ICCJ. Decizia nr. 3614/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3614/2008
Dosar nr. 4770/30/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 520 PI din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia penală, inculpatul P.L.T., a fost condamnat la:
- 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) şi b), art. 71 C. pen. şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi b)şi art. 76 C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul P.L.T., a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. e)-h).
Inculpatului i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 şi art. 865 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din 4 aprilie 2006.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 120 lei.
S-a luat act că cele două comprimate de Extasy, purtând sigla Mercedes au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
La 11 martie 2005 inculpatul P.L.T. a vândut colaboratorului sub acoperire V.S. o pastilă de Extasy contra sumei de 40 Ron, iar la 16 martie 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut şi investigatorului sub acoperire C.A. un număr de 2 pastile Extasy contra sumei de 80 Ron.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, întrucât sentinţa nu este motivată, lipsind cercetarea judecătorească şi administrarea probelor, iar în subsidiar, achitarea inculpatului, susţinând că fapta nu există.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin secizia penală nr. 123 A din 4 septembrie 2008 , a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu motivarea că din ansamblu probelor existente în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei şi că în mod corect instanţa de fond a reţinut starea de fapt, hotărârea fiind pe deplin motivată.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul P.L.T., care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 10 C. proc. pen., a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru readministrarea probatoriului şi pentru ce aceasta să se pronunţe asupra tuturor aspectelor, chiar mai puţin relevante, ale cauzei, în considerarea dreptului său Ia un proces echitabil.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea întregului dosar la cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate (la fond şi apel), Înalta Curte constată că starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, în baza unui probatoriu pe deplin concludent şi convingător.
Astfel , vinovăţia inculpatului a fost dovedită, atât cu declaraţiile martorilor C.A. şi V.S.S., cât şi cu cea a inculpatului însuşi, care a recunoscut că a cumpărat droguri de la o anume persoană -„M." - arătându-şi disponibilitatea de a colabora cu organele de poliţie pentru „depistarea şi identificarea altor persoane care se ocupă cu activităţi ce cad sub incidenţa Legii nr. 143/2000"; în acest context, nici trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond nu este necesară.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.L.T., să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L.T. împotriva deciziei penale nr. 123 A din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3605/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3621/2008. Penal → |
|---|
