ICCJ. Decizia nr. 1699/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1699/2009
Dosar nr.1092/46/2008
Şedinţa publică din 8 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 decembrie 2008, petiţionarul B.D., a formulat plângere la Curtea de Apel Piteşti, împotriva rezoluţiei procurorului dată în dosar nr. 81/P/2008 din data de 7 octombrie 2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.E.A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi avocatul l.L., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 288, 290 şi 291 C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarul a precizat că avocatul l.L. a întocmit în fals cerere de executare silită în numele A.P. F. Piteşti, iar executorul judecătoresc B.E.A. şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu în dosarul de executare nr. 619/2004, şi în urma vânzării la licitaţie publică a imobilului proprietatea petiţionarului a reţinut fără drept suma de 500.00 lei ROL, reprezentând fondul de rulment, pretins datorat către A.P. F.
Verificând ordonanţa procurorului, atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 7/ P din 3 februarie 2009, a constatat neîntemeiată plângerea petiţionarului şi a respins-o ca atare.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă că, prin sentinţa civilă nr. 3085 pronunţată la 8 septembrie 2003 de Judecătoria Piteşti, astfel cum a fost modificată ca urmare a anulării în parte, prin sentinţa civilă nr. 328 din 19 ianuarie 2004 a Judecătoriei Piteşti, debitorii B.D. şi B.E. au fost somaţi să plătească A.P. F. Piteşti suma de 38.176.800 lei, reprezentând cota lor de contribuţie la plata cheltuielilor comune, fond la reparaţii şi fond de rulment, suma de 9.903.000 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
După învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 3085/2003, s-a întocmit dosarul de executare silită cu nr. 619/2004 al executorului judecătoresc B.E.A., fiind scos la licitaţie publică în cadrul executării silite imobiliare apartamentul proprietatea petiţionarului B.D. şi a soţiei sale B.E.
Împotriva actelor de executare silită petiţionarul a formulat mai multe contestaţii, respinse prin sentinţele civile nr. 2285/2005 şi 576/2006.
Cererea de executare silită imobiliară a fost formulată de creditoarea A.P. F. Piteşti, prin avocat I.L., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 78 /2004, cererea de executare silită fiind semnată de avocat, aplicând ştampila biroului său de avocatură.
După efectuarea vânzării, executorul judecătoresc, actualizând creanţa prin intermediul expertului contabil N.B. a distribuit preţul, inclusiv suma de 500.000 lei, reprezentând fond de rulment, aşa cum dispusese instanţa.
A mai reţinut instanţa de fond că din actele dosarului nu rezultă că executorul judecătoresc B.E.A. sau avocatul I.L. au săvârşit vreo infracţiune, motiv pentru care a constat că rezoluţia parchetului de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei penale nr. 7/ P din 3 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petiţionarul B.D., solicitând casarea sentinţei atacate, invocând dispoziţiile art. 3854 şi art. 3853 C. proc. pen.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori, şi trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a constatat că nu se poate reţine, în sarcina executorului judecătoresc B.E.A. începerea urmăririi penale cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a avocatului l.L. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 288, 290, 291 C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 81/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul B.D. pretins săvârşite de către intimaţii B.E.A. şi l.L., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.D. împotriva sentinţei nr. 7/ P din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.D. împotriva sentinţei penale nr. 7/ P din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1696/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1707/2009. Penal → |
|---|
