ICCJ. Decizia nr. 3730/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3730/2008
Dosar nr. 9398/1/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 91 din 11 septembrie 2008 Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.T. la 16 ani închisoare pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, primul termen de judecare a apelului fiind stabilit la data de 24 noiembrie 2008.
Prin încheierea din 07 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut că subzistă motivele care au impus luarea măsurii preventive (pag.2 a încheierii).
Împotriva încheierii inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 300/2 cu referire la art. 160/b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile iniţiale [art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.] nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 16 ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia verificării arestării inculpatului în cursul judecăţii, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1290/116/2008 (nr. 2365/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3727/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3764/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
