ICCJ. Decizia nr. 2109/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2109/2009
Dosar nr. 85/54/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de Cabinetul Individual de Avocatura F.M. împotriva ordonanţei din 2 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 703/P/2008 prin care în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul C.T.G., judecător la Judecătoria Orşova, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
A fost desfiinţată ordonanţa şi trimisă cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 19 august 2008, Cabinetul individual – având sediul în Drobeta Tr. Severin, reprezentat egal de avocat F.M., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător şi grefierului T.A.Z. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu prilejul soluţionării Dosarului nr. 74/271/2008 al Judecătoriei Orşova.
Infracţiunile constau în aceea că la data de 23 iulie 2008, după strigarea cauzei, în referatul efectuat, grefierul a învederat instanţei că nu s-a depus de către contestatoarea S.A. diferenţa taxei de timbru de 28 lei, însă, instanţa pronunţându-se pe fond prin sentinţa civilă nr. 391 în aceeaşi zi, a consemnat fals că „la dosar s-a depus taxa de timbru", împrejurări în care, excepţia invocată de avocat F.M., în calitate de intimat, privind anularea ca insuficient timbrată a contestaţiei la executare, nu a fost luată în considerare, instanţa omiţând să se pronunţe şi asupra altor excepţii respectiv, lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului şi inadmisibilitatea probei cu martori.
Actele premergătoare efectuate nu au confirmat existenţa unor date certe din care să rezulte că magistratul judecător a încălcat normele procesuale care să afecteze interesele petiţionarului – ce avea în cauza civilă calitatea de intimat, taxa de timbru fiind acordată integral de contestatoare aşa încât, legal s-a trecut la soluţionarea fondului.
După parcurgerea etapei obligatorii prevăzută de art. 275-277 C. proc. pen., petiţionarul, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. s-a adresat instanţei competente, după calitatea persoanei, conform art. 281 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea ordonanţei.
Efectuând controlul judiciar asupra temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată, instanţa de fond a apreciat că M.P. „nu a administrat toate probele care se impuneau pentru stabilirea existenţei faptei, şi ulterior a vinovăţiei persoanelor reclamate, deoarece deşi există dovada că diferenţa de taxă de timbru ar fi fost achitată, totuşi aceasta ar fi putut să nu se afle la dosarul civil în momentul dezbaterilor, deoarece această dovadă a fost trimisă prin fax şi ulterior a ajuns în original, după începerea şedinţei de judecată.
Reţine instanţa de fond, că pe documentele transmise prin fax nu există o primire şi repartizare, conform regulamentului de ordine interioară a instanţei.
Concluzionând, prima instanţă apreciază că pentru stabilirea existenţei infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) se impune completarea probatoriului cu următoarele probe:
- ridicarea de copii de pe caietul grefierului;
- audierea grefierului de şedinţă şi a judecătorului cu privire la momentul în care au parvenit documentele ce atestau taxa de timbru la dosar, precum şi persoana care le-a predat grefierului ori judecătorului în cauză, moment raportat la dezbaterile pe fond ale cauzei şi la consemnările din caietul grefierului;
- identificarea şi audierea persoanei din cadrul Judecătoriei Orşova care a ridicat documentele de la fax-ul instanţei şi le-a predat judecătorului ori grefierului;
- ataşarea de copii de pe întreg dosarul de cercetare penală instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, cu privire la faptele grefierului T.A.Z.
- audierea avocatului F.M. cu privire la susţinerile exacte pe care le-a făcut în cadrul dezbaterilor şi procedura folosită de instanţă în şedinţa publică la termenul când s-a pronunţat sentinţa;
- identificarea cu ajutorul avocatului F.M. a unor martori prezenţi la dezbateri;
- ataşarea unei copii de pe soluţia pronunţată în recurs de Tribunalul Mehedinţi, cu privire la această cauză.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimata C.T.G. au declarat recurs, criticând soluţia ca nelegală.
În ambele căi de atac se solicită casarea sentinţei şi pe fond respingerea plângerii formulate de petiţionar, cu consecinţa menţinerii soluţiei de netrimitere în judecată.
Soluţionând recursurile, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, constată fondată calea de atac pentru considerentele care vor fi arătate.
Actele premergătoare urmăririi penale, sunt acte procedurale cu natură şi funcţionalitate specifică, care au drept scop, fie completarea unor informaţii pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice aceste informaţii, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realitatea faptică a cauzei.
Legiuitorul nu limitează activităţile ce pot fi desfăşurate în faza actelor premergătoare, fază exterioară procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de pârâţi, cu obligaţii şi drepturi procesuale şi în care dispoziţiile C. proc. pen. nu permit strângerea de probe aşa cum solicită instanţa de fond, ci doar verificări.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte, constată că actele premergătoare au făcut astfel de verificări, clarificând inexistenţa infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, temeinic reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată.
Astfel, practicaua sentinţei civile nr. 391 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Orşova, consemnează referatul grefierului privind achitarea diferenţei de taxă de timbru datorată de contestatoarea S.A., cum şi cuvântul intimatului reprezentat de avocat F.M. asupra fondului cauzei, în lipsa altor cereri prealabile sau excepţii invocate.
Achitarea integrală a taxei de timbru la momentul dezbaterilor efectuate în condiţii de publicitate şi consemnate în hotărâre, este o împrejurare reţinută şi în considerentele deciziei nr. 126/R din 6 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul intimatului – Cabinet Individual de Avocatura F.M., hotărâre prin care se răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate în această cale de atac.
Altfel spus, aspectele sesizate în plângerea penală de faţă,s-au constituit drept critici susţinute de Cabinetul Individual de Avocatura F.M. în calitate de recurent, fiind supuse cenzurii instanţei de control judiciar şi respinse, ca nefondate.
Practic, reclamarea aceloraşi aspecte în conţinutul plângerii penale, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a intimatei în exercitarea activităţii de judecată în cauza civilă amintită şi realitatea celor consemnate în hotărâre, nu poate constitui temei pentru desfiinţarea ordonanţei şi începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Relevante în sensul descris sunt şi actele depuse de intimată, respectiv Decizia civilă nr. 124/R din 6 februarie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, copia de pe notele de şedinţă ale grefierului şi rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.A.Z. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), soluţie neatacată de petiţionar.
Pe cale de consecinţă, conform art. 28515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. recursurile vor fi admise şi se va casa sentinţa.
În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. rejudecând plângerea petentului, se va respinge, ca nefondată, menţinându-se ordonanţa atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi recurenta intimată C.T.G. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Cabinet Individual de Avocatură F.M. împotriva ordonanţei din 2 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 793/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ordonanţă pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 211/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
