ICCJ. Decizia nr. 3638/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3638/2008
Dosar nr. 722/54/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarele N.C., B.C., B.M. şi H.E. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatelor C.C., notar public, N.R. şi C.G.C., pentru infracţiunile de fals intelectual şi complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen. şi, respectiv, de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 288, 26 raportat la art. 289 şi 291 C. pen.
În motivarea plângerii, s-a susţinut că petiţionarele au vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de autorul N.E., decedat la 20 septembrie 2003, în calitate de descendente de gradul I fiind fiicele defunctului rezultate din căsătoria anterioară a autorului, acestea iniţiind un litigiu civil de partaj succesoral, în contradictoriu cu soţia supravieţuitoare N.R. şi învinuitul C.G.C., beneficiar al unui contract de întreţinere încheiat cu autorul.
S-a mai susţinut că, în timpul procesului civil, cei doi pârâţi au depus la dosarul nr. 1568/2005 al Judecătoriei Cărbuneşti, înscrisuri autentificate sub nr. 1727 şi 1728 din 27 noiembrie 2002 de către notarul public C.C. prin care s-au transcris bunuri importante lui C.G.C., fiul din prima căsătorie al soţiei supravieţuitoare şi că aceste acte la rubrica înstrăinători purtau semnături efectuate de altă persoană decât autorul N.M.
În dovedirea plângerii s-au depus la dosar raportul de expertiză grafoscopică întocmit de către L.I.E.C. Bucureşti şi raportul de expertiză criminalistică întocmit de I.N.E.C. în care se concluzionează că cele două contracte de întreţinere autentificate sub nr. 1727 şi 1728 din 27 noiembrie 2002 nu au fost semnate de titularul N.M.
Ca urmare, prin rezoluţia nr. 407/P/2007 din 13 august 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii C.C. – notar public, N.R. şi C.G.C. pentru infracţiunile reclamate reţinându-se că prin încheierile de autentificare notarul public a atestat în mod nereal că învinuitul N.M. a fost prezent la sediul B.N. din Tg. Cărbuneşti semnând în nume propriu contractele prin care înstrăina bunuri către C.G.C.
În cauză s-a efectuat o nouă expertiză grafică a scrisului de către trei experţi din cadrul I.N.E.C., care, în baza scriptelor de comparaţie avute în vedere la primele expertize şi a unor scripte noi, a concluzionat că cele două contracte de întreţinere autentificate sub nr. 1727 din 27 noiembrie 2002 şi nr. 1728 din 27 noiembrie 2002 la B.N.P. C.C. din Tg. Cărbuneşti şi cererile de autentificare ale acestora au fost semnate la „înstrăinători" de către N.M.
Faţă de aceste probe, constatând inexistenţa faptelor reclamate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus în baza art. 249 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin ordonanţa nr. 407/P/2007 din 7 ianuarie 2007 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.C.
În privinţa învinuiţilor N.R. şi C.G.C. s-a disjuns cauza şi s-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti.
Împotriva acestei soluţii au formulat plângere petiţionarii care a fost respinsă prin ordonanţa nr. 153/II/2/2008 din 13 februarie 2008 cu motivarea că expertizele grafice din cauza civilă au justificat începerea urmăririi penale, dar că expertiza efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat că semnăturile de pe contractele contestate, aparţin autorului N.M., fiind exclusă săvârşirea vreunei infracţiuni de notarul public.
Referitor la maladia „Alzheimer" prezentată de autor, aceasta a fost descoperită la circa 3 luni şi jumătate de la data semnării contractelor, împrejurare în care nu se poate stabili dacă autorul avea sau nu discernământul abolit.
Împotriva ordonanţei de netrimitere în judecată, petiţionarele B.M., B.C., H.E. şi N.C.E. au formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 106 din 28 mai 2008 cu obligarea petiţionarelor la cheltuieli judiciare către stat şi către intimata C.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate nu au confirmat existenţa faptelor penale reclamate, că expertiza din faza de urmărire penală a avut în vedere actele în litigiu şi înscrisuri de comparaţie datând din perioada 1973 – 1988 dar şi înscrisuri de comparaţie noi, de dată mai recentă, respectiv 1991-1996, contractele contestate fiind din luna noiembrie 2002.
Privitor la susţinerea petiţionarelor, în sensul că autorul ar fi fost lipsit de discernământ, s-a reţinut că prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2047 din 2 decembrie 2004 întocmit de S.M.L. Gorj în dosarul civil nr. 1568/2004 pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbuneşti s-a stabilit, fără echivoc, „că nu se poate susţine că autorul a avut permanent reprezentarea faptelor şi consecinţelor acestora, în perioada noiembrie 2002", lăsând posibilitatea petiţionarelor de a demonstra cu alte probe, starea psihică a autorului din momentul contractării.
S-a mai apreciat că împrejurările relative la discernământul autorului exced cadrului procesual al cauzei, probele administrate în faza de urmărire penală confirmând că actele au fost semnate de autor şi că faptele imputate notarului public nu există.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiţionarele B.M., B.C. şi H.E. care nu au formulat motive scrise şi nici nu s-au prezentat în vederea susţinerii recursului şi intimata C.C., care a susţinut că instanţa de fond a omis să îi acorde cheltuielile judiciare în sumă totală de 3500 lei, aşa cum au fost cerute.
Examinând hotărârea atacată conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată întemeiat recursul declarat de intimata C.C. şi neîntemeiat recursul declarat de petiţionarele B.M., B.C. şi H.E., aşa cum se va arăta în continuare.
1. Din analiza actelor dosarului rezultă că prima instanţă a menţinut în mod corect soluţia procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatei C.C. reţinând că aceasta a autentificat legal cele două contracte care potrivit expertizei întocmite de I.N.E.C. au fost semnate de N.M. la 2 noiembrie 2002.
Ca atare, faptele reclamate prevăzute de art. 289 şi 26 raportat la art. 288 nu există, iar soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii petiţionarelor şi de menţinere a ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală este conformă cu probele administrate.
Întrucât la examinarea cauzei nu se constată aspecte de nelegalitate ori netemeinicie care să fie luate în discuţie în recursul petiţionarelor, Curtea consideră hotărârea primei instanţe ca fiind corectă.
Aşa fiind, recursul petiţionarelor urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
2. Referitor la recursul intimatei C.C., se constată întemeiat sub aspectul motivului invocat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în faţa primei instanţe intimata a solicitat obligarea petiţionarelor la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3500 lei, depunând la filele 50 şi 51, împuternicirea avocaţială nr. 119898 eliberată de avocatul C.M. din Baroul Dolj şi chitanţa care atestă plata onorariului de 3500 lei pentru asistenţa juridică din dosarul nr. 722/54/2008 al Curţii de Apel Craiova.
Instanţa de fond, deşi intimata a probat întinderea onorariului, a acordat numai suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părţi în cursul procesului penal se face potrivit legii civile.
Prin art. 274 alin. (1) coroborat cu art. 277 C. proc. civ., s-a stabilit că partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, iar dacă sunt mai multe reclamante sau pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuieli de judecată în mod egal proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce au fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Întrucât petiţionarele au adoptat o poziţie comună în plângerile declanşate împotriva notarului public, sesizând Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu plângere, uzând apoi de plângere la procurorul ierarhic superior şi apoi potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de plângere la instanţă, se apreciază că ele au acţionat în solidar urmărind pronunţarea unei soluţii de trimitere în judecată a respectivului notar, faptele reclamate neexistând.
Ca atare, având culpa procesuală, ele trebuie să răspundă în solidar şi să acopere cheltuielile judiciare ocazionate de proces şi plătite de notarul public intimat.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de intimata C.C., a casa hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea acordării cheltuielilor judiciare în sumă de 3500 lei onorariu de avocat.
Rejudecând, se va dispune obligarea în solidar a petiţionarelor la plata sumei de 3500 lei către intimată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata C.C. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la omisiunea obligării petiţionarilor la plata cheltuielilor judiciare şi rejudecând.
Obligă petiţionarii B.M.C., B.C. şi H.E., în solidar la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata C.C..
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii B.M.C., B.C. şi H.E. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii petiţionari B.M.C., B.C. şi H.E. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3633/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3891/2008. Penal → |
|---|
