ICCJ. Decizia nr. 3764/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3764/2008
Dosar nr. 1004/36/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 89/P din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentele B.V. şi I.I.S.M. împotriva rezoluţiei din 9 noiembrie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa din dosarul nr. 148/P/2007 şi a rezoluţiei nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
S-a menţinut rezoluţia din 9 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa din dosarul nr. 148/P/2007, confirmată prin rezoluţia nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Au fost obligate petentele la câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că la data de 29 mai 2008 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 1004/36/2008 plângerea formulată de petenţii B.V. şi I.I.S.M. , ambele prin procurist B.N., împotriva rezoluţiei pronunţată la 9 noiembrie 2007 în dosarul nr. 148/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa dată în dosarul nr. 221/11/2/2008 din 8 mai 2008.
În motivarea plângerii s-a susţinut că rezoluţiile atacate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata V.E.C. - notar public, deşi, din probe rezultă vinovăţia acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Se mai arată că, în cauză, sunt incidente disp. art. 123 C. pen., privind întreruperea prescripţiei răspunderii penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că plângerea petentelor este nefondată.
În mod legal şi temeinic, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a apreciat că în dosarul nr. 148/P /2007 nu se poate începe urmărirea penală faţă de notarul V.E.C., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât operează prescripţia răspunderii penale conform art. 121 alin. (1) coroborat cu art. 122 lit. d) C. pen. - impediment prev. de art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Faţă de momentul autentificării actului de către notarul public V.E.C., la 5 noiembrie 2002, rezultă că termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen. s-a împlinit la 5 noiembrie 2007.
Nu se poate reţine incidenţa disp. art. 123 C. pen. privitoare la întreruperea prescripţiei răspunderii penale, câtă vreme faţă de notarul public nu s-a început urmărirea penală în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs cele două petiţionare, susţinând în esenţă în motivele scrise că atât procurorul, cât şi instanţa de fond au făcut o analiză superficială a actelor premergătoare începerii urmăririi penale şi în special a conţinutului deciziei I.C.C.J nr. 1435 din 14 martie 2007,prin care s-a trimis cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) S-a mai susţinut de asemenea că la data de 19 octombrie 2007 intimata a dat declaraţie în faţa procurorului, în prezenţa unui avocat.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 20 noiembrie 2002 numita B.E. a formulat plângere penală împotriva notarului public V.C. şi a numiţilor I.R., U.E. şi L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constând în aceea că la data de 5 noiembrie 2002 notarul public a încheiat şi autentificat un contract de vânzare-cumpărare între I.R. în calitate de vânzător şi soţii U., în calitate de cumpărători, fără a avea consimţământul petentei.
Prin rezoluţia nr. 34/P/2004 din 29 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, având în vedere şi avizul negativ al ministrului justiţiei, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât s-a apreciat că faptei îi lipseşte latura subiectivă.
Prin rezoluţia nr. 79/ll/2/2006 din 9 martie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluţiei sus-menţionate de către numitele B.V. şi I.I.S.M., în calitate de moştenitori ai defuncţilor B.E. şi I.R.
Prin sentinţa penală nr. 70/P din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea aceloraşi petente împotriva rezoluţiei sus-amintite.
Această sentinţă a fost însă casată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 1435 din 14 martie 2007, urmare a admiterii recursurilor declarate de către petente, desfiinţându-se rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi trimiţându-se cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia nr. 148/P/2007 din 9 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, în conformitate cu art. 10 lit. g) C. proc. pen.
S-a constatat că eventuala faptă ce s-ar putea reţine în sarcina notarului public a fost comisă la data de 5 noiembrie 2002, iar în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune, de până la 3 ani închisoare, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen., existând astfel un nou impediment la începerea urmăririi penale.
Această nouă rezoluţie a fost menţinută atât de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa(care a respins plângerea petentelor prin rezoluţia nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai 2008),cât şi de către instanţa de fond, prin sentinţa recurată în prezenta cauză.
Curtea constată că potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, iar potrivit art. 123 C. pen., cursul termenului prescripţiei se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
Or, calitatea de învinuit sau inculpat nu se dobândeşte decât în cadrul unui proces penal început în condiţiile legii, adică numai după începerea urmăririi penale.
În speţă, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că faţă de intimată nu s-a dispus începerea urmăririi penale, situaţie în care prevederile art. 123 C. pen. nu îşi găsesc aplicabilitate în cauză.
Este adevărat că la dosarul întocmit de către procuror, urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se află o declaraţie olografă a intimatei, datată 19 octombrie 2007,însă aceasta nu a fost dată în calitate de învinuit, astfel că nu poate avea drept consecinţă întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.
De asemenea, este real faptul că prin Decizia sus-menţionată a instanţei supreme s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, însă este de observat că la data pronunţării respectivei decizii (14 martie 2007), termenul prescripţiei [de 5 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)], calculat de la data la care s-a comis presupusa faptă (5 noiembrie 2002), nu se împlinise, lucru care însă s-a întâmplat ulterior, pe parcursul cercetărilor.
În aceste condiţii, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, existând un impediment, altul decât cel în virtutea căruia se dispusese anterior o soluţie similară [art. 10 lit. g) C. proc. pen., faţă de art. 10 lit. b) C. proc. pen.].
Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de către petente sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv către intimată conform art. 192 alin. (2) şi art. 193 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarele B.V. şi I.I.S.M. împotriva sentinţei penale nr. 89/P din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la câte 476 lei cheltuieli judiciare către intimata V.E.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3796/2008. Penal → |
|---|
