ICCJ. Decizia nr. 1696/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1696/2009
Dosar nr.19/32/2009
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 629/ P din31 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi menţinută prin rezoluţia nr. 917/11/2/2008 din 12 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de A.M. având funcţia de judecător la Judecătoria Piatra Neamţ şi C.C., având funcţia de grefier la aceiaşi judecătorie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a se da această soluţie s-a reţinut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petentul B.C., a reclamat că judecătorul A.M. de la judecătoria Piatra Neamţ şi C.C., grefier la aceiaşi instanţă au emis şi semnat, la data de 16 octombrie 2007, o adresă la A.F. Moineşti, jud. Bacău prin care au solicitat executarea sentinţei penale nr. 885 din 02 octombrie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ în care au menţionat că a rămas definitivă, deşi această împrejurare nu corespundea adevărului. Petentul a susţinut că a declarat recurs împotriva acestei sentinţe penale care a fost pronunţată de acelaşi judecător, în dosarul nr. 4881/279/2007 al Judecătoriei Piatra Neamţ. în recursul petentului, Tribunalul Neamţ a pronunţat Decizia penală nr. 587 din 12 decembrie 2007.
A solicitat efectuarea de cercetări faţă de sus-numiţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi obligarea acestora la despăgubiri civile în solidar cu Ministerul Justiţiei.
Analizând situaţia de fapt mai sus prezentată s-a constat că în prezenta cauză nu s-a comis nici o faptă penală. Judecătorul A.M. şi grefierul C.C., au semnat adresa din data de 16 octombrie 2007 a judecătoriei Patra Neamţ cu convingerea că este împlinit termenul de recurs de 10 zile, la data de 13 octombrie 2007, care pentru petent a început să curgă de la pronunţare, fiind prezent la judecată. Formele de executare se emit distinct, atât pentru fond cât şi pentru recurs.
În cazul în care, din eroare, s-ar fi emis forme de executare, pentru sume nedatorate, acestea s-ar fi putut anula în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de sus-numiţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contrar intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cât şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pe motiv că nu au comis aceste fapte.
Împotriva acestor rezoluţii a formulat plângere petiţionarul B.C., la Curtea de Apel Bacău.
Prin sentinţa penală nr. 50 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului B.C. şi a menţinut rezoluţia procurorului din data de data de 31 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 629/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rezoluţie confirmată prin rezoluţia procurorului ierarhic superior, nr. 917/11/2/ din 12 decembrie 2008.
În motivarea plângerii a susţinut că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva persoanelor pe care Ie-a reclamat, întrucât aceste se fac vinovate de infracţiunile pentru care s-a făcut plângere.
A mai arătat că nu a fost audiat de procuror şi nu i s-a permis să propună probe în dovedirea plângerii.
A precizat că obiectul plângerii îl constituie menţiunea nereală din adresa nr. 4881/279 din 16 octombrie 2007 către A.F.P. Moineşti că „s-a procedat la înştiinţarea debitorului însă acesta a refuzat plata".
Curtea de Apel Bacău a mai reţinut că în ceea ce priveşte menţiunea făcută pe adresa nr. 4881/279 din 16 octombrie 2007 către A.F.P. Moineşti că „s-a procedat la înştiinţarea debitorului însă acesta a refuzat plata", este nereală, aceasta datorându-se faptului că nu a fost reactualizat formularul tipizat ca urmare a abrogării Ordinului M.J. nr. 2404/C/2004. Această menţiune, reţine instanţa de fond nu a cauzat o vătămare a intereselor legale a le petiţionarului, întrucât emiterea titlului executoriu s-a făcut pentru sume pe care petiţionarul a fost obligat să plătească drept cheltuieli judiciare către stat, prin hotărâre judecătorească. Indiferent dacă se făcea sau nu cu această menţiune, petiţionarul avea obligaţia să plătească cheltuielile judiciare stabilite prin hotărâre judecătorească.
Referitor la susţinerile petentului că nu a fost audiat de procuror şi nu i s-a permis să administreze probe, acestea sunt irelevante, neinfluenţând soluţia dată întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat o situaţie de fapt corectă, care nu impunea suplimentarea dovezilor.
Împotriva sentinţei penale nr. 50 din 12 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a declarat recurs petiţionarul B.C., solicitând casarea sentinţei atacate, invocând dispoziţiile art. 3859 şi art. 38510 C. proc. pen.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori, şi trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitorilor A.M. şi C.C., săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 629/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul B.C. pretins săvârşite de către intimaţii A.M. şi C.C., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.C. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1699/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
