ICCJ. Decizia nr. 3758/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3758/2008
Dosar nr.488/59/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 158/PI din 09 iulie 2008 pronunţată în dosarul nr. 488/59/2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 99/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara faţă de intimata P.V.I.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că printr-o plângere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 28 mai 2008 petentul G.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimată şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public P.V.I., pe care a acuzat-o de încălcarea atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii şi autentificării Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1597 din 16 octombrie 2006, fapta constând în omisiunea notarului de a solicita societăţii comerciale care a înstrăinat terenul prezentarea titlurilor de proprietate.
A mai susţinut petentul că s-a menţionat în fals că terenul care a făcut obiectul vânzării a fost dobândit prin cumpărare, când în realitate a fost dobândit prin donaţie.
După examinarea actelor de la dosar prima instanţă a reţinut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public V.P. sub nr. 1597 din 16 octombrie 2006 SC G.M.C. Company SRL T.M. a vândut numiţilor P.N. şi H.D. un teren în suprafaţă de 4.973 m2 înscris în C.F. nr. 952 Şustra, nr. top 778 - 784/13, 778 - 784/15, 778 - 784/17/1/3.
Ulterior petentul G.I. a formulat plângere penală împotriva notarului public afirmând că şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul încheierii actului respectiv deoarece nu a solicitat titlurile de proprietate, ocazie cu care ar fi observat că, la data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, vânzătoarea nu mai era proprietara terenului, întrucât prin Sentinţa civilă nr. 1354/1998 terenul a revenit în proprietatea petentului, urmare a revocării donaţiei în baza căreia societatea comercială a devenit iniţial proprietară.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluţia din 15 aprilie 2008, în dosarul nr. 99/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul P.V., soluţie împotriva căreia petentul G.I. a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Instanţa Curţii de Apel Timişoara învestită cu soluţionarea plângerii formulată de petentul G.I. potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a constatat că pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare intimata, în calitatea sa de notar public, a solicitat un extras CF de la Serviciul de Carte Funciară din care rezulta că societatea comercială vânzătoare era proprietara imobilului cu titlu de cumpărare şi un certificat de atestare fiscală prin care D.G.F.P.S. Timiş atesta existenţa rolului fiscal deschis pe numele societăţii comerciale GMC Company SRL Topolovăţu Mare, acte pe baza cărora notarul public a fost îndreptăţit să procedeze la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare şi la autentificarea actului respectiv, neexistând indicii că datele inserate în extrasul de CF sau în certificatul fiscal nu ar corespunde realităţii.
A mai reţinut prima instanţă că situaţia creată şi reclamată de petent s-a datorat şi lipsei de diligenţă a acestuia care deşi a promovat la instanţa de judecată o acţiune civilă prin care solicita anularea titlului în baza căruia societatea comercială vânzătoare a devenit proprietara terenului, nu a înscris în cartea funciară procesul, iar ulterior pronunţării sentinţei prin care i-a fost admisă acţiunea nu a mai solicitat reînscrierea dreptului său de proprietate.
S-a concluzionat în sensul că nu se poate reţine în sarcina intimatei săvârşirea infracţiunii imputate.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petentul G.I. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat casarea hotărârii şi pe fond admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimată şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva acesteia.
În motivele sale de recurs petentul reiterează, în esenţă, susţinerile din plângerea penală formulată împotriva intimatei, pe care o acuză de încălcarea atribuţiilor sale de serviciu cu ocazia întocmirii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Cât timp din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimata, în calitatea sa de notar public a respectat dispoziţiile impuse de legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi a Regulamentului de punere în aplicare a acestei legi referitoare la verificarea situaţiei proprietăţii cu ocazia încheierii şi autentificării unor acte de transmisiune a dreptului de proprietate, soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de aceasta este corectă.
În condiţiile în care din cuprinsul extrasului de carte funciară, eliberat chiar în ziua autentificării Actului de vânzare-cumpărare a terenului, respectiv 16 octombrie 2006, rezultă că societatea comercială G.M.C. Company SRL Topolovăţu Mare figura ca unică proprietară a terenurilor pentru care s-a transmis ulterior proprietatea prin vânzare-cumpărare, iar în partea referitoare la sarcini nu figura nici o menţiune, iar pe de altă parte certificatul fiscal eliberat de D.G.F.P.S. Timiş atesta faptul că aceeaşi societate comercială figura în evidenţa fiscală cu terenul respectiv pentru care achita impozit, intimata nu avea motive să refuze încheierea actului respectiv.
Pe de altă parte, aşa cum de altfel a susţinut chiar petentul şi cum rezultă din cuprinsul cărţii funciare, la data de 29 ianuarie 2002, cu mult timp înaintea perfectării vânzării de către societatea comercială, petentul G.I. împreună şi cu fratele său G.C. au solicitat radierea unei notaţii pe care o solicitaseră anterior, la 27 aprilie 1998 referitoare la existenţa unui proces împotriva proprietarei SC GMC Company SRL Topolovăţu Mare, astfel că, potrivit menţiunilor existente la 16 octombrie 2006, data autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului respectiv, proprietatea aparţinea societăţii comerciale şi era liberă de sarcini.
Chiar dacă anterior datei de 16 octombrie 2006 petentul redobândise dreptul de proprietate asupra terenului ca urmare a desfiinţării parţiale a contractului de donaţie autentificat sub nr. 2230/16 august 1996, prin Sentinţa civilă nr. 1354 din 01 iunie 1998 a Judecătoriei Lugoj rămasă definitivă şi irevocabilă la 27 aprilie 2000 prin respingerea apelului şi recursului, cât timp acesta nu şi-a reînscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară, intimata în calitatea de notar nu avea cum să ia cunoştinţă despre existenţa hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de donaţie.
Lipsa de diligenţă a petentului sub acest aspect nu poate fi imputabilă intimatei care a solicitat, potrivit legii eliberarea unui extras de carte funciară pentru imobilul supus vânzării şi a avut în vedere menţiunile existente în cuprinsul actului respectiv, pe care le-a preluat în conţinutul actului de vânzare-cumpărare, inclusiv menţiunea referitoare la modul de dobândire a terenului de către vânzătoarea societatea comercială G.C.M. Company SRL Topolovăţu Mare.
Ca urmare soluţia de neurmărire penală dispusă de procuror în cauză faţă de intimată şi menţinerea acestei rezoluţii de către Curtea de Apel Timişoara sunt legale şi întemeiate pe actele existente la dosar, astfel că recursul declarat de petent este nefondat şi va fi respins ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 158/PI din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3754/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4218/2008. Penal → |
|---|
