ICCJ. Decizia nr. 3752/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3752/2008
Dosar nr.8546/99/2007
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă ;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 275 din 25 aprilie 2008 Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului F.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 65 alin. (2), art. 66 C. pen., interzicându-i-se drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 11 octombrie 2007 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că începând cu anul 1998, inculpatul F.C. a revenit la domiciliul părinţilor unde, pe fondul consumului de alcool, devenea violent şi aplica „corecturi” celor doi părinţi.
În anul 2006, tatăl inculpatului a decedat şi acesta din urmă a început să se manifeste mult mai violent faţă de mama sa.
În mai multe rânduri, victima F.M. a fost nevoită să plece de la domiciliu, fie că se refugia la rudele din sat, fie era luată de fiul său, F.M., din comuna Tomeşti sau fiica sa H.E., care locuieşte în comuna Holboca, judeţul Iaşi.
Comportamentul violent al inculpatului faţă de victimă a fost perceput direct de către vecinii acestuia, atitudine care era comunicată celorlalţi copii ai victimei care veneau în satul Rădeni, comuna Roşcani şi încercau să aplaneze atitudinea inculpatului, însă de foarte multe ori acesta devenea violent şi faţă de ei.
La data de 24 septembrie 2007, în urma agresiunii exercitate de inculpat asupra sa, victima F.M. a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul de Urgenţă laşi unde a primit îngrijiri medicale.
Atitudinea agresivă a inculpatului faţă de mama sa a culminat în noaptea de 03/04 octombrie 2007, când în jurul orelor 02.30, martorii B.E.P. şi D.V. l-au auzit pe inculpat care ţipa şi înjura, iar din direcţia locuinţei se auzeau zgomote de obiecte aruncate.
În seara zilei de 04 octombrie 2007, în jurul orelor 19.00, inculpatul a alarmat pe vecinii I.C. şi D.E. despre faptul că F.M. este decedată pe holul locuinţei sale. Când au ajuns la domiciliul inculpatului, martorii au găsit-o pe mama inculpatului întinsă pe pardoseala holului, având pantalonii daţi în jos, era plină de excremente, iar martorii au constatat că victima era decedată.
Raportul de necropsie a relevat faptul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale consecutive hematomului subdural emisferic stâng, contuziei cerebrale difuze şi hemoragiei subarahnoidiene, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis.
Instanţa de fond a constatat, că fapta inculpatului F.C., care în noaptea de 03/04 octombrie 2007 a lovit victima, care era mama sa, de mai multe ori, provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că inculpatul prin modul în care a acţionat a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că a acţionat cu intenţia de a ucide victima.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi a susţinut că nu se face vinovat de moartea mamei sale, care a decedat în urma leziunilor provocate de repetatele căderi ale acesteia, când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia penală nr. 83 din 22 iulie 2008 a respins ca nefondat apelul inculpatului apreciind în urma examinării actelor şi lucrărilor de la dosar, că instanţa de fond în mod corect a reţinut că inculpatul F.C. i-a aplicat mamei sale multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni la nivelul capului, respectiv traumatism cranio-cerebral acut închis, ce a condus la moartea acesteia.
Instanţa de apel a constatat că apărarea inculpatului în sensul că lovirea victimei s-ar fi produs prin căderile repetate, nu poate fi primită, contrazisă fiind de probele administrate în cauză.
Cu privire la pedeapsa aplicată, instanţa de apel a apreciat că a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul F.C., care a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat, în principal, prin apărătorul său, dar şi în memoriile depuse la dosar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră excesivă în raport de circumstanţele sale personale.
Inculpatul recurent a reiterat apărările invocate şi în apel, în sensul că nu şi-a lovit mama, doar a împins-o şi ca urmare victima a căzut, iar referitor la leziunile suferite de aceasta, care au condus la deces, inculpatul a susţinut că ar fi fost cauzate de căderea victimei datorată consumului excesiv de alcool.
Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv hotărârile atacate, în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanţele, întemeindu-se pe probele administrate au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor calificat.
După cum s-a arătat, inculpatul, fiind în relaţii conflictuale cu mama sa, pe care a agresat-o în mai multe rânduri, în noaptea de 3/4 octombrie 2007, a lovit-o de mai multe ori cu corpuri contondente - pumni, cap, etc. - (astfel cum s-a concluzionat în raportul de necropsie), provocându-i multiple leziuni la nivelul capului care i-au produs o moarte violentă.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea instanţei, comisia de avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iaşi, cu adresa nr. S 11787 din 26 martie 2008 a comunicat acordul său cu privire la concluziile raportului de autopsie nr. 3542/C din 14 noiembrie 2007 întocmit de I.M.L. Iaşi precizând că „mecanismul cel mai plauzibil de producere a leziunilor tanatogeneratoare este cel de loviri active repetate, posibil urmate de căderea victimei”.
S-a mai arătat că mecanismul de producere a leziunilor tanatogeneratoare „printr-o singură căzătură” este exclus.
Precizările Comisiei de avizare a actelor medico-legale au fost făcute ca urmare a solicitărilor instanţei de a se bănui unele aspecte invocate în apărarea inculpatului.
Rezultă aşadar că loviturile repetate şi puternice aplicate victimei în zone vitale nu puteau avea altă urmare decât producerea decesului, iar rezultatul imediat letal, confirmă intenţia de a ucide, a inculpatului.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care s-a consumat agresiunea şi rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului în sensul că decesul ar fi survenit ca urmare a căderii victimei, pe care el doar ar fi împins-o.
În consecinţă, se impune concluzia, la care în mod corect au ajuns şi instanţele de fond şi de apel că, sub aspectul poziţiei sale subiective, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.
Aşa fiind, cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. nu poate fi primită, câtă vreme s-a dovedit că inculpatul a acţionat cu intenţie, fie şi indirectă de a ucide victima, iar caracteristica infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, sub aspect subiectiv, este praeterintenţia.
Referitor la cel de-al doilea motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate instanţele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acordând eficienţa cuvenită atât gradului de pericol social ridicat al faptei comise, urmării produse, cât şi circumstanţelor personale ale inculpatului care deşi a fost parţial sincer, a regretat comiterea faptei, astfel cum constant a declarat pe parcursul cercetării judecătoreşti, în declaraţia sa, dar şi cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Înalta Curte constată, că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului, situată la minimul prevăzut de textul de lege incriminator, este în măsură să satisfacă cerinţele impuse de dispoziţiile art. 52 C. pen. referitor la scopurile pedepsei, astfel că o redozare a acesteia în sensul reducerii cuantumului nu se justifică şi nici nu ar fi posibilă în absenţa reţinerii unor circumstanţe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minim, dar care în speţă nu îşi găsesc aplicabilitatea.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, astfel că urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se dispoziţiile hotărârilor atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2007 la 18 noiembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3970/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3754/2008. Penal → |
|---|
