ICCJ. Decizia nr. 1867/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1867/2009
Dosar nr. 231/59/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80/PI din 16 martie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta F.G. împotriva Sentinţei penale nr. 5/PI//2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1146/59/2008.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin cererea de revizuire formulată, petenta F.G. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 5/PI/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pe motiv că este nemulţumită de modul în care a fost soluţionată plângerea sa împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nr. 887/II/2/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii T.N., T.L. şi M.C.
Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că sentinţa a cărei revizuire s-a cerut nu este definitivă întrucât petenta a declarat recurs împotriva acesteia, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului, astfel în raport de dispoziţiile art. 393 C. proc. pen. cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 80/PI din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs petiţionara F.G.
În motivare a invocat excepţia nulităţii absolute a hotărârii atacate întrucât nu a fost asistată de apărător din oficiu potrivit art. 171 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. A mai motivat că este nemulţumită de rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara întrucât nu a analizat încălcările flagrante ale legilor, falsurile, uzul de fals şi înşelăciunea în cauze.
Examinând cererea de recurs şi legalitatea sentinţei împotriva căreia petiţionara a declarat recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din concluziile procurorului înaintate de Curtea de Apel Timişoara rezultă că într-adevăr Sentinţa nr. 5/PI din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara împotriva căreia petiţionara F.G. a formulat cerere de revizuire nu era definitivă întrucât aceasta formulase recurs, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea recursului, nefiind îndeplinite cerinţele art. 393 C. proc. pen.
Revizuirea fiind mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, prin calea extraordinară de atac a revizuirii se urmăreşte o reexaminare în fapta cauzei penale.
Or Sentinţa nr. 5/PI din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, fiind supusă căii de atac a recursului, nefiind definitivă, în mod temeinic Curtea de Apel Timişoara prin Decizia penală nr. 80/PI din 16 martie 2009 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta F.G. împotriva acestei prime sentinţe.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta revizuentă la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva Sentinţei penale nr. 80/PI din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1840/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 828/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
