispozițiile art. 66 C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 1 septembrie 2006 și până la data de 21 mai 2007, dată când prin încheierea din camera de consiliu, fila 13, Tribunalul Mehedinți a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, acesta fiind pus în libertate la aceeași dată, așa cum a atestat-o adresa Penitenciarului București - Jilava, fila 21 din dosarul cauzei.

S-a luat act că părțile vătămate C.I.C. și Vasile A.A.A. nu s-au constituit părți civile astfel cum s-a precizat de acestea prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești aflate la filele 47-49.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele de apel formulate de apărătorul din oficiu s-a solicitat achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia.

Instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților pe baza declarațiilor date de părțile vătămate în fața organelor de cercetare penală și în legătură cu care există numeroase încălcări ale dispozițiilor legale: nu menționează ora de începere și ora încheierii audierii; nu s-au luat în prezența unui avocat deși asistența juridică era obligatorie; declarațiile nu s-au luat pe formulare cu regim special.

La parchet, declarațiile nu au fost, de asemenea, luate în prezența unui avocat cu a unui consilier juridic, încălcându-se dreptul la apărare al părților vătămate minore care nu au cunoscut semnificația exactă a celor relatate; declarațiile au fost luate în prezența polițiștilor care au exercitat astfel, presiuni asupra acestora; nu s-au folosit formulare cu regim special decât pentru primele pagini.

Singurele declarații luate cu respectarea regulilor de procedură, a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al inculpatului sunt cele luate de instanța de judecată și, prin urmare, nu există niciun motiv pentru ca aceste declarații să fie înlăturate.

Ulterior, prin apărătorul ales, inculpatul a reformulat motivele de apel prin care a arătat că își menține concluziile puse de apărarea inculpatului în dosarul nr. 429/54/2007 în care s-a pronunțat decizia nr. 22 de la 22 martie 2007; după casare, instanța de fond nu a respectat indicațiile instanței de control judiciar referitoare la dispozițiile art. 334 C. proc. pen. și nici indicațiile instanței de apel referitoare la celelalte motive de apel formulate de inculpat. De asemenea, nu a fost justificat și nu s-a motivat de ce s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și nu infracțiunea de proxenetism.

în același timp, nu s-a justificat de ce s-a reținut vinovăția inculpatului cu privire la aceste fapte, având în vedere declarațiile contradictorii ale părților vătămate și faptul că acestea u revenit asupra declarațiilor date inițial, ceea ce ar fi justificat o soluție de achitare și nu una de condamnare.

Prin decizia penală nr. 12 de la 20 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2831.3/101/2006 ( număr în format vechi 537/MF/2007 ), a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.F. împotriva sentinței penale nr. 366 din data de 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 2831.3/101/2006.

A fost obligat inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat din oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că o parte dintre criticile menționate prin concluziile scrise depuse în dosarul nr. 429/54/2007 în care s-a pronunțat decizia nr. 22 de la 22 martie 2007 au fost analizate cu ocazia pronunțării acestei din urmă hotărâri, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat (prin decizia nr. 2474/8 mai 2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție), respectiv, cele referitoare la: faptul că procurorul care a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată nu este anume desemnat, în sensul art. 12 alin. (8) din Legea nr. 508/2004; urmărirea penală s-a făcut de către polițiști ce nu fac parte din poliția judiciară, ci din cadrul Serviciului de Criminalitate Organizată Mehedinți, cu încălcarea art. 12 alin. (7), art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004; încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 508/2004 cu privire la verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior; instanța de judecată s-a pronunțat cu încălcarea normelor de competență materială, pricina nefiind judecată de către un complet specializat pentru cauze cu minori și de familie; nu a fost pusă în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen.

Deși inițial a susținut că își menține aceste critici, cu ocazia cuvântului pe fond, inculpatul, prin apărător a învederat instanței că nu mai stăruie și nu mai susține criticile care au primit deja o dezlegare de către instanța de apel în dosarul 429/54/2007, soluție menținută de către î.C.C.J., prin respingerea recursului.

A rezultat deci, că se impune numai analiza criticilor menționate la punctele IV, V și VI din memoriul depus de inculpat la filele 32/42 din dosarul nr. 429/54/2007, respectiv: instanța de fond și parchetul nu au manifestat suficient rol activ, încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen.; în mod greșit, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală, deși aceste probe sunt afectate de grave vicii procedurale; pe fondul cauzei, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen.

Disjungerea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. nu poate fi considerată, așa cum a susținut inculpatul, drept o lipsă de rol activ a organelor de urmărire penală, fiind în interesul soluționării cauzei și, în același timp, în interesul inculpatului, punerea de îndată în mișcare a acțiunii penale și trimiterea acestuia în judecată atâta timp cât a fost finalizată operațiunea de administrare a probatoriului considerat necesar și suficient pentru a se putea stabili faptele și vinovăția inculpatului. S-a mai avut în vedere și că celelalte persoane menționate cu numele de C., L., B., S., O., C., P., nu fuseseră identificate până la momentul întocmirii rechizitoriului și nici nu s-a stabilit întreaga activitate infracțională a acestora, pentru aceasta fiind necesară efectuare de cercetări suplimentare ce ar conduce la tergiversarea, în mod nejustificat, a judecării cauzei de față.

La rândul său, instanța de judecată sesizată prin rechizitoriu a soluționat cauza pe baza actelor și lucrărilor dosarului, considerând, în mod corect, că nu are relevanță stadiul cercetărilor în dosarul disjuns ce privea alte persoane, cu alte activități infracționale. Prin urmare, nici această împrejurare nu a putut fi considerată drept listă de rol activ a instanței de judecată.

în ceea ce privește declarațiile părților vătămate s-a constatat că, într-adevăr, în declarațiile date la poliție de către părțile vătămate nu s-a făcut mențiunea orelor de începere și de terminare a audierilor, nici a asistării părților vătămate și nu s-au folosit formulare tipizate. în aceeași zi însă aceleași părți vătămate au fost audiate și de către procuror, fiind folosite formulare tipizate, făcându-se mențiunea orelor la care a început și s-a terminat audierea și a faptului că au fost asistate de un reprezentant al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Mehedinți, Serviciul de Intervenție în Situații de Trafic și Migrațiune din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți.

Or, atâta timp cât neregularitățile arătate anterior nu au fost menționate printre cauzele expres și limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. ce sunt sancționate cu nulitate absolută, iar părțile vătămate nu au invocat, cu ocazia audierii de către procuror, o vătămare, menținându-se și chiar completând cele declarate anterior, chiar și în prezența apărătorului inculpatului, nu au mai putut fi primite ca fondate susținerile apelantului potrivit cărora părțile vătămate nu au avut reprezentarea semnificației celor declarate ori că s-ar fi încălcat dreptul inculpatului la apărare.

Referitor la vinovăția inculpatului, curtea de apel a constatat că, deși în mod constant inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezenta cauză, instanța de fond a stabilit în mod corect că acesta a săvârșit aceste infracțiuni, pentru următoarele considerente.

La urmărirea penală, cele trei părți vătămate au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu, declarațiile acestora coroborându-se între ele dar și cu toate celelalte susțineri ale martorilor audiați în cauză ( P.I., G.E.), cu imaginile din planșele fotografice depuse la filele nr. 23-26 și cu concluziile raportului medico-legal depus la filele nr. 28, 29 din dosarul de urmărire penală.

S-a apreciat că, așa cum a stabilit și instanța de fond nu corespund realității declarațiile date de părțile vătămate și de unii dintre martori în fața instanței de judecată, prin care au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală, motivând că polițiștii care au instrumentat cauza au exercitat presiuni în cursul urmăririi penale, pentru a da declarații incriminatorii la adresa inculpatului.

Pentru aceasta s-a avut în vedere că aceste aspecte au fost deja cercetate, concluzionându-se prin rezoluția din data de 6 decembrie 2006 dosar nr. 443/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucrătorii de poliție nu le-au insultat, nu le-au amenințat și nici influențat în vreun fel pe părțile vătămate pentru a da anumite declarații (filele nr. 85,86 din dosarul nr. 9322/2006 ).

De asemenea, atunci când nu au invocat exercitarea de presiuni, părțile vătămate și martorii nu au oferit explicații credibile, convingătoare, referitoare la motivele revenirilor asupra declarațiilor date inițial, la urmărirea penală: "nu înțeleg să mențin acele declarații întrucât nu vreau" (partea vătămată V.F.V., fila nr. 42 din dosarul nr. 9322/2006); în faza urmăririi penale "mi s-a dictat ceea ce trebuie să declar" și "... mi s-a spus să semnez..." ( declarația martorului P.L., fila nr. 58 dosar de fond ); "nu îmi mai amintesc exact, textual, modul cum s-a exprimat C." (fila nr. 89 din dosarul de fond ); "am semnat acea declarație, dar nu am citit-o..." ( declarația martorului G.E., fila nr. 90 din dosarul de fond ); "mi s-a spus să declar că am fost amenințat de către inculpat... nu pot preciza numele polițistului care mă învăța să declar..." (martorul S.G.C., fila nr. 91 din dosarul de fond).

S-a reținut însă că, încă de la urmărirea penală, unii dintre martori (G.E. la filele nr. 48, 49 ) dar și părțile vătămate au menționat că acestea din urmă se tem de inculpat, întrucât acesta obișnuia să le amenințe și chiar să le lovească, precum și faptul că, după arestarea preventivă a inculpatului, mama acestuia Ie-a contactat, chiar Ie-a angajat avocat, a purtat discuții cu părțile vătămate și cu martorii ce fuseseră deja audiați la urmărirea penală, cerându-le să dea anumite declarații în fața instanței de judecată, fără însă a folosi amenințări, a da bani ori a promite ceva pentru a obține cele solicitate.

Ca urmare nu a putut fi apreciată ca fiind sinceră susținerea părții vătămate A. care, în fața instanței de judecată a afirmat că "pe mama inculpatului o știu de la C.P., însă nu am purtat nicio discuție cu aceasta."

Aspectele menționate anterior au fost confirmate parțial, în fața instanței de judecată de către martorii: C.N.G., taximetristul care Ie-a transportat pe Craiova pe două dintre părțile vătămate, dintre care a recunoscut-o doar pe partea vătămată A.A.A., însoțite de mama inculpatului, pentru a da declarații la Curtea de Apel, în legătură cu infracțiunile pentru care fusese arestat inculpatul (fila 80 din dosarul nr. 9322/2006 ); G.E., administratorul clubului Z., care a declarat că fusese căutat de mama inculpatului "pentru a discuta cu mine ce s-ar fi întâmplat cu fiul său" (fila nr. 98 din același dosar ), respectiv, "...am aflat că pe la bar a trecut o doamnă care s-a interesat de părțile vătămate" (fila nr. 90 din dosarul nr. 2831.3/101/2006 al Tribunalului Mehedinți).

în acest context, în mod corect, instanța de fond a înlăturat, apreciindu-le ca fiind nesincere, declarațiile date ulterior de către părțile vătămate și de către martori, prin care s-a revenit asupra susținerilor care îl incriminau pe inculpat.

în același timp s-a reținut că instanța de fond l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, fără a mai fi procedat la o schimbare de încadrare juridică. Prin urmare, în această situație nu se mai impunea aplicarea art. 334 C. proc. pen. cu privire la discutarea unei schimbări de încadrare juridică, astfel că a fost înlăturat ca nefondat și acest motiv de apel.

S-a constatat, de asemenea, nefondată și critica referitoare la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, atâta timp cât inculpatul Ie-a constrâns pe părțile vătămate, folosind violența și amenințările pentru a le restrânge dreptul la libertatea de voință și acțiune, valori sociale prin textul de lege sus-menționat, spre deosebire de art. 329 alin. (2) C. pen. care un alt obiect juridic, respectiv, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Pentru aceasta s-a avut în vedere și Decizia nr. XVI din martie 2007 pronunțată în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a pus în discuție distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, acestea au fost corect stabilite, instanța de fond, având în vedere, atât natura, împrejurările concrete în care s-au săvârșit infracțiunile, valorile sociale ocrotite de lege, faptul că două dintre cele trei părți vătămate erau minore, dar și atitudinea constant nesinceră a inculpatului care a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor.

Mai mult, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier a acestuia depusă la fila 64 din dosarul de urmărire penală rezultând că acesta a mai suferit trei condamnări în perioada cât era minor și încă una după ce a devenit major.

Acest trecut infracțional bogat, raportat la vârsta tânără a inculpatului, denotă predispoziție și perseverență infracțională, care în lipsa unei ocupații legale, aducătoare de venituri licite, creează instanței convingerea că inculpatul își reprezintă acest gen de activități ca fiind singura posibilitate de obținere a veniturilor necesare întreținerii proprii dar și întreținerii familiei sale.

Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins apelul, ca nefondat și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului.

împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.A.F., fără a arăta motivele de recurs.

La termenul de judecată, în recurs de la 22 mai 2008, înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în raport de dispozițiile art. 171 C. proc. pen. și art. 6 din C.E.D.O. pentru a i se da posibilitatea acestuia să-și angajeze un apărător și față de lipsa de procedură cu intimata parte vătămată V.F.V. a acordat termen la 19 iunie 2008 pentru când părțile vor fi citate ca în precedent, iar intimata parte vătămată V.F.V. va fi citată și prin afișare la Consiliul local al localității de domiciliu, fiind menținută delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat, aflată la fila 16 dosarul înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 19 iunie 2008, înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de mama recurentului inculpat pentru a angaja un alt apărător, ca urmare a rezilierii contractului de asistență juridică cu apărătorul prezent, aflat în stare de incompatibilitate și față de lipsa de procedură cu intimata parte vătămată V.F.V., a acordat termen la 18 septembrie 2009, pentru când părțile vor fi citate ca în precedent, iar intimata parte vătămată V.F.V. va fi citată și prin afișare la Consiliul local al localității în raza căreia s-a săvârșit infracțiunea, potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen., fiind menținută delegația apărătorului desemnat din oficiu, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință de la data arătată, aflată la fila 23 dosarul înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 18 septembrie 2008, înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de mama recurentului inculpat pentru a da posibilitatea apărătorului ales să-și pregătească apărarea a acordat termen la 16 octombrie 2008, pentru când recurentul inculpat va fi citat cu mandat de aducere și se va face adresă la Baroul București pentru a se desemna un apărător din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat.

La dosarul cauzei au fost depuse procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe inculpatul M.F. pentru termenul de judecată de la 16 octombrie 2008, precum și o declarație olografă a inculpatului, aflate la filele 50-53 dosarul înaltei Curți, din care rezultă că recurentul inculpat a luat la cunoștință că la data de 16 octombrie 2008, luându-și angajamentul că se va prezenta la înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, completul nr. 4 sala P 8, la ora 9,00, în vederea audierii sale.

De asemenea la dosarul cauzei a fost depus un memoriu formulat de către recurentul inculpat M.A.F., ce a fost transmis prin fax, la care a atașat și înscrisuri, aflându-se la filele 55-65 dosarul înaltei Curți.

în memoriul depus, recurentul inculpat a arătat că nu se poate prezenta la termenul de astăzi, deoarece apărătorul pe care l-a angajat nu a reușit să-l mai contacteze telefonic și nici nu a primit vreo adresă unde să-l poată găsi și crede că nu se va prezenta, deși a semnat un mandat de aducere.

Totodată, recurentul inculpat a menționat în legătură cu faptele de care a fost învinuit că reprezintă o înscenare a Poliției Mehedinți împreună cu patronului clubului Z., fața de faptul că C.I.C. locuia la el, nefiind de acord să practice această meserie, precum și alte împrejurări faptice, nu s-a făcut nicio confruntare, menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, arătând că nu a făcut niciodată trafic de persoane și nu a primit niciodată bani sau alte bunuri de la niciuna dintre acestea. în cazul lui V.F.V. aceasta nu a fost niciodată la domiciliul său și nici nu a avut vreodată relații cu aceasta, dar lucrând în același bar și cunoscându-l de la un prieten a fost și aceasta pusă să-l acuze, spunând chiar că a și violat-o cu un an, doi înainte, a apreciat că pedeapsa ce i-a fost dată este nedreaptă și netemeinică. De asemenea, recurentul inculpat a mai adus la cunoștință că are un copil minor în vârstă de 5 ani în întreținere pe care îl crește singur și face dovada acestei din urmă situații cu hotărârea de încredințare a minorului.

La termenul de astăzi, a lipsit recurentul inculpat M.A.F., aflat în stare de libertate pentru care s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat D.M., au lipsit și intimatele părți vătămate V.F.V., C.P.I.C. și A.A.A., procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a referit că recurentul a trimis un memoriu la dosar, prin care a învederat că, deși cunoaște termenul și a fost citat cu mandat de aducere, nu se poate prezenta.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 ⁹ pct. 17 și art. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate și în rejudecare a se schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., iar în subsidiar, a se reduce pedeapsa aplicată.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat M.A.F. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele de recurs invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ⁹ pct. 17 și art. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului M.A.F. în săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), față de părțile vătămate minore C.I.C. și V.F.V., de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 față de partea vătămată A.A.A., precum și nevinovăția aceluiași inculpat în comiterea infracțiunii de proxenetism față de partea vătămată A.A.A., de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. față de partea vătămată V.F.V., iar referitor la infracțiunile de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în mod legal s-a dispus încetarea procesului penal față de aceiași inculpat privind pe părțile vătămate C.I.C. și A.A.A., care prin declarațiile date în ședința de judecată de la 6 septembrie 2007 și-au retras plângerile prealabile formulate, în raport cu situația de fapt reținută.

înalta Curte consideră că, în contextul cauzei, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului M.A.F., care în vara anului 2005 și respectiv în luna iulie 2006, în baza unei unice rezoluții infracționale, a recrutat și găzduit în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, prin amenințare și violență pe minorele V.F. și C.I.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) De asemenea, fapta inculpatului M.A.F., care în luna august 2006 a recrutat-o și a cazat-o pe victima A.A.A. în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, prin acțiuni de amenințări și violență, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv declarațiile părților vătămate A.A.A., C.I.C., V.F.V., în cursul urmăririi penale la data de 1 septembrie 2006, în fața procurorului, în prezența apărătorului inculpatului M.A., domnul avocat A.B. și reprezentantei din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți (Serviciul de Intervenție în Situații de Trafic și Migrațiune, consilier juridic A.T.), aflate la filele 10-11; 20-22; 34-36 dosarul parchetului, planșele fotografice cu ocazia cercetării la fața locului privind examinarea numitei C.I.C. de 17 ani în care se evidențiază leziunile prin multiple echimoze din diverse regiuni ale corpului (filele 23-26 dosarul parchetului), raportul medico-legal nr. 680 de la 5 septembrie 2006 întocmit de Serviciul de Medicină Legală privind pe numita C.I.C. ce atestă leziunile și numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (filele 28-29 dosarul parchetului), declarațiile martorilor P.I. (filele 45-46 dosarul parchetului), P.L. (fila 47 dosarul parchetului), G.E. (filele 48-49 dosarul parchetului ), a rezultat modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, de către inculpatul M.A.F., concretizată prin recrutarea și găzduirea, respectiv cazarea, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, prin amenințare și violență pe minorele V.F. și C.I.C., precum și pe numita A.A.A., acesta având reprezentarea urmărilor faptelor comise și pe care Ie-a urmărit.

înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel, ca, de altfel și prima instanță au reținut că nu corespund realității declarațiile date de părțile vătămate și de unii dintre martori, declarații date în fața tribunalului, prin care au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală, motivând că polițiștii ar fi exercita presiuni în cursul urmăririi penale, deoarece aceste aspecte au fost verificate de către parchet, căruia instanța i-a trimis copii de declarațiile din instanță ale părților vătămate C.I.C. și A.A.A., iar prin rezoluția din 6 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 443/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.D., comisar de poliție, D.G.V., R.M.M. și A.S.P., agenți de poliție, toți în cadrul Serviciului de combatere a criminalității organizate Mehedinți, pentru infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen. (rezoluția aflându-se la filele 85-86 în dosarul nr. 9322/2006 al Tribunalului Mehedinți, în primul ciclu procesual).

Totodată, înalta Curte consideră că, în mod judicios, instanța de apel a considerat că explicațiile părților vătămate și a martorilor cu privire la exercitarea de presiuni și în consecință la revenirea asupra poziției adoptată de aceștia în cursul urmăririi penale, nu puteau fi credibile, motivațiile date fiind neconvingătoare, așa cum a și exemplificat în mod expres în considerentele deciziei, prima instanță de control judiciar, hotărâre ce face obiectul verificării cauzei de față.

De asemenea, în mod corect, instanța de apel a apreciat ca fiind nesinceră susținerea părții vătămate A. referitoare la împrejurarea că o cunoaște pe mama inculpatului de la C.P., însă nu a purtat nicio discuție cu aceasta, aspecte care au fost confirmate parțial în fața instanței de către martorii C.N.G., taximetristul care Ie-a transportat la Craiova pe două dintre părțile vătămate, dintre care a recunoscut-o doar pe partea vătămată A.A.A., însoțite de mama inculpatului, pentru a da declarații la curtea de apel, în legătură u infracțiunile pentru care a fost arestat inculpatul (fila 80 din dosarul nr. 9322/2006), G.E., administratorul clubului Z. , care a declarat că a fost căutat de mama inculpatului "pentru a discuta cu mine ce s-ar fi întâmplat cu fiul său" (fila 98 din același dosar), respectiv "... am aflat că pe la bar a trecut o doamnă care s-a interesat de părțile vătămate" (fila 90 din dosarul nr. 2831.3/101/2006 al Tribunalului Mehedinți).

înalta Curte apreciază că, instanța de apel, în baza evaluării proprii asupra materialului probator administrat în cauză, prin referiri concrete la mijloacele de probă arătate, a înlăturat, temeinic motivat, afirmațiile de nevinovăție a inculpatului M.A.F. privind infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane, de care a fost învinuit, așa încât, în mod corect a reținut ca fiind justificată concluzia instanței de fond referitoare la nesinceritatea declarațiilor date ulterior de către părțile vătămate și de către martori.

De asemenea, înalta Curte, în baza propriului examen asupra materialului probator administrat în cauză constată că vinovăția inculpatului M.A.F. în săvârșirea infracțiunilor de trafic de minore și trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate ce au fost coroborate și care au fost indicate în mod expres mai sus.

Astfel, în declarația dată la 1 septembrie 2006 în cursul urmăririi penale, în prezența procurorului, avocatului inculpatului, consilierului juridic al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Mehedinți, Serviciul de Intervenție în Situații de Trafic și Migrațiune, partea vătămată A.A.A. a arătat că "...Pe la mijlocul lunii august 2006 am cunoscut în acest club pe numitul M.A. care mi-a oferit suma de 2.000.000 lei în schimbul întreținerii de raporturi sexuale la domiciliul lui din Orșova. Am fost de acord, am primit banii și în final ne-am deplasat până în satul Cerneți, județul Mehedinți, unde am întreținut raporturi sexuale. După ce am terminat raportul sexual cu A., din bucătărie au mai venit alți trei bărbați, unul L. din Orșova, un altul B. care avea o mână în ghips și altul de vreo 27 ani, pe al cărui nume nu-l cunosc. Anterior M.A. m-a îndemnat să întrețin raporturi sexuale și cu prietenii lui, lucru cu care nu am fost de acord, dar am acceptat în final întrucât am fost amenințată de către acesta cu moartea. M. a ieșit din cameră și a intrat peste mine numitul L. Nu am dorit să mă culc cu el dar m-a lovit cu palma peste față și m-a dat cu capul de pereți, după care m-a violat. După plecarea acestuia a intrat în cameră B. care avea mâna stângă în ghips, m-a amenințat și el după care a întreținut raport sexual cu mine. Ultimul a fost băiatul de 27 ani care a avut raport sexual cu mine, care anterior de asemenea m-a amenințat, spunându-mi că trebuie să am relații și cu el întrucât ei sunt șmecheri și nu am niciun fel de șansă de scăpare. Eu nu am primit vreo sumă de bani de la vreunul din cei trei și nu știu dacă aceștia au dat sau nu lui M.A. vreo sumă de bani, pentru cele întâmplate. După ce am întreținut raporturi sexuale și cu ultimul bărbat, M.A. a plecat în oraș, iar eu am rămas într-o cameră cu țiganul L., în pat cu acesta. Deși l-am rugat pe acesta din urmă să mă ducă la Herculane nu m-a ajutat, spunând că trebuie să vină A. din oraș. L. a adormit, iar după 2-3 ore s-a reîntors acasă M.A. împreună cu o tânără brunetă care pretindea că este soția numitului L., aceasta îmi pretindea să-i dau banii pe care spunea că i-aș fi primit de la numitul L.

După câtva timp, în casă a venit și numita C.P.C., aceasta împreună cu M. au intrat într-o cameră și în scurt timp am auzit-o pe C. țipând și pe M.A. când o amenința că o omoară. Am intrat și eu în cameră, am văzut-o pe C. în genunchi, M.A. m-a lovit și pe mine cu palma peste față și m-a pus să stau în genunchi, spunând că suntem niște zdrențe și că așa pățesc trădătoarele. După două zile, împreună cu C. am plecat la barul Z. în Tr. Severin, unde am început să lucrez pe timp de noapte, în calitate de dansatoare. După ce terminam programul s-au întâmplat cazuri în care am întreținut raporturi sexuale contracost cu bărbați pe care atât eu cât și C. îi contactam în bar, iar banii primiți de noi îi predam ulterior lui M.A., întrucât ne pretindea acest lucru și nouă ne era teamă de el. La domiciliul lui M.A. din Cerneți, în timpul zilei, acesta aducea câte 2-3 clienți/zi, cu care mă obliga, prin amenințări, să întrețin raporturi sexuale. Nu am primit niciodată de la acești clienți vreo sumă de bani și nu am văzut ca M. să primească bani în schimbul întreținerii de raporturi sexuale cu alți bărbați, însă am aflat ulterior de la C. faptul că acesta a primit bani de la clienți pentru mine. în ziua de miercuri, 30 august 2006, eu și cu C. am acostat doi băieți cu care am întreținut raporturi sexuale, dar în final 2am luat țeapă" în sensul că aceștia nu ne-a dat niciun ban așa cum am stabilit cu ei anterior. Când am plecat cu tinerii din cafe-bar, ospătară L. ne-a spus că acești tineri prezintă garanție și o să ne plătească. Când am ajuns cu C. la M. în Cerneți acasă, atât eu cât și aceasta am fost bătute de către acesta pentru că întreținusem raporturi sexuale cu bărbați dar fusesem păcălite de ceștia care nu ne-a dat niciun ban. Rețin că unul dintre bărbații care a fost cu noi, mai precis partenerul C. - D. a fost prin Spania ar fi fost stripteor, pe care îl văzusem și anterior, fiind un client al barului. După ce ne-a bătut, M. ne-a spus că o să ne mai "tortureze" 3-4 zile, după care o să ne alunge din Tr.-Severin. Eu am mers la serviciu în ziua următoare și pe aici venea din jumătate în jumătate de oră M.A. care a spus atât ospătarei L. cât și Bodyguardu-lui M.L. faptul că intenționează atât pe mine cât și pe C. că o să ne "tortureze" după car o să ne trimită din Severin, pentru că nu o să mai aibă ce face cu noi deoarece nu o să ne mai placă nimeni. Eu știu că numita V.F. nu avea telefon mobil, telefonul meu mi-a fost luat de M. după două zile când m-am dus la locuința lui din Cerneți, iar telefonul lui C. i-a fost distrus de către M. în prima zi când eu am ajuns la Cerneți. Eu aveam nr. de telefon. în perioada în care am locuit cu C. la locuința lui M.A., de menaj se ocupa bunica acestuia, iar aprovizionarea cu alimente era făcută de mine și C...." ( declarație aflată la filele 10-11 dosarul parchetului).

în declarația dată la 1 septembrie 2006, în cursul urmăririi penale, în prezența acelorași persoane ca și la ascultarea părții vătămate A.A.A., partea vătămată C.I.C. a menționat că "...în acest club de noapte din Tr. Severin l-am reîntâlnit pe A. M. pe care-l cunoșteam din trecut din vedere și acesta mi-a propus să ne împrietenim. Am fost de acord, am plecat în Moldova, am ținut legătura telefonic cu M.A., iar când am revenit am fost de acord la propunerea acestuia să locuim împreună la casa lui din Cerneți, comuna Simian. Acest lucru s-a întâmplat la începutul lunii august 2006. După vreo săptămână am fost bătută de către M.A. care mă acuza neîntemeiat că aș fi avut relații cu un alt bărbat într-o seară în care era plecat de la domiciliu iar eu dormisem cu prietena mea F.O. la apartamentul, pus la dispoziție de către patronul cafe-barului Z. După aproximativ o săptămână, timp în care relațiile dintre noi au fost foarte bune. Eu m-am deplasat la apartamentul din Tr.-Severin unde locuia colega F., la indicația prietenului M.A., care mi-a telefonat spunându-mi să dorm aici, că el nu este acasă la Cerneți. în zorii zilei următoare, bănuindu-l pe A. de infidelitate m-am deplasat la locuința lui din Cerneți, cu un taxi. L-am găsit în locuință cu un țigan L. din Orșova, cu o tânără pe care nu o cunosc și cu o altă tânără A. pe care eu o știam din vedere din perioada în care lucrasem la Herculane, ca fiind animatoare la un club de noapte învecinat cu cel la care lucrasem eu. Am avut o altercație cu prietenul A. care mi-a reproșat că nu i-am răspuns la telefon, deși mi se descărcase telefonul, m-a bătut și m-a pus s stau în genunchi împreună cu A., spunând că așa îi place lui, întrucât femeile sunt trădătoare și trebuie pedepsite. în final, eu am purtat o discuție între patru ochi cu M. într-o cameră, timp în care acesta mi-a relatat că o cumpărase pe numita A. de la Băile Herculane și va trebui să-și scoată banii pe ea. Mai precis, s-a exprimat ceva de genul "am scos-o pe combinație pe A. de la Herculane și vreau să-mi recuperez banii". Conform jargonului combinație eu înțelegând că tânăra animatoare trebuie să meargă cu clientul să întrețină raporturi sexuale pe bani, cu suma și timpul stabilit de animatoare, din care o parte din bani reveneau tinerei iar o altă parte patronului. în zilele următoare, am fost rugată de M.A. să-i facilitez numitei A. angajarea la clubul Z. în calitate de animatoare, dar eu nu am fost de acord. Totuși în final, am cedat rugăminților, mai precis având în vedere că m-a privit urât, de teamă, am acceptat să o prezint ca pe o prietenă a mea pe A. patronului localului, care a angajat-o ca animatoare. După câteva zile, numitul M. mi-a propus să întrețin raporturi sexuale cu un bărbat contracost, mai precis contra sumei de 1.600.000 lei. Deși nu am fost inițial de acord cu acest lucru, în final am acceptat întrucât îmi era teamă de M.A. La finalul programului am fost așteptată de M. care era cu un taxi în care se afla un tânăr, am urcat în taxi la cererea lui M., eu stând în spate cu tânărul și am văzut că acesta i-a predat lui M. suma de 1.600.000 lei, pentru mine. Am fost condusă până în fața unui bloc de garsoniere de lângă târgul de mașini, am mers cu tânărul în apartament unde am întreținut raporturi sexuale, după care, conform indicațiilor primite anterior de la M.A., am sunt pe taximetristul zis B. care mă dusese acolo, în scopul ca acesta să mă transporte până la Cerneți. La domiciliu, i-am pretins lui M. să-mi dea suma de bani primită de către el anterior în taxi, însă acesta a refuzat și mi-a predat doar 100.000 lei. în altă zi, în timp ce mă aflam la cafe-bar, am fost îndemnată de către M. să întrețin raporturi sexuale cu un alt bărbat, în schimbul sumei de 2.000.000 lei. Deși nu am fost de acord, de teama lui M. care mă privea urât, am acceptat primind de la client suma de 100 Euro. După primirea sumei de la client, M. mi-a cerut imperativ să-i predau banii, iar eu de teamă i-am dat banii. în data de 30 august 2006 am fost împreună cu colega mea A. prin oraș în scopul de a ne găsi o gazdă. După amiaza am revenit amândouă la domiciliul lui M. din Cerneți și acesta ne-a bătut pe amândouă reproșându-ne faptul că am întreținut în timpul zilei raporturi sexuale cu diverși bărbați și că refuzăm să-i dăm banii obținuți în urma acestor raporturi. Eu am recunoscut faptul că în acea zi am avut o relație cu D., dar nu contracost. De altfel, M.A. mi-a spus că nu-mi mai permite să merg la serviciu. în ziua de 31 august 2006 m-am prezentat la serviciu, aici au venit organele de poliție și am sesizat tot ce mi s-a întâmplat într-o declarație scrisă, la sediul poliției. în perioada în care eu am locuit la Cerneți cu M., am văzut că aici au venit doi tineri necunoscuți care au stat într-o cameră cu A. După plecarea lor M.A. mi-a spus că acești tineri întreținuseră raporturi sexuale cu A. în schimbul sumei de 1.000.000 lei, pe care a primit-o M.A., M.A. mi-a mai spus că în altă zi o oferise pe A. altui bărbat, el primind suma de 1.000.000 lei. Când am dat declarație la poliție astăzi, am aflat de la F.O. că îi este teamă să se reîntoarcă la serviciu, întrucât bodyguardul E. o amenințase anterior cu bătaia în condițiile în care va spune la poliție ceea ce a făcut și relațiile ei cu M.A...." (declarație aflată la filele 20-22 dosarul parchetului).

în declarația dată la 1 septembrie 2006, în cursul urmăririi penale, în prezența acelorași persoane ca și în cazul părților vătămate A.A.A. și C.I.C., partea vătămată V.F.V. a precizat că "...în vara anului 2005 m-am angajat ca dansatoare într-un bar de noapte aparținând unui bărbat F.O., bar situat în apropierea Hotelului T.G. și a restaurantului O.

Am rămas aici aproximativ două luni după care am cunoscut un bărbat al cărui nume nu-l cunosc dar era de naționalitate sârbă care m-a plătit ca să-l însoțesc până în Orșova unde să avem relații sexuale, am fost de acord. Am fost împreună la un bar aparținând unei persoane R. din Orșova, am întreținut raporturi sexuale după care străinul a plecat iar eu am rămas în acest bar deoarece nu aveam bani nici să mă întorc în Băile Herculane, întrucât toți banii primiți de la sârb îi predasem patroanei M., căreia îi lăsasem banii spre păstrare. Am rămas la acest bar din orșova timp de 5 luni, după care m-am reîntors în băile Herculane tot ca animatoare pe la baruri, apoi am revenit în comuna Hinova, la cafe-barul B.R., aici fiind simplă consumatoare. Aici locuiam în camerele de la etajul clădirii cu acordul administratorului. După vreo două săptămâni, în restaurant am cunoscut pe un băiat M., despre care am înțeles că este poreclit F.M. care mi-a propus ca în schimbul sumei de 500.000 lei să întrețin raporturi sexuale. Nu am fost de acord întrucât auzisem că ar fi o persoană periculoasă. După aproximativ o săptămână, în barul B.R. au venit un grup de băieți despre care am înțeles că unul se poreclește L., iar altul P. și mi-au propus să-i însoțesc în Orșova pentru a ne distra, lucru cu care au am fost de acord. în Orșova taxiul ne-a lăsat pe o stradă și un băiat dintre cei patru al cărui nume nu-l cunosc m-a condu până la o casă, spunând că mergem la domiciliul lui. Am intrat într-o locuință și am constatat că aici se aflau L., P. și încă doi tineri pe care nu-i cunosc. Aceștia m-au amenințat, lovit și violat. După vreo două ore, reține că era aproximativ ora 3,00-4,00 noaptea, în locuință a apărut M., zis F. Atunci am fost lovită de către numitul L., care mă bătuse și anterior și obligată să întrețin raporturi sexuale cu M. F., lucru pe care l-am și făcut. A doua zi de dimineață în curtea locuinței din Orșova au apărut 7 muncitori pe care nu-i cunosc, iar eu am fost amenințată și bătută de către M., zis F. să întrețin raporturi sexuale cu unul dintre muncitori, lucru care s-a întâmplat. Rețin că acel muncitor era minor și după aprecierea mea avea 12-14 ani. Am înțeles ulterior că acel minor era rudă cu L., fratele și cumnata acestuia. în dimineața zilei următoare, orele 10,00-11,00 am rugat pe L. și F. să mă ducă înapoi la restaurantul B.R.. Aceștia au apelat la serviciile unui taximetrist dar nu m-au condus până la B.R. și am coborât toți trei în Orșova la un bar în apropierea spitalului. Aici, numitul F. ( M. ) m-a bătut și m-a obligat să întrețin raporturi sexuale în toaleta barului cu doi bărbați. Nu cunosc dacă acesta a primit de la cei doi bărbați bani în schimbul întreținerii de către mine de raporturi sexuale. De aici, împreună cu L. și F. și un alt țigan care se afla în bar, al cărui nume nu-l cunosc, am plecat cu un alt taxi înspre Băile Herculane. La ieșire din Orșova, în Valea Cernei, am coborât și aici M.A.F. m-a bătut din nou și m-a obligat să întrețin raporturi sexuale cu un bărbat L., zis C. în autoturismul acestuia, o Dacie de culoare albă, lucru care s-a întâmplat. Rețin că acest L. nu avea degete la mâna stângă. Nu cunosc nici de această dată dacă F. sau L. a primit vreo sumă de bani în contul întreținerii de către mine de raporturi sexuale. Fiindu-mi teamă de L. și de F., după ce am întreținut raporturi sexuale cu L., am fugit pe dealuri până în Gara Orșova, apoi am ajuns cu trenul până în Tr -Severin, de aici am luat un taxi până la B.R., pe care l-a achitat administratorul de aici. După vreo 5 zile în timp ce mă aflam în cafebarul administrat de C., cafebar învecinat cu B.R., am fost din nou contactată de A.F., care mi-a propus să întrețin raporturi sexuale cu un alt bărbat, însă eu nu am fost de acord, în aceste împrejurări m-a agresat. în final, am văzut când M.A. i-a predat lui C. suma de 500.000 lei și acesta din urmă m-a scos afară din bar spunând că nu dorește ca din cauza mea numitul F. să-i spargă restaurantul. Restaurantul era plin de consumatori. Când am ieșit afară am fost amenințată de către A. să urc într-un taxi în care se afla un bărbat S. și încă un alt tânăr. După plecarea cu taxiul am sesizat că în urma noastră venea A. Am fost condusă până la Cerneți la locuința unui țigan. Aici am fost introdusă într-o cameră și obligată de către A.F., prin amenințări, cu cuțitul, să întrețin relații atât cu acesta ( F.) cât și cu numitul S., cu celălalt bărbat care fusese cu mine în taxi cât și cu un minor. în final, am fost amenințată de către A.F. să-l amăgesc pe bărbatul care fusese cu S. în așa fel încât în timp ce eu trebuia să întrețin raporturi sexuale cu acesta, ceilalți să-i fure telefoanele și banii. De frică, am acceptat și planul a fost îndeplinit în sensul că acel bărbat a fost deposedat de telefoane și bani. După puțin timp, sora țiganului în a cărui locuință ne aflam a spus că a fost anunțată poliția, că bărbatul deposedat de bunurile amintite s-a îmbrăcat în grabă și a fugit. S-a reîntors la puțin timp cu organele de poliție la locul respectiv. Nu am reușit să iau legătura personal cu polițiștii pentru a reclama cele întâmplate întrucât am fost izolată de către A.F. într-o cameră a locuinței și lovită. în final, A.F. cu S. și celălalt bărbat plecând din locuință pe mine lăsându-mă în casa țiganului în ideea că eu o să întrețin relații sexuale cu acesta. Acesta din urmă nu a dorit să întrețină raporturi sexuale cu mine, a spus că nu dorește să intre în pușcărie și m-a condus cu un taxi până în Dr. Tr. Severin. Din Tr.-Severin am plecat în Băile Herculane, la barul B.Z., unde lucrasem și anterior. Am stat 2 luni, după care m-am reîntors în Tr.-Severin, la barul Z., unde m continuat să lucrez ca animatoare împreună cu C.P.O.C. La acest bar din Tr.-Severin, s-a mai încercat contactarea mea de către M.A., însă nu s-a reușit, întrucât protecția noastră era asigurată de către un bodyguard. Eu cred că am ajuns la acest cafebar prin luna iunie-iulie 2006 și de atunci locuiesc într-u apartament dintr-un bloc, pe care mi l-a pus la dispoziție patronul E...." (declarație aflată la filele 34-36 dosarul parchetului).

Martora P.L. în declarația dată la 26 septembrie 2006, în fața procurorului, (fila 45 dosarul parchetului) a arătat că "...Nu cunosc natura relației dintre M.A. și cele două tinere. Cert este că la finalul lunii august 2006 am văzut-o pe C. bătută și ea mi-a relatat că a fost bătută de către A.F., întrucât ea întreținuse relații sexuale cu un alt bărbat de la care nu a primit niciun ban cu care să justifice lui A.F. că nu făcuse acest lucru cu respectivul din plăcere. Arăt că de fapt cuvintele cu care s-a exprimat C. către mine au fost ceva de genul: " m-a bătut din gelozie pentru că am ieșit pe combinație cu un tip, fără să iau bani". Am observat că M.A. era aproape în fiecare noapte în clubul în care lucrez și discutau aproape în permanență cu cele două dansatoare (C. și A.) și uneori plecau împreună la finalul programului spre dimineață...".

Martorul P.L. în declarația dată la 26 septembrie 2006, în fața procurorului (fila 47 dosarul parchetului) a menționat că "...Nu cunosc care sunt preocupările acestuia, dar am înțeles ulterior de la organele de poliție când am fost audiat la 1 septembrie 2006 că s-ar fi ocupat cu racolarea de fete mai precis cu prostituatele. Mi-au fost prezentat în persoană două tinere, despre care am înțeles că s-ar numi A.A. și C.P.I.C. și eu le-am recunoscut că ar fi tinerele pe care le-am transportat la cererea lor, în două rânduri, din Tr-Severin, de la cafe-barul Z. până în centrul Cernețului. Acest lucru s-a întâmplat în zile diferite, în luna august pe timp de noapte, mai precis după ora 4,30 dimineața. Nu am discutat cu tinerele, astfel că nu cunosc cu ce se ocupau...".

Martorul G.E. în declarația dată la 26 septembrie 2006 în fața procurorului (fila 48 dosarul parchetului) a precizat că "...Nu cunosc natura relației dintre M.A.F. și cele trei tinere , însă atunci când întâmplător mă aflam în club (precizez că eu doar foarte puțin timp stau în clubul respectiv, în rest eu ocupându-mă de alte probleme ) am auzit pe cele trei când vorbeau cu ospătară P.L. și am înțeles din relatările numitei F.O. că aceasta înainte de a ajunge la clubul meu de noapte ar fi fost dusă de către M.A. la Orșova și vândută unor alți bărbați. Am auzit-o de asemenea și pe A. când spunea că și ea a fost dusă în locuința lui M.A. de la Cerneți și vândută mai multor bărbați din acest sat. Nu cunosc dacă sunt adevărate aceste aspecte. într-o zi de la finalul lunii august 2006 am văzut că nu s-a prezentat la serviciu numita C. și întrebând-o pe ospătarea P.L., am aflat de la aceasta că tânăra C. ar fi fost bătută de către M.A. pentru faptul că ar fi întreținut relații sexuale cu un tânăr striper, fără să-i aducă lui M.A. banii acasă. în ziua următoare, am văzut-o și eu pe C. bătută și mi-a spus și mie personal același lucru, respectiv faptul că a fost bătută de către M.A. pentru că nu îi adusese banii acasă rezultați din întreținerea de către ea a raporturilor sexuale cu un alt tânăr. Precizez că și numita A. se văita că o doare capul și a spus că a fost și ea bătută de către M.A., dar nu mai rețin care a fost motivația ei. Când fetele mi-au povestit acest lucru erau speriate, au spus că vor anunța poliție și vor face tot ce este posibil să fugă din Drobeta Tr. Severin. După ce M.A.F. a fost arestat, eu am aflat că acesta s-ar fi ocupat cu traficul de persoane. După trei zile de la arestarea lui M.A., într-o seară, am discutat cu A. și aceasta mi-a spus că în acea zi, de dimineață, atât ea, cât și C. fuseseră căutate în clubul meu și contactate de către mama lui A. care Ie-a luat cu taxi și Ie-a dus la Craiova. A. mi-a spus că mama lui M. Ie-a angajat un avocat și trebuiau să o însoțească la Craiova pentru a da declarație la instanță. M-am arătat surprins de asemenea situație, însă A. nu mi-a oferit alte amănunte. Din acel moment, tinerele C., A. și F.O. nu au mai venit în clubul meu de noapte...".

în raportul medico-legal cu nr. 680 de la 5 septembrie 2006 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți privind pe C.I.C. ( filele 28-29 dosarul parchetului) se atestă în concluzii că "1. Leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure. 2. Leziunile pot fata din 30 august 2006. 3. Necesită 9-10 zile îngrijiri medicale de la data producerii dacă nu survin complicații. 4. Leziunile nu i-au pus în primejdie viața."

înalta Curte constată că nu poate fi reținută solicitarea apărătorului recurentului inculpat, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de trafic de persoane, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., deoarece din materialul probator administrat, din conținutul căruia au și fost evidențiate în mod concret mijloacele de probă mai sus arătate, a rezultat modalitatea efectivă de săvârșire a faptelor, respectiv că inculpatul M.A.F. a recrutat și găzduit pe părțile vătămate minore C.P.I.C. și V.F.V., precum și pe partea vătămată A.A.A. în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, prin exercitarea de amenințări și violență, ceea ce realizează conținutul infracțiunilor de trafic de minore și trafic de persoane prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) și respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și nicidecum pe acel al infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen.

De altfel, în mod corect instanța de apel a subliniat că prima instanță l-a achitat pe inculpatul M.A.F. pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 fără a mai proceda la o schimbare de încadrare juridică, iar la rândul său a relevat distincția între cele două infracțiuni sub aspectul obiectului juridic, în sensul că la infracțiunile de trafic de persoane se restrânge dreptul la libertatea de voință și acțiune, prin folosirea violenței și amenințării, în timp ce la infracțiunea de proxenetism, obiectul juridic vizează apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, distincție care a și fost stabilită prin Decizia în interesul legii nr. XVI din martie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Totodată, înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice solicitată, întrucât mijloacele de probă administrate au evidențiat că inculpatul M.A.F. a comis infracțiunile de trafic de minore și de persoane, prin recrutarea și găzduirea părților vătămate, în scopul obligării acestora la practicarea prostituției, folosind violența și amenințarea, ca mijloace specifice principale în realizarea elementului material al infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) și respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și nicidecum al infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., la care constrângerea este prevăzută doar ca o modalitate particulară, agravată și de săvârșire alternativă a infracțiunii, recrutarea și traficul de persoane, nefiind făcute în scopul practicării prostituției, aceasta fiind prestată de bună voie de persoanele respective, această ultimă activitate, în contextul cauzei, fiind dovedită că a fost practicată, prin constrângere, materializată prin violență fizică și psihică, așa încât este aplicabil în prezenta cauză, criteriul de distincție stabilit prin Decizia în interesul legii nr. XVI din 19 martie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M.Of., Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, nefiind incident cazul de casare invocat, art. 385 ⁹ pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica apărătorului recurentului inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, apreciate ca fiind prea aspre, ceea ce ar impune o reducerea a acestora.

înalta Curte consideră că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 12 alin. (1) din același act normativ, atât referitor la cuantumurile stabilite, cât și la modalitatea de executare prin privare de libertate, s-au dat eficiență în mod efectiv criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise de inculpatul M.A.F., agravat de modalitatea de săvârșire, de caracterul continuat, referitor la traficul de minori, de valorile sociale atinse prin faptele comise, respectiv dreptul la libertatea de voință și acțiune, de consecințele produse asupra părților vătămate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care anterior în minorat a mai fost condamnat pentru infracțiuni de tâlhărie și viol, așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la fila 64 dosarul parchetului, dovedind perseverență infracțională, a avut în mod constant o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nu are nicio ocupație.

Prin cuantumurile diferențiate și orientate către minimul legal al pedepselor principale pentru infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane reținute în sarcina inculpatului la care a fost condamnat inculpatul, urmând ca în baza art. 33 lit. a)și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, cu executare în regim de detenție, s-a considerat în mod judicios că aceasta este singura în măsură care să realizeze scopurile de exemplaritate și educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

înalta Curte apreciază că în stabilirea pedepselor principale, cât și a celei rezultante, au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciar a pedepselor, ținându-se cont și de principiul proporționalității acestora, în raport cu gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.

De asemenea, înalta Curte consideră că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului, pe de-o parte, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, deja arătată, iar pe de altă parte și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși are un copil minor în întreținere, așa cum rezultă din fotocopiile actelor în circumstanțiere depuse în recurs, aflate la filele 57-62 dosarul înaltei Curți, acesta a avut în mod constant o atitudine de nerecunoaștere a faptelor comise, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, deși a fost citat de mai multe ori, inclusiv cu mandat de aducere, luându-și chiar angajamentul că se va prezenta, căruia însă nu i-a dat curs, manifestând pasivitate procesuală, a fost condamnat în minorat pentru infracțiuni grave, inclusiv de violență, dovedind perseverență infracțională, așa încât nu se justifică o diminuare a cuantumurilor pedepselor principale aplicate și implicit a pedepsei rezultante, apreciind că aceasta nu și-ar putea atinge scopurile, așa încât nu este aplicabil nici cel de-al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 385 ⁹ pct. 14 C. proc. pen.

în raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 ⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 385 ¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.A.F. împotriva deciziei penale nr. 12 din 20 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie.

în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.M., precum și 50 lei onorariu apărător desemnat din oficiu, avocat F.D., onorariul acesteia din urmă fiind stabilit, în condițiile art. 5 și art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 299/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2066/2008. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: