ICCJ. Decizia nr. 3605/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3605/2008
Dosar nr. 23232/3/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 848 din 10 iulie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 1588 din 14 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, formulată de petentul condamnat I.V.
Prin cererea formulată, revizuientul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1588 din 14 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, iar din referatul întocmit de Parchet rezultă că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
S-a reţinut în esenţă că motivele invocate de petent, în sensul că judecarea cauzei a avut loc cu procedura incompletă, nu au fost audiaţi la instanţa de fond martorii acuzării, nu i s-a adus la cunoştinţă rechizitoriul, a fost asistat de către un apărător din oficiu, nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul revizuientului I.V. împotriva sentinţei penale nr. 848 din 10 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. 23232/3/2008, cu motivarea în esenţă că motivele susţinute de apelant la data formulării cererii şi în cursul judecării cererii de revizuire nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., astfel că în mod corect prima instanţă a respins cererea în cererea în temeiul art. 403 şi art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, revizuientul, în termen legal, a declarat recurs şi a solicitat admiterea recursului şi revizuirea hotărârii penale. Examinând recursul declarat de revizuientul I.V. Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere;
c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d)un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e)când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Împrejurările invocate, respectiv faptul că judecarea cauzei a avut loc cu procedura incompletă, nu au fost audiaţi la instanţa de fond martorii acuzării, nu i s-a adus la cunoştinţă rechizitoriul, a fost asistat de către un apărător din oficiu şi că nu este autorul faptei, nu pot constitui motive de revizuire, astfel cum, corect au reţinut instanţa de fond şi instanţa de apel.
Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod legal şi temeinic a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.V.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.V. împotriva deciziei penale nr. 206 din 21 august 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.V. împotriva deciziei penale nr. 206 din 21 august 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3603/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3614/2008. Penal → |
|---|
