ICCJ. Decizia nr. 3584/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3584/2008
Dosar nr. 23768/3/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 861 din 15 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.M., împotriva sentinţei penale nr. 552 din 4 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că au apărut fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţa de fond la soluţionarea cauzei, că a constatat că unul dintre martori a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar instanţa nu a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a art. 74 – art. 76 C. pen.
A mai arătat că există două hotărâri ce nu se pot concilia, aceea prin care a fost condamnat la 9 ani închisoare şi aceea prin care a fost condamnat 15 ani închisoare.
Analizând actele cauzei, prima instanţă a apreciat că cererea este nefondată deoarece condamnatul a criticat hotărârea penală definitivă sub aspectul probatoriului administrat, al individualizării pedepselor, critici care pot face numai obiectul căilor ordinare de atac. S-a mai reţinut că revizuientul nu a indicat ce martor a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă şi prin care hotărâre, după cum nici sentinţele ce s-au pronunţat în aceeaşi cauză şi care nu pot fi conciliate, în sensul legii.
Apelul declarat de revizuientul condamnat a fost soluţionat, prin respingere, prin Decizia penală nr. 222 din 15 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Verificând hotărârea atacată, în motivarea soluţiei, instanţa de apel a constatat că revizuientul nu a indicat faptele şi împrejurările noi şi nici mijloacele de probă pentru dovedirea lor.
Cât priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi ale art. 74 – art. 76 C. pen., aceste solicitări privesc individualizarea pedepselor şi nu se regăsesc în cazurile expres şi limitativ în care se poate formula revizuirea unei hotărâri definitive.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul, care nu şi-a motivat nici în scris şi nici oral recursul declarat.
În această situaţie se constată incidente dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora se iau în considerare doar motivele de casare ce se pot verifica în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate, în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care se exercită numai în limita cazurilor expres şi imperativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, împrejurările invocate de condamnat prin cerere, fie au fost examinate cu ocazia căilor de atac exercitate în cauză, fie nu se încadrează în cazurile de revizuire.
Drept urmare, soluţia de respingere a cererii de revizuire pronunţată de prima instanţă şi menţinută în apel, este legală şi temeinică şi, în consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 222 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3552/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3633/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
