ICCJ. Decizia nr. 3760/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3760/2008
Dosar nr. 697/57/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 58 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluţiei nr. 158/P/2007 din 8 iunie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menţinută prin rezoluţia nr. 517/ll/2/2007 din 2 iulie 2007 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.
A fost obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 91 din 25 octombrie 2007 Curtea de Apel Alba lulia a admis plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluţiei nr. 517/11/2/2007 din 2 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.
S-a desfiinţat rezoluţia atacată, cauza a fost trimisă procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, audierii de martori pentru a se stabili dacă executarea a fost corectă.
Împotriva sentinţei, în temeiul art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a declarat recurs, invocând critici care vizează nelegalitatea sentinţei, constând în aceea că, în raport cu temeiul juridic - art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este greşită dispoziţia instanţei privind administrarea unor probe specifice fazei procesuale în care urmărirea penală este începută. Pe de altă parte, s-a apreciat că, în raport de dispozitivul sentinţei pusă fi executare învinuitul nu avea posibilitatea de a o cenzura.
Prin Decizia 606 din 19 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinţei penale nr. 91 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba lulia, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că , se impune trimiterea cauzei în rejudecare din două motive: plângerea petiţionarului a vizat soluţia de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror la 8 iunie 2007 pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa pronunţându-se greşit asupra rezoluţiei procurorului general dată la 2 iulie 2007 sub nr. 517/HI2/2007; al doilea motiv de rejudecare constă în aceea că pentru infracţiunea de abuz în serviciu, pentru care instanţa a dispus trimiterea cauzei la Parchet, s-a adoptat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, care permitea aplicarea dispoziţiilor art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. şi nu aşa cum a procedat instanţa, pronunţând o soluţie ce nu este prevăzută de lege.
Examinând actele şi lucrările dosarului în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen. pe baza materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, instanţa de rejudecare a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 14 februarie 2007, Judecătoria Sibiu, a admis cererea reconvenţională formulată de SC H.I. SRL Sibiu, în contradictoriu cu A.M. şi alţii, dispunând ca pârâţii să permită liberul acces cu utilaj ele şi echipamentele agricole pe terasamentele ce urmează curba de nivel de pe terenurile livadă proprietatea pârâţilor.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus ca accesul pe terenul de exploatare proprietatea pârâtului A.M., să se facă prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor.
Hotărârea astfel pronunţată fără citarea părţilor a fost executorie fără somaţie sau trecerea vreunui termen.
La solicitarea creditoarei, la data de 15 februarie 2007, executorul judecătoresc Cârja Ispas, s-a deplasat în teren şi a pus în executare hotărârea.
Nemulţumit de modul în care s-a efectuat executarea petiţionarul A.M., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, pretinzând ca faţă de faptul că executorului i se adusese la cunoştinţă că în cauză se formulase contestaţie la executare, acesta în mod abuziva trecut la executare silită, înlăturându-se gardul ce împrejmuia terenul proprietatea sa, deşi utilajele creditoarei aveau acces la parcelele de teren individualizate în hotărâre nefiind îngrădite.
Prin rezoluţia dată la 8 iunie 2007, în dosarul nr. 158/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) C. pen., invocându-se drept temei juridic dispoziţiile art. 11pct. 1lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că executorul judecătoresc şi-a exercitat prerogativele în limitele investirii, identificarea parcelelor de teren s-a făcut potrivit planurilor cadastrale, o eventuală contestaţie la executare formulată de pârâţii din cauză, nefiind de natură să suspende formele de executare.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia din 2 iulie 2007, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, prin care s-a respins plângerea petiţionarului formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei procurorului a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen. petentul A.M. şi alţii, criticând soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului Cârja Ispas având în vedere următoarele împrejurări: în mod intenţionat executorul judecătoresc a omis faptul că drumul de acces identificat cadastral sub nr. 2129 ha liber şi neîngrădit, iar prin executare s-a creat un nou drum pe terenul proprietatea petentului, execuţia silită s-a făcut pe tarlaua 92 iar în dispozitivul hotărârii judecătoreşti era indicată tarlaua 97; ruperea gardului este abuzivă şi nejustificată întrucât nu există nicio curbă de nivel pe parcela 2189/1/2/1.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faţă de dispoziţia sentinţei civile 657 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu executorul judecătoresc era obligat să o pună în executare fără somaţie sau trecerea unui termen. Totodată, simpla intenţie declarată a petentului de a contesta executarea, în lipsa unei hotărâri de suspendare a executării silite, nu putea să producă efectul dorit de petent, în sensul întreruperii procedurilor de executare silită.
Executorul judecătoresc a desfăcut plasa de sârmă aşa cum rezultă din constatarea de la faţa locului, pe baza schiţei aferente şi la indicaţia şefului de fermă, care a arătat drumul de acces din interior, drum care se vedea cu ochiul liber (aşa cum rezultă din declaraţia intimatului din 7 iunie 2007).
În aceste condiţii nu rezultă că intimatul ar fi acţionat cu rea credinţă în momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.
Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 6347 din 6 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu s-a reţinut că actele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 81/2007 Biroul Executorului Judecătoresc Cârja Ispas sunt întocmite conform prevederilor legale.
În aceste condiţii, s-a apreciat că soluţia adoptată de procuror în sensul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului Cârja Ispas este legală şi temeinică, sens în care instanţa de fond a respins ca nefondată plângerea petentului în baza art. 278/1alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul A.M., susţinând că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, nu s-au respectat dispoziţiile date anterior de către instanţa de recurs în Decizia de casare, precum şi regulile de procedură cu privire la judecata în fond.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că faptei săvârşite de către executorul judecătoresc îi lipseşte intenţia, în realitate fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Sentinţa penală nr. 91/2007 pronunţată de instanţa de fond în primul ciclu procesual a fost casată de către instanţa de recurs cu trimitere spre rejudecare pentru două motive: pe de o parte instanţa de fond nu a cenzurat rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală, aşa cum cere art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., ci soluţia dată de procurorul general în plângerea ce i-a fost adresată conform art. 278 C. proc. pen.; pe de altă parte, deşi în considerentele hotărârii instanţa de fond a arătat că va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., dispozitivul cuprinde o soluţie neprevăzută de lege, trimiţându-se cauza „pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", indicând probele ce urmau a fi administrate.
Instanţa de rejudecare a respectat dispoziţiile cuprinse în Decizia de casare, procedând la analiza plângerii formulate de petent prin raportare la rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală şi pronunţând, în urma reevaluării înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, una dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute în art. 278/1alin. (8) C. proc. pen.
În ce priveşte judecata în faţă instanţei de fond, aceasta s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de lege, ţinând seama de particularităţile procedurii înscrise în art. 278/1 C. proc. pen., ca re presupun o cenzurare a soluţiei date de procuror „pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Cu alte cuvinte, spre deosebire de procedura de drept comun, în care instanţa readministrează în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, putând administra la rândul ei orice probă considerată a fi necesară pentru aflarea adevărului, în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen. probatoriul este limitat la înscrisuri noi şi la actele deja existente în dosarul întocmit de către procuror.
Din această perspectivă, instanţa de fond a procedat la rejudecarea cauzei pe baza materialului probator deja existent şi a înscrisului depus la dosar de către intimat în condiţiile în care petentul nu a înţeles să suplimenteze actele aflate la dosar.
În fine, nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii nu poate fi primită, instanţa de fond expunând în considerentele hotărârii motivele care au stat la baza soluţiei adoptate de respingere ca nefondată a plângerii formulate de către petent.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin plângerea penală formulată de către petent acesta a reclamat în esenţă modul în care intimatul, în calitate de executor judecătoresc, a adus la îndeplinire dispozitivul sentinţei civile nr. 657 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu.
Prin această hotărâre judecătorească executorie fără somaţie sau trecerea unui termen, pronunţată potrivit art. 581 şi urm. C. proc. civ., petentul a fost obligat să permită accesul utilajelor şi echipamentelor agricole ale SC H.I. SRL Sibiu pe terasamentele ce urmează fiecare curbă de nivel de pe terenul proprietatea sa; în acest sens, la solicitarea creditorului, intimatul Cârja Ispas s-a deplasat în teren în ziua de 15 februarie 2007 şi a pus în executare hotărârea judecătorească, prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor, măsură dispusă explicit de instanţă doar cu privire la drumul de exploatare identificat sub nr. 2129 tarlaua 97.
Petentul a considerat că intimatul a executat abuziv şi nelegal sentinţa civilă sus-menţionată, procedând la înlăturarea plasei de sârmă de pe cele două laturi ale proprietăţii sale, deşi drumul de acces identificat cadastral sub nr. 2129 era liber şi neîngrădit.
Curtea reţine că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente ,iar potrivit art. 58 din aceeaşi lege cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În speţă, petentul a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea formelor de executare, dar şi lămurirea înţelesului sentinţei civile nr. 657/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 6347 din 6 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte contestaţia formulată, doar cu privire la lămurirea înţelesului dispozitivului titlului executoriu, în sensul că obligaţia pârâtului de a permite accesul liber cu utilajele şi echipamentele agricole pe terasamentele ce urmează fiecare curbă de nivel de pe terenul livadă proprietatea sa se va executa prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor, adică exact cum a procedat şi intimatul.
Mai mult, din considerentele acestei din urmă sentinţe rezultă că în urma verificării actelor de executare silită efectuate de către intimat în dosarul execuţional, s-a constatat că acestea s-au întocmit conform prevederilor legale, iar criticile contestatorului (petentul din prezenta cauză) pun în discuţie în realitate legalitatea şi temeinicia titlului executoriu.
În aceste condiţii, concluzia la care a ajuns procurorul, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 192alin. (1), art. 217alin. (1) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este conformă actelor existente la dosarul cauzei, întrucât intimatul a pus în executare cele dispuse de instanţă prin titlul executoriu, neputând să-l cenzureze.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de instanţa de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimatul executor judecătoresc a infracţiunilor menţionate în plângerea penală, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3717/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3775/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
