ICCJ. Decizia nr. 876/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.876/2008
Dosar nr. 2045/42/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2008
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluţiei nr. 242/P/2007 din 08 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a rezoluţiei nr. 1611/11/2/2007 din 28 noiembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 242/P/2007 din 08 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatele C.N. şi C.M., judecători la Tribunalul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 264 C. pen. şi art. 323 C. pen., reţinându-se incidenţa cazurilor prevăzută de art. 10 lit. b) şi j) C. proc. pen.
Se reţine în cuprinsul rezoluţiei că prin plângerea formulată, petenta a invocat că magistraţii intimaţi, prin favorizarea infractorului, în mod abuziv şi prin asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, au pronunţat deciziile nr. 821/2004 şi 337/2007 ale Tribunalului Prahova, în care petenta a fost parte.
De asemenea, procurorul de caz a reţinut faptul că petenta a invocat o serie de aspecte care ţin de modul de desfăşurare al judecăţii, conform Codului de procedură civilă şi că petenta este nemulţumită de hotărârile amintite, ce pot fi însă reformate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petenta, iar prin rezoluţia nr. 1611/11/2/2007 din 28 noiembrie 2007, a fost respinsă plângerea, ca neîntemeiată, cu motivarea că aspectele reclamate de petenta nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a magistraţilor intimaţi, dat fiind că petenta este nemulţumită de hotărârile pronunţate, caz în care părţile nu pot recurge la formularea în mod şicanatoriu de plângeri penale repetate împotriva magistraţilor care au dat soluţii într-o cauză anume.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanţă împotriva celor două rezoluţii.
Instanţa de fond a reţinut existenţa plângerii penale formulate de petenta împotriva intimatelor, prin care aceasta solicită tragerea lor la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 264 şi 323 C. pen., constând în aceea că, pronunţând deciziile nr. 821/2004 şi 337/2007, ambele supuse recursului, nu au luat măsuri legale şi nu au pronunţat soluţii legale şi temeinice.
Instanţa fondului a constatat că, referitor la Decizia nr. 821/2004, petenta a mai formulat anterior o plângere penală faţă de aceleaşi intimate, care a făcut obiectul dosarului nr. 170/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţia fiind menţinută prin hotărârile pronunţate în fond şi recurs de instanţele competente, în aşa fel încât soluţia a dobândit autoritate de lucru judecat prin supunerea ei controlului instanţelor de judecată.
Referitor la Decizia civilă nr. 337/2007 pronunţată la data de 15 mai 2007, instanţa de fond a constatat că această hotărâre a fost pronunţată în apel, fiind supusă recursului, şi oricum, chiar dacă ea nu ar fi fost susceptibilă de a fi recurată, prin plângerea formulată, petenta arată doar că este nemulţumită de faptul că intimatele nu au valorificat argumentele invocate de aceasta.
Instanţa de fond a concluzionat că cenzura unei hotărâri judecătoreşti se realizează numai de instanţele de judecată, în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, şi nu în cadrul unei anchete penale, urmare a plângerilor penale şicanatorii formulate, atâta vreme cât, conform legii, magistraţii se supun numai acesteia, în cauzele aflate spre soluţionare, nemulţumirea părţilor faţă de soluţiile pronunţate neputând constitui temei al unei plângeri penale împotriva magistraţilor care soluţionează cauzele deduse judecăţii.
Împotriva hotărârii a formulat recurs petenta, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei recurate şi fără a se prezenta în instanţă pentru susţinerea recursului.
În aceste condiţii, procedând la verificarea hotărârii, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Petenta a formulat plângere penală împotriva intimatelor, fiind nemulţumită de soluţiile adoptate prin deciziile nr. 821/2004 şi 337/2007, acuzând intimatele judecătoare de săvârşirea unor infracţiuni grave, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 264 C. pen. şi 323 C. pen.
Prin acest procedeu, se încearcă de către petenta să se obţină reformarea hotărârilor judecătoreşti prin implicarea magistraţilor în anchete penale, neglijându-se căile legale de declanşare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel şi recurs.
Intimatele au pronunţat hotărârile conform convingerii lor intime, pe baza analizei probatoriului administrat în cauză.
Nu există nici o dovadă că intimatele şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile prevăzute de lege în soluţionarea unor cauze, în calitate de judecători, că au încercat să favorizeze vreo persoană, ori s-au înţeles în prejudicierea petentei. Dând o rezolvare unei cauze civile, în complet constituit în compunerea prevăzută de lege, intimatele nu au făcut decât să-şi îndeplinească atribuţiile specifice funcţiei atribuite de legiuitor.
Nemulţumirile petentei cu privire la soluţiile adoptate de intimate îşi pot găsi rezolvarea prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.
Este de constatat că petenta a mai formulat o plângere penală împotriva intimatelor, în legătură cu Decizia civilă nr. 821/2004, plângere rezolvată prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimate, dispusă prin rezoluţia nr. 170/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, soluţie confirmată în mod definitiv prin Decizia penală nr. 4182 din 07 iulie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Constatând că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta petiţionară la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 888/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
