ICCJ. Decizia nr. 1647/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 187 din 31 martie 2008, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul S.V., la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c), a art. 76 lit. a) din același cod și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de port fără drept și folosirea cuțitului, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și a art. 76 lit. e) teza I C. pen.
în temeiul art. 33 lit. a), art.3 4 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui mâner de cuțit în lungime de 11,5 cm, lățime 2 cm, culoare neagră și a unei lame de cuțit îndoită, în lungime de 13,6 cm, lățime lamă 2 cm, ce a aparținut inculpatului.
Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 și ale art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.O.V., sumele de 10.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și S.V., bărbat în vârstă de 44 ani, se cunoșteau de mai mult timp, ei și locuind pe aceeași stradă.
La 18 august 2007, S.O.V. și fratele său, S.G., pe la orele 2100, au poposit pe terasa unui local denumit "Pensiunea lui Belciug", aici aflându-se mai multe persoane din familia R., veri ai celor doi.
La acea oră, inculpatul a intrat în respectivul local și s-a așezat la masa unde se aflau patronul și încă două persoane.
La un moment dat, pe lângă masă a trecut S.O.V. și acesta l-a pălmuit pe inculpat pentru că între el și frații săi s-ar fi petrecut anterior incidente. Inculpatul l-a împins, diferendul fiind însă aplanat și S.O.V. revenind pe terasă.
După momentul descris, în jurul orelor 2200, inculpatul a părăsit incinta localului, S.O.V. și fratele lui rămânând pe terasa amintită.
Dorind să nu reizbucnească incidentul dintre inculpat și S.O.V., I.V., luându-l de braț pe inculpat, i-a cerut să meargă împreună spre casele lor. După parcurgerea unei distanțe de aproximativ 20 m, în apropierea unui pod amplasat pe strada unde locuia inculpatul, acesta a refuzat să mai fie însoțit și, ca atare, I.V. l-a lăsat singur.
După aproximativ două-trei minute, S.O.V. și fratele său au plecat și ei de la terasă și atunci când au ajuns la podul amintit, primul fiind în fața lui S.G., inculpatul ce avea în mâna sa un cuțit, l-a lovit de sus în jos. încercarea lui S.G. de a-l ține pe inculpat de tricou, a făcut ca acesta să scape cuțitul. între timp, sosise la fața locului R.G., el fiind cel care a luat cuțitul, a ridicat victima, în tot acest timp inculpatul părăsind zona în fugă.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că moartea lui S.O.V. a fost violentă și a fost cauzată de hemoragie internă și externă, masivă, post plăgi înțepate în regiunea supraclaviculară stângă și toracic stâng posterior lateral, cu interesare profundă a parenchimului pulmonar. S-a mai reținut că leziunile s-au produs prin lovituri active, repetate, cu un corp tăietor-înțepător (lama unui cuțit), poziția agresorului față de victimă a fost spate și lateral stânga.
împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, partea civilă S.O.V. și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința unei greșite individualizări a pedepselor.
Partea civilă și-a motivat apelul pe greșita stabilire a pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond sub aspectul greșitei nerețineri a circumstanțelor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 67.A din 15 mai 2008 a admis apelurile formulate de parchet și de către partea civilă, a desființat sentința și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., a art. 76 lit. a) din același cod, de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
S-a menținut pedeapsa complementară aplicată.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pe parcursul desfășurării judecării recursului declarat de parchet, la termenul de judecată din 16 septembrie 2008, inculpatul a formulat recurs (încheierea din 16 septembrie 2008, dosar nr. 5393/100/2007 - îCCJ - Secția penală).
Recursul declarat de parchet vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., în dezvoltarea căruia, parchetul a motivat că în cauză este greșită reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., lipsa antecedentelor penale neconstituind un element suficient pentru aplicarea lit. a) a art. 74 C. pen., iar în ce privește lit. c) a aceluiași text, recunoașterea de către inculpat a lovirii victimei cu cuțitul, nu echivalează, având în vedere probatoriul cauzei, cu o atitudine procesuală corectă. în sprijinul acestei din urmă susțineri, parchetul a evidențiat atitudinea inculpatului, manifestată cu ocazia susținerii ultimului cuvânt în fața ei, respectiv, lipsa vinovăției sale în ce privește moartea victimei.
Recursul inculpatului este motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 17 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora susținându-se că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), "iar încadrarea juridică a faptei ar trebui să aibă în vedere și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen." (fila 76 dosar îCCJ - s. pen.).
Recursul formulat de inculpat este tardiv.
în conformitate cu dispozițiile art. 3853C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Aliniatul 2 al textului indicat prevede că dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul se aplică în mod corespunzător.
Art. 363 alin. (3) din același cod, prev ede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. în continuare, același aliniat prevede ...pentru inculpatul deținut...care a lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Raportând cauza la aceste dispoziții, se reține că inculpatul a fost prezent personal la dezbaterea apelului (fila 29 dosar curte de apel) și, de asemenea, pronunțarea deciziei s-a făcut în prezența sa, inculpat arestat (fila 34 același dosar). Totodată, în dispozitivul deciziei instanței de apel, termenul de recurs este menționat, curtea de apel menționând și de când curge termenul, respectiv de la pronunțare (aceeași filă).
Instanța de apel, la data de 15 mai 2008, orele 1511 a comunicat locului de deținere (Penitenciarul Gherla) o copie de pe dispozitivul hotărârii pronunțate în prezența inculpatului (fila 28 același dosar).
în aceste condiții, inculpatul formulând recurs în cursul judecării recursului declarat de parchet, calea de atac este tardivă și în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins.
Este de amintit că la același termen de judecată, 16 septembrie 2008, s-a admis cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. (3) raportat la art. 3853C. proc. pen.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 287 din 3 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1,art. 2,art. 3,art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția ridicată de inculpat, în esență reținându-se că instanța de contencios constituțional nu se poate transforma în legislator pozitiv, modificarea soluției legislative criticate nefiind atributul său.
Recursul declarat de parchet este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Legiuitorul penal, în art. 72 a prevăzut, cu valoare de criterii generale de individualizare a pedepsei, limitele fixate de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la persoana infractorului, instanța de fond și cea de apel au reținut circumstanțe atenuante, de genul conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii [art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.] și atitudinea de după săvârșirea infracțiunii [art. 74 alin. (1) lit. c) din același cod], în cadrul primei motivându-se lipsa antecedentelor penale.
Deși recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, deci, lăsată la aprecierea acesteia, în aprecierea unor situații ca, circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alt element privitor la persoana făptuitorului, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei.
în cauză, fapta comisă de inculpat prezintă grad mare de pericol, ea a adus atingere vieții persoanei, a prevăzut moartea acesteia, instantaneu, victima neaducând nici un moment, vreo stare de pericol pentru inculpat.
în consecință, reținerea aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., nefiind justificată, recursul declarat de parchet, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fost admis și s-a procedat corespunzător dispozitivului prezentei.
în baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2278/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1892/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
