ICCJ. Decizia nr. 3723/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3723/2008
Dosar nr. 1544/2/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 187 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins plângerea formulată de petiţionarii D.M., M.D. şi L.P. împotriva soluţiei dispusă de procuror în dosarul penal nr. 1674/P/2005 din data de 13 februarie 2007 privind pe intimaţii B.N., T.T.R. şi C.T.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât, prin sentinţa penală nr. 277 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, definitivă prin Decizia nr. 1185 din 31 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionari împotriva rezoluţiei nr. 1674/P/2005 din 13 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru aceleaşi motive şi împotriva aceloraşi intimaţi, în cauză fiind incidente şi dispoziţiile art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei petiţionarii au declarat prezentele recursuri.
În motivarea recursurilor, petiţionarii au arătat că în cauză este vorba de alţi petenţi, iar aspectele semnalate sunt cu totul altele (fil. 2-3); aceleaşi susţineri sunt menţionate şi în concluziile scrise (fil. 38-39).
Recursurile sunt nefondate.
Prin rezoluţia nr. 1674/P/2005 din 13 februarie 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a confirmat, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii B.N., T.T.R. şi C.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Prin această rezoluţie a fost soluţionată plângerea penală a numiţilor D.M., L.P. şi C.A.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere numita D.G., plângere respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 277 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, (fil. 14-24), rămasă definitivă prin Decizia nr. 1185 din 31 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (fil. 13).
Ulterior, la data de 12 martie 2008, numiţii D.M., M.D. şi L.P. au formulat plângere împotriva aceleiaşi rezoluţii, acesta fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, plângere soluţionată în sensul arătat prin sentinţa penală nr. 187 din 2 iulie 2007.
Chiar în această plângere, se menţionează că „o plângere asemănătoare, având acelaşi obiect, respectiv plângere împotriva rezoluţiilor ... procurorului de netrimitere în judecată, ..., a fost formulată, faţă de aceeaşi rezoluţie, de către D.G...." (pag. 1 a plângerii).
De asemenea, în aceeaşi plângere, se menţionează că „... solicităm...trimiterea cauzei procurorului, în vederea continuării cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de B.N., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi faţă de T.T.R. şi C.T., avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)" (pag. 4 a plângerii).
În raport de conţinutul plângerii, rezoluţiei şi celor 2 hotărâri judecătoreşti menţionate anterior, Înalta Curte constată că prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen. potrivit cărora în situaţia prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile petenţilor.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii D.M., M.D. şi L.P. împotriva sentinţei penale nr. 187 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3720/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3727/2008. Penal → |
|---|
