ICCJ. Decizia nr. 139/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 139/2009
Dosar nr. 14380/63/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 156 din data de 7 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 14380/63/2007, Tribunalul Dolj, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul A.M.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicând dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; a fost admisă acţiunea civilă formulată de S.C.J.U. Craiova şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 481,62 RON despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a reţinut, în fapt, că în ziua de 1 februarie 2005, în jurul orelor 12,00 între inculpatul A.M.R., deţinut în Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova pentru executarea unei pedepse de 4 ani închisoare şi partea vătămată M.C.M., deţinut în acelaşi penitenciar pentru executarea unei pedepse de 12 ani închisoare a izbucnit un conflict în timp ce se aflau în atelierul penitenciarului, conflict aplanat de personalul de pază.
Ulterior, în jurul orelor 13,00 - 14,00 când cei doi s-au deplasat la cantina penitenciarului, între ei a reizbucnit conflictul.
În momentul în care un grup de deţinuţi în care se afla şi partea vătămată M.C.M. părăsea sala de mese, inculpatul însoţit de alte patru persoane s-a ridicat de la masă şi, îndreptându-se în fugă spre grupul respectiv înarmat cu un cuţit confecţionat artizanal, i-a aplicat părţii vătămate, din spate, mai multe lovituri în zona hemitoracelui stâng şi drept.
Imediat după aceea, în holul sălii de mese, a început o altercaţie generală în care au fost implicaţi 10 - 15 deţinuţi, fiind necesară intervenţia gardienilor, iar inculpatul a fost imobilizat de locţiitorul şefului de tură, martorul C.C.M., care l-a şi deposedat de cuţit.
Examinarea medico-legală a părţii vătămate a stabilit că aceasta a fost internată în Spitalul Craiova - Secţia chirurgie toracică în perioada 1 - 4 februarie 2005 cu diagnosticul: plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng; pneumotorax parţial stâng; traumatism cranio-cerebral cu hematom şi multiple plăgi înţepate nepenetrante hemitorace drept, leziuni care puteau data din 1 februarie 2005 şi care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpatul, iar prin Decizia penală nr. 87 din 19 iunie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis cu majoritate apelul inculpatului A.M.R., a desfiinţat hotărârea atacată şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., respingând şi acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Craiova.
Instanţa de apel a reţinut că există dubiu cu privire la identitatea realului agresor al victimei, dubiu care trebuie să-i profite inculpatului, iar la baza condamnării nu pot sta decât probe certe şi concludente, iar nu prezumţii întemeiate pe un probatoriu administrat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului deşi din coroborarea probelor administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia administrării probelor a rezultat fără dubiu că inculpatul este autorul agresiunii în urma căreia partea vătămată M.C.M. a suferit leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Parchetul a solicitat casarea deciziei recurate şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv menţinerea sentinţei penale pronunţată de prima instanţă.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, este întemeiat.
Din analiza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal rezultă cu certitudine că inculpatul A.M.R. este autorul infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. comisă asupra părţii vătămate M.C.M. la data de 1 februarie 2005 în incinta Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova.
În acest sens, concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză, potrivit căruia partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă produse prin loviri cu un corp tăietor-înţepător - menţiune care exclude folosirea mai multor ";arme"; de acest gen - se coroborează cu declaraţiile martorilor C.D.D., locţiitorul şefului de tură din penitenciar, care dealtfel, l-a imobilizat şi dezarmat pe inculpat şi A.E. - subofiţer în cadrul penitenciarului, care au confirmat faptul că dintre deţinuţii implicaţi în conflict numai inculpatul A.M.R. avea asupra sa un cuţit confecţionat artizanal.
Martorul R.M., coleg de cameră cu inculpatul a declarat că l-a văzut pe inculpat în holul cantinei lovindu-l pe partea vătămată cu un obiect pe care îl avea în mână, apoi a observat pe partea vătămată la ieşirea din cantină că era tăiat, iar la revenirea în cameră inculpatul i-a relatat martorului că ";l-a tăiat pe M.C.";.
Audiat în faţa instanţei de judecată, martorul şi-a menţinut declaraţia şi a relatat că a fost de faţă la conflictul iscat în sala de mese a penitenciarului între inculpat şi partea vătămată, conflict în timpul căruia inculpatul l-a tăiat cu un cuţit pe acesta din urmă.
Relatările martorului sunt confirmate chiar de inculpat care, în declaraţia dată în faţa procurorului la 21 aprilie 2005 a recunoscut că ";a lovit cu cuţitul pe partea vătămată, iar în momentul în care a ajuns în cameră şi-a dat seama ce a făcut";.
Ulterior, deşi instanţa de fond şi de apel au depus diligenţe pentru ca inculpatul, aflat în stare de libertate să se prezinte la judecată pentru a fi audiat, acesta nu s-a prezentat, instanţele dispunând citarea lui la domiciliul cunoscut dar şi prin afişare la uşa Consiliului Local Craiova faţă de împrejurarea că părinţii inculpatului împreună cu care acesta a locuit au declarat că fiul lor era plecat de mai mult timp, fără ca ei să cunoască locul în care se află.
Declaraţia martorului C.D.D. care a perceput nemijlocit conflictul care a avut loc între deţinuţi şi a intervenit pentru a-i despărţi, confirmând faptul că inculpatul era înarmat cu un cuţit confecţionat artizanal se coroborează cu declaraţiile martorilor D.N., S.M.C. şi M.S.M. care l-au văzut pe inculpat înţepând-o pe partea vătămată cu un cuţit.
Semnificativ este şi faptul că din verificările efectuate în cadrul Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova cu privire la incidentul care a avut loc nu a rezultat că ar fi fost ridicate cu acea ocazie obiecte tăietoare-înţepătoare de la alte persoane decât de la inculpat, neexistând dovezi care să ateste faptul că şi alţi deţinuţi dintre cei implicaţi în conflictul derulat la 1 februarie 2005 ar fi avut asupra lor astfel de obiecte apte să producă leziunile suferite de partea vătămată.
În raport de probatoriile administrate în cauză din a căror coroborare rezultă fără dubii existenţa unui conflict direct între inculpat şi partea vătămată, în timpul căruia inculpatul asupra căruia s-a dovedit că exista un corp tăietor-înţepător, a exercitat violenţe asupra părţii vătămate, folosind obiectul confecţionat artizanal apt să producă leziunile menţionate în actele medico-legale, Înalta Curte apreciază că soluţia de achitare dispusă de instanţa de apel este greşită.
Aprecierea instanţei de apel în sensul că declaraţia inculpatului dată în faţa procurorului la data de 21 aprilie 2005, prin care recunoaşte săvârşirea faptei pe care a descris-o în amănunt, constituie un act lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor privind dreptul la apărare, nu este întemeiată.
În condiţiile în care declaraţia respectivă a fost dată de inculpat înainte de a fi pus sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, pentru care urmărirea penală a fost începută la 4 mai 2007, asigurarea asistenţei juridice pentru inculpat în conformitate cu dispoziţiile art. 171 C. proc. pen. nu era obligatorie, declaraţia fiind dată în faza actelor premergătoare prevăzute de art. 224 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este întemeiat, astfel că îl va admite ca atare, va casa decizia pronunţată de instanţa de apel şi va menţine sentinţa penală a primei instanţe prin care în mod legal şi justificat s-a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, la o pedeapsă la a cărei individualizare s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, se constată că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de prima instanţă este în măsură să satisfacă cerinţele impuse de art. 52 C. pen. privind scopurile sancţiunii penale, la stabilirea acesteia avându-se în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat infracţiunea dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care, aflat în stare de libertate, s-a sustras urmăririi penale, lipsind şi de la cercetarea judecătorească, prezentându-se la un singur termen în faţa instanţei de recurs când a solicitat şi i s-a acordat termen pentru angajarea unui apărător ales şi i s-a pus în vedere să se prezinte pentru a fi audiat, după care nu s-a mai prezentat.
Văzând şi dispoziţiile art. 912 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 87 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul A.M.R.
Casează decizia penală atacată.
Menţine Sentinţa penală nr. 156 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2105/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2109/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
