ICCJ. Decizia nr. 3754/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3754/2008
Dosar nr.7442/120/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2008
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 21 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia Penală, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul T.N. (fiul lui Ş. şi F., născut la 10 martie 1967 în comuna Potlogi, sat Româneşti, judeţul Dâmboviţa) împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 16 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 7645/2005, revizuentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că revizuentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 8 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Dâmboviţa la două pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) şi 2 lit. b), d) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr. 88 din 24 mai 2007, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar prin Decizia nr. 4954 din 23 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a respins ca nefondat recursul acestuia.
Prin aceste hotărâri s-a reţinut că, în noaptea de 4/5 august 1998, inculpatul, folosind un anestezic, a adus-o în stare de inconştienţă pe partea vătămată P.B., în timp ce aceasta călătorea, pe teritoriul Turciei, cu trenul rapid 499 pe ruta Bucureşti - Istanbul, şi i-a sustras 700.000 RON vechi şi 3.800 mărci germane.
S-a reţinut, de asemenea, că în noaptea de 25/26 august 2008, folosind acelaşi procedeu, şi-a însuşit bunuri de la părţile vătămate T.I., S.G. şi G.A.
Prima instanţă a mai reţinut că în motivarea cererii de revizuire s-a susţinut că hotărârea este nelegală deoarece se întemeiază numai pe prezumţii, toate victimele infracţiunilor s-au aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, recunoaşterea făcută pe baza fotografiilor nu este concludentă, astfel încât greşit s-a reţinut vinovăţia revizuentului.
S-a mai arătat în motivarea cererii că faptele nu pot fi calificate ca infracţiuni de tâlhărie, ci pot fi reţinute cel mult ca infracţiuni de furt.
Instanţa a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. pentru care se poate cere revizuirea.
Apelul declarat de revizuent a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 89 din 12 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Instanţa de apel a reţinut că motivele de revizuire puteau fi invocate prin exercitarea căilor ordinare de atac, dar nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Revizuentul a declarat recurs, pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. susţinând că nu s-a avut în vedere expertiza nr. 216337 din 1 septembrie 1998 existentă la dosar, astfel încât greşit a fost condamnat pentru tâlhărie deşi nu s-a dovedit folosirea substanţelor toxice organice stupefiante, aşa încât fapta ar fi putut fi încadrată în infracţiunea de furt şi s-ar fi putut aplica o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar şi din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în soluţionarea cererii de revizuire nu au fost administrate probe şi nici nu există cereri esenţiale asupra cărora instanţele să nu se fi pronunţat.
Aşa fiind, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării când „instanţa nu s-a pronunţat asupra faptei reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze soluţia procesului”.
Se reţine că, de fapt, criticile formulate vizează hotărârea de condamnare şi nu hotărârile atacate cu recurs în prezenta cauză.
Curtea constată, de asemenea, că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.N. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3758/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
