ICCJ. Decizia nr. 3621/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3621/2008
Dosar nr. 4344/121/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, numitul C.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului L.M.V. - notar public - pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)) şi a numitei F.E.L. - persoană fără calitate specială, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)), fapte ce ar fi fost săvârşite, în opinia petiţionarului, cu ocazia autentificării testamentului nr. 2502 din 16 august 2001, în sensul că, în realitate, nu testatoarea L.I., ci o altă persoană, nu ar fi semnat testamentul (autentificat de notar) în favoarea intimatei F.E.L., care, astfel, ar fi beneficiat nelegal de averea rămasă după decesul numitei L.I., deces intervenit la 30 octombrie 2007.
Prin Ordonanţa nr. 11/P/2008 din 21 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi la art. 122 lit. d) C. pen., precum şi în baza art. 38, art. 42 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public L.M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) ), deoarece s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale ;
- disjungerea cauzei în ce o priveşte pe numita F.E.L., în vederea continuării cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Împotriva sus-arătatei ordonate petiţionarul a formulat în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin Rezoluţia nr. 1099/11/2/2008 din 25 iunie 2008, a respins-o ca neîntemeiată.
Nemulţumit petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 218 din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondată plângerea
formulată de petiţionar, cu motivarea că în mod corect s-a dispus faţă de notarul public L.M.V. neîncepere a urmăririi penale deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale, şi că, totodată s-a procedat corect disjungându-se cauza faţă de numita F.E.L., avându-se în vedere că Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti îi revenea competenţa de a soluţiona plângerea formulată de petiţionar împotriva acesteia.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionarul C.N. a declarat recursul de faţă, susţinând, potrivit motivelor scrise de recurs (filele 7-8), că nu s-a împlinit prescripţia răspunderii penale şi, că, chiar aşa fiind, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi faţă de intimat şi anume "dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii".
Recursul nu este fondat.
Soluţia neînceperii urmăririi penale împotriva notarului public L.M.V., adoptată de procuror şi confirmată atât de procurorul general al parcehtului competent cât şi de prima instanţă, este temeinică şi legală, din moment ce s-a împlinit, potrivit art. 122 lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Or, prin prescripţia reglementată de art. 121 şi urm. C. pen., stingându-se răspunderea penală, adică stingându-se dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea pretins comisă, cursul procesului penal este obstaculat insurmontabil.
Pe de altă parte, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai atunci când instanţa de judecată pronunţă o pedeapsă principală cu închisoare, ceea ce nu s-a întâmplat în speţa de faţă , unde, de altfel, nici nu s-a putut începe urmărirea penală; în acest context, se constată că prevederile art. 66 C. pen., invocate în recurs, nu sunt incidente întrucât se referă la executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi " după prescripţia executării pedepsei (principale - închisoarea) ", iar nu după " prescripţia răspunderii penale".
Faţă de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi casarea sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul C.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 218 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3614/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3631/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
